Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [66]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea a patra a Exaimeronului
IX. 1. Trebuie să ne întoarcem la carul gândirii pus în mișcare la începutul cărții. Trebuie să spunem că, încă din prima zi, după ce Dumnezeu a făcut lumina, a despărțit pentru Sine ziua de noapte și lumina de întuneric[1]. Căci cum altfel ar fi putut cele trei zile, care au fost mai înainte [de a patra], să fie măsurate, sau cum s-ar fi petrecut înserarea sau venirea zorilor, dacă nu ar fi fost o despărțire între lumină și întuneric[2]?
Concluzia este că, de asemenea, prin acești dătători de lumină, Scriptura, aici, despre corpurile materiale ne învață iarăși taine duhovnicești. Spre exemplu: „să fie întru semne și întru vremuri și întru zile și întru ani”[3]. Dumnezeu nu spune asemenea lucruri pentru că vrea să învețe oamenii să devină astrologi. El nu-i învață pe ei a-și atârna speranțele lor de îndrumare, de soare, lună și stele – așa după cum nechibzuiții și nebunii astrologi cred.
Mai degrabă, prin luminătorii văzuți și prin stele, învățăm despre semnele duhovnicești și despre vremuri și ani și orânduiri și ocârmuiri. Învățăm, de asemenea, uimitoare taine despre aceste prea bine cunoscute Stele: Sfinții Apostoli, Profeții și învățătorii care au strălucit și au îndrumat [oamenii] pe pământ[4]. Luminați de Soarele dreptății[5], ei zic: „din plinătatea Lui noi toți am luat”[6].
Cu adevărat, ce nevoie era de stele? De ce nu era luna întotdeauna lună plină care să lumineze noaptea? În ce fel a fost creația – înțelegând lucrurile în mod literal – ajutată de nașterea și renașterea și eclipsa lunii? În ce fel este folosită Biserica atunci când vede cum constelația Ursa Mare nu stă niciodată sau că Pleiadele adună la un loc un cor armonios de șase stele? Și sunt mii de alte astfel de amănunte, nume, minunății și locuri între stelele de pe firmament, din așezarea concretă și mișcarea cărora Biserica nu este învățată nimic din punct de vedere duhovnicesc.
2. Dacă cineva este cugetător, înțelept și iubește învățătura, cunoaște și citește Legea lui Dumnezeu, atunci să citească și tablele dumnezeiești scrise de Dumnezeu atât pe exterior cât și pe interior[7]. [În ce privește scrierea] în exterior: acela să contemple sensul lor literal. Iar în interior: să le contemple duhovnicește[8]!
Cu adevărat, există două table ale cerului: tabla scrisă pe interior poartă Stelele raționale, care sunt Îngerii, tainele îngerești și cuvintele lor. Tabla scrisă pe exterior descrie stelele văzute și tainele lor, prin ale căror constelații, locuri, căi, vremuri și diferite calități noi suntem învățați deosebirile, vremurile, locurile, felurile, căile și arătările/ descoperirile Sfinților care au luminat în vremurile lor și care, de sus, strălucesc peste firmamentul/ tăria credinței.
Pentru scopul unei astfel de învățături, unele stele răsar când încă noaptea crește și se adâncește. Și vorbesc despre noaptea greșelii. Acestea sunt cele care au existat în vremea lui Abel, Enoh, Noe și Avraam. Dar altele apar la mijloc, între lumină și întuneric. Citim despre unele ca acestea în Lege. Iar altele apar când noaptea a înaintat și ziua se apropie. Acestea sunt binecuvântații Profeți și Botezătorul [Domnului]. Ei sunt cei aflați în vecinătatea cea mai apropiată a frumuseții zorilor Domnului.
Ioannis a fost ultimul dintre Profeți și cel mai luminos dintre toți. A fost ca Luceafărul de dimineață, Înaintemergătorul Soarelui Hristos. Ioannis a fost cel ce a zis: Iată! După mine răsare pentru lume Soarele dreptății[9]. Apoi a răsărit Hristos, ieșind din apele Iordanisului[10]. Și dimineața devreme, El a arătat zodiacul Stelelor Sale, Apostolii, care au îmbrățișat și au cârmuit toate Stelele tăriei Bisericii.
[1] Cf. Fac. 1, 3-5.
[2] Cf. Fac. 1: 5, 8, 13.
[3] Fac. 1, 14.
[4] Cf. I. Cor. 12, 28; Ef. 4, 11-12.
[5] Mal 3, 20 (4, 2).
[6] In. 1, 16.
[7] Cf. Ieș. 24, 12; 31, 18; 32, 15-16; 34, 1.
[8] Cf. II Cor. 2, 4-18.
[9] Cf. Mal 3, 20 (4, 2); Mt. 3, 11; Mc. 1, 7; In. 1, 15.
[10] Cf. Mt. 3, 16; Mc. 1, 10.