Predica la 18 ani de Dumnezeiască Preoție [2023]
Iubiții mei[1],
dacă aș fi avut un prieten sau o prietenă în copilărie ca Doamna mea Preoteasă, cu care să pot discuta tot ceea ce trăiesc, citesc, înțeleg, văd, aș fi fost scutit de multa singurătate interioară pe care am trăit-o. Pentru că am simțit întotdeauna nevoia de un partener de dialog și de creație. De cineva cu care să dezbat la modul foarte serios, dar și să muncesc cot la cot, zi de zi, la lucrurile care mă interesează, care mă împlinesc. Și când Dumnezeu a adus-o în viața mea pe viitoarea mea soție, apoi pe Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, deodată m-a umplut cu totul de dialog și de creație, pentru că în ei doi am început să am parteneri de dialog veritabili, dar și colegi de creație.
Însă, alături de cei doi oameni fundamentali ai dialogului și ai creației din viața mea, am întâlnit și alți prieteni care m-au ajutat și mă ajută într-o anume măsură în împlinirea mea interioară, pentru că împreună discutăm anumite laturi ale vieții și ale creației mele. Și le sunt recunoscător tuturor, pentru că mă ajută să mă clarific interior și, în același timp, să dialoghez profund cu oamenii.
Dar, de când am ajuns Preot, dialogul cu oamenii de tot felul a îmbrăcat și îmbracă valențe tot mai intimiste și neașteptate. Pentru că nu știi care sunt nevoile omului, care sunt întrebările lui, care sunt neștiințele lui, până ce nu îl asculți. Și începem dialogul nostru pe stradă, în casa lui, pe când îl spovedesc sau îl împărtășesc, la Biserică, online sau în diverse călătorii ale mele, și ceea ce aflu, ceea ce îmi spune, ceea ce mă întreabă, adesea mă ia prin surprindere. Pentru că problemele și neștiințele lui sunt ale lui și nu ale mele, iar eu sunt pus în fața lor deodată, fără introducere. Dar eu trebuie să răspund, să le înțeleg, să îi dau o explicație, o soluție de viață. Și luminările lui Dumnezeu din viața mea le primesc cel mai adesea în aceste puneri în fața situației de a răspunde imediat. Căci sinteza minunată, care e răspunsul meu pentru el, s-a născut acolo, în fața lui. Însă, răspunsul pentru el este răspunsul lui Dumnezeu pentru el, pentru cel din fața mea, pentru că El m-a luminat să îi spun ceea ce i-am spus.
Dacă nu aș fi avut experiența singurătății și a neiubirii, a dezamăgirilor de tot felul, n-aș fi fost propriu înțelegerii oamenilor. Pentru că trebuie să suferi ca să înțelegi suferința și să știi ce înseamnă să nu ai oameni care să te înțeleagă pentru ca să prețuiești foarte mult prietenia. Căci atunci când vorbim despre discuțiile duhovnicești cu oamenii, despre discuțiile luminate de Dumnezeu, trebuie să ai experiența profundă a vieții, dar și pe cea a ascezei îndumnezeitoare. Trebuie să știi cum arată lumea ta, cum se trăiește și se moare lângă tine, în ochii tăi, dar în același timp trebuie să știi, din tine însuți, cum arată curățirea de patimi, luminarea și îndumnezeirea omului. Pentru că experiența de viață e pentru rezolvarea problemelor casnice și sociale, dar experiența îndumnezeirii e pentru a-i conduce pe oameni în viața cu Dumnezeu. Iar Duhovnicul adevărat nu e cel care are doar școala vieții și se pricepe la oameni, ci, în primul rând, este cel care a fost, este și va fi ucenic continuu al Academiei lui Dumnezeu, care e viața de sfințenie.
Tocmai de aceea, găsim la tot pasul Duhovnici psihologi, administratori, constructori, psihiatri, colocviali, amuzanți, indiferenți la detaliile reale ale omului, dar mai puțin Duhovnici ai îndumnezeirii tale. Pentru că e ușoară experiența de viață și cea livrescă. Le zici din ce-ai trăit tu, din ce-ai mai citit, dar fără să aibă de-a face, în mod punctual, cu cel din fața ta. Pe când Duhovnicul adevărat, cel luminat tot timpul de Dumnezeu și care trăiește în el însuși experiența copleșitoare a îndumnezeirii continue, e cel care spune fiecăruia ceea ce îi trebuie, pentru că e glasul lui Dumnezeu pentru fiecare în parte.
De aceea, ca Preot, trăiesc o neîmplinire enormă, una duhovnicească, și anume pe aceea de a nu avea oameni care să dorească să îi călăuzesc duhovnicește spre cote înalte de viețuire duhovnicească și de creație teologică. Să-i călăuzesc duhovnicește în ceea ce privește creșterea lor continuă în teologie și în sfințenie și în creația teologică. Pentru că harisma de care mă umple Dumnezeu continuu e tocmai aceasta: a călăuzirii oamenilor duhovnicești, a oamenilor cu multe potențe duhovnicești și literare. Și dacă Dumnezeu voiește asta, atunci așteptarea mea este vie. Pentru că îmi aștept ucenicii și fiii mei duhovnicești, cei pentru care Dumnezeu mă pregătește cu multă frumusețe și înțelepciune.
Căci toți oamenii au nevoie de Preotul Duhovnic, de sfaturile și de luminările sale, dar oamenii duhovnicești au nevoie în primul rând de un călăuzitor experimentat, de unul care merge pe calea mântuirii în cunoștință de cauză. Și de aceea, cei mai neajutați și neiubiți dintre toți fiii lui Dumnezeu sunt tocmai ei: oamenii înduhovniciți, pentru că nu au prieteni și îndrumători pe măsura lor.
În ultimul an am călătorit odihnitor, am ieșit pentru prima oară din țară, în Bulgaria, pentru 4 zile, și am trăit multe înțelegeri sfinte citind, scriind, slujind și călătorind. Prețurile nejustificate din domeniul ospitalității m-au făcut să regândesc vacanțele noastre. În România sunt prețuri mai mari decât în toate statele din jurul nostru. De aceea, vom opta și pe viitor pentru ieșirile în afara țării, pentru că vacanțele trebuie să fie la prețul corect.
Însă, în acest an, am început și reeditarea cărților noastre în formatul Operelor complete. Un proiect de durată, de ani la rând. Le recitim, le îmbogățim, le corectăm pe cele deja publicate, pentru ca să le lăsăm sub formă finală pe fiecare în parte. Alături de ele lucrăm la cele pe care le vom publica pentru prima oară. Și care fac parte din îmbrățișarea duhovnicească cu care vă îmbrățișez și prin care vă mulțumesc pentru că îmi sunteți aproape.
Fără Dumnezeiasca Preoție nu există Dumnezeiasca Biserică, pentru că toate în Biserică le lucrează ierarhia Bisericii. Iar ierarhia Bisericii, adică Episcopii, Preoții și Diaconii, sunt cei care slujesc toate Tainele și Slujbele Bisericii. Și Biserica, dintru început, a avut Ierarhie Dumnezeiască și a avut Slujbe Sfinte, iar viața sfântă a Bisericii e viața sfântă a fiecărui creștin în parte.
Tocmai de aceea, credincioșii mireni și monahi se unesc cu ierarhia Bisericii la orice Slujbă, pentru ca să-I slujească lui Dumnezeu dimpreună cu membrii ierarhiei bisericești. Fiecare are rolul său foarte bine precizat în Biserică: unii slujesc, pe când alții sunt slujiți. Și dacă te împlinești în starea ta eclesială, atunci te împlinești veșnic, pentru că te mântui în starea în care ești, de slujitor sau de credincios.
Preotul nu se mai poate întoarce niciodată la starea de mirean, pentru că Dumnezeiasca Preoție e o Taină pe care a primit-o pentru totdeauna. El e acum slujitor al lui Dumnezeu și nu un simplu credincios. La fel, cel care se căsătorește cu cineva nu se mai poate întoarce la starea de necăsătorit, pentru că Dumnezeiasca Nuntă e o Taină primită pentru totdeauna. Iar eu, ca om căsătorit și Preot în același timp, sunt unit intim cu Dumnezeul meu, pe Care Îl slujesc, dar și cu soția mea. Și trag, în același timp, la două juguri duhovnicești: la jugul Preoției lui Hristos și la jugul Căsătoriei cu soția mea.
Iar Domnul ne-a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine [Ἄρατε τὸν ζυγόν Μου ἐφ᾽ ὑμᾶς καὶ μάθετε ἀπ᾽ Ἐμοῦ], căci sunt blând și smerit [cu] inima [ὅτι πρᾷός εἰμι καὶ ταπεινὸς τῇ καρδίᾳ]! Și veți afla odihnă sufletelor voastre [καὶ εὑρήσετε ἀνάπαυσιν ταῖς ψυχαῖς ὑμῶν]. Căci jugul Meu [este] bun și povara Mea este ușoară [Ὁ γὰρ ζυγός Μου χρηστός καὶ τὸ φορτίον Μου ἐλαφρόν ἐστιν]” [Mt. 11, 29-30, BYZ]. Iar odihnirea Preoției și a Nunții e aceeași: este odihnire dumnezeiască. Pentru că slava lui Dumnezeu mă odihnește când Îi slujesc Domnului și întregii Biserici, dar și când trăiesc și muncesc dimpreună cu soția mea.
Căsătoria nu îmi tulbură Preoția, ci îmi dă tot acordul pentru slujirea mea, pentru că amândoi Îi slujim Domnului. Și astfel, de 18 ani, și eu și soția mea ne-am umplut de toate roadele cele sfinte ale Preoției și ale Căsătoriei, adică de sfințenia, de pacea, de iubirea, de curăția, de simplitatea, de veselia lui Dumnezeu și de toate celelalte virtuți sfinte, pentru care suntem foarte recunoscători Domnului. Și de aceea mărturisim că se poate și că e foarte bine să Îi slujești lui Dumnezeu și să le slujești tuturor oamenilor.
Multă pace, bucurie și împlinire vă doresc tuturor! Dumnezeu să ne dea tuturor puterea de a-I sluji Lui cu delicatețe și cu pace! La mulți ani și numai bine! Amin!
[1] Începută la 8. 27, în zi de miercuri, pe 6 septembrie 2023. Soare, 22 de grade, vânt de 6 km/ h.