Predică la Duminica a 18-a după Cincizecime [2023]
Iubiții mei[1],
nu e de ajuns să știi să pescuiești pentru ca să fii pescar, ci trebuie să pescuiești și în ape cu pește. În ape bogate în pește. Căci dacă nu există pești ești un vânător fără vânat sau un fotbalist fără teren de fotbal. Și ca să existe pește în apele noastre trebuie să înmulțim peștii. Și totodată să înmulțim oamenii. Pentru că minunea Evangheliei de azi [Lc. 5, 1-11], deși e despre prinderea minunată a peștilor, în esență este despre oameni. Pentru că oamenii trebuie să se înmulțească în mod binecuvântat și să trăiască frumos înaintea lui Dumnezeu. Copiii sunt bucuria noastră și viitorul nostru. Când ei sunt tot mai mulți, nădejdea noastră în viitor e tot mai clară și mai vie. Dar când străzile nu mai au copii și când casele sunt tot mai goale, atunci ne îndreptăm spre o mare moartă. Spre o mare fără pești, adică fără viață.
Însă Domnul, prin minunea Sa cea mare, ne-a arătat că El zidește peștii, dar că tot El ni-i aduce și în plasă. Că El zidește oamenii, dar tot El îi convinge să creadă întru El. Pentru că oamenii ascultă învățătura noastră, ascultă ce le predicăm, dar Dumnezeu e Cel care îi convinge. Care le dă totala încredințare în cuvintele Sale.
Iei undița, îți iei momeala pentru pești și cauți locul cel mai prielnic pescuirii. Însă, ca să prinzi pește, trebuie să existe și pești avizi de mâncare. Dacă peștele e sătul, nu mai vine la momeala ta, dar dacă e plin de foame, el vine și îți cade în ac. Pentru că foamea lui după Dumnezeu l-a făcut să te caute și să te asculte și, ascultându-te, Dumnezeu îl pescuiește pentru Biserica Lui. Pentru că tu ai aruncat momeala, ai aruncat cuvântul Lui în fața peștelui, așa după cum semănătorul a aruncat sămânța în pământ. Dar e nevoie de pește viu, zglobiu, avid de mâncarea cea dumnezeiască, după cum e nevoie de pământ bun pentru a răsări din el grâu, porumb, floarea soarelui, credință puternică, fapte minunate, iubire jertfelnică.
Plăticile trăiesc în grupuri mici, la fundul apei și în apropiere de țărmuri. Și ele mănâncă larve de țânțari, viermi care trăiesc în mâl, moluște, melci, plancton, plante acvatice[2]. Și dacă vrei să prinzi plătici, atunci trebuie să stai la mal, în apropierea lor, și să le dai ce mănâncă plăticile. Ele trăiesc în grupuri mici: deci e nevoie să știi care sunt membrii familiei și prietenii lor. Pentru că familia și prietenii influențează viața celor care vin la Biserică. Și, când vorbești cu ei, trebuie să înțelegi tot contextul vieții lor. Pentru că fiecare detaliu din viața lor e important pentru modul în care trebuie să îi sfătuiești.
Bibanii sunt răpitori de apă dulce și se hrănesc cu pești mici[3]. Ca să prinzi bibani poți folosi ca momeală alți pești. Pentru că mulți din cei care vin la credință au nevoie de exemple similare de convertire. Au nevoie să știe cum s-au convertit Sfinții, cum au trecut ei de la o viață păcătoasă la una bună. Și nevoia de exemple vii e o nevoie reală, una care te fundamentează în credința ta. Pentru că, dacă privești la Sfinți, la cei pe care trebuie să îi urmezi în viață, te uiți la credința și la viața Bisericii și nu la non-exemple. Căci non-exemplele sunt multe și ele te pot sminti. Dar dacă privești la Sfinții Lui și la Maica Sa și la Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, atunci înțelegi că nici tu nu ești un exemplu, că și tu ești păcătos pe lângă marile și unicele exemple de sfințenie.
Știuca e un răpitor care trăiește în ape dulci sau în ape cu salinitate redusă. Și are mulți dinți puternici și ascuțiți, dar și pe limbă are dinți[4]. Ea trăiește la bine, în ape dulci, dar și în condiții grele de viață. Pentru că și creștinul trebuie să cunoască și confortul, dar și austeritatea. Să fie învățat cu ambele. Și are mulți dinți, căci trebuie să mesteci bine hrana duhovnicească pentru ca să o înțelegi. Trebuie să gândești ascetic învățătura Bisericii, cu multă trudă, ca să le înțelegi pe cele care sunt pe măsura ta. Însă nu trebuie să folosești și dinții limbii! Limba trebuie să spună adevărul și să-i mângâie pe oameni și nu să muște din oameni.
Știucile, rechinii de apă dulce, atacă nu numai peștii, ci și păsările și mamiferele acvatice, dar au carnea gustoasă[5]. Căci creștinii mănâncă tot felul de cunoștințe, și bune și rele, dar le metabolizează bine, duhovnicește. Căci eu traduc Dumnezeiasca Scriptură, Sfinți Părinți, din cultul Bisericii, citesc Viețile Sfinților, dar și poezie, filosofie, literatură, știință, teologie de tot felul. Pentru că scopul cititului e acela de a judeca lucrurile după ce le cunoști în mod real. Cum să știi ce spun sataniștii, musulmanii, romano-catolicii, homosexualii despre ei înșiși, dacă nu citești cărțile lor? Și pentru ca să le știi cu adevărat trebuie să mergi la sursele credinței lor și la manifestările lor de viață. Pentru că astfel vorbești cu probe, vorbești în cunoștință de cauză și nu antepronunțându-te în ceea ce îi privește.
Știuca femelă e întotdeauna mai mare decât știuca mascul. Dacă știuca femelă are maximum 1, 5 metri, știuca mascul are maximum 1, 37 m[6]. Pentru că atunci când vine vorba de munca în casă, mama e campioană la iubirea față de familia sa. Și ea e în inima bărbatului ei și a copiilor ei ca cea mai mare și mai bună, ca cea care îi iubește pe toți și are grijă de hrana și de sănătatea tuturor.
Carașii pot trăi în ape sărace în oxigen, dar trăiește ceva timp și când e scos din apă[7]. El e imaginea vie a creștinului care trăiește în medii toxice, neprielnice vieții duhovnicești. Uneori ești nevoit să mergi, să citești, să auzi și să vezi lucruri pe care nu ți le dorești, dar ai nevoie de cunoașterea lor. Ești nevoit să muncești sau să călătorești în condiții improprii, care nu sunt după inima ta. Dar, dacă acolo unde te duci te simți ca un pește pe uscat, abia aștepți să vii acasă sau să mergi la Biserică, pentru ca să te umpli duhovnicește. Și dacă știi cum arată mediile toxice, atunci știi să te bucuri de mediile ecologizate, de mediile pline de bucurie duhovnicească. Căci nu te simți la bordel cum te simți la Biserică și nici la cârciumă nu te simți așa cum te simți acasă, în pacea ta. Pentru că omul duhovnicesc se simte bine acolo unde e pace, unde e bucurie, unde e curăție dumnezeiască.
Domnul le-a poruncit să meargă cu corabia întru adânc [εἰς τὸ βάθος], în adâncul mării, și acolo să își coboare în apă plasele [τὰ δίκτυα] lor [Lc. 5, 4, BYZ]. Plasele de pescuit. Și, ascultându-L pe El, „au prins mulțime multă de pești [συνέκλεισαν πλῆθος ἰχθύων πολύ]” [Lc. 5, 6, BYZ]. Pentru că reala predicare și sfătuire e aceea când asculți de Dumnezeu. Când asculți de luminările lui Dumnezeu în privința oamenilor. Căci uneori e nevoie să spui un anumit lucru, alteori un alt lucru, pe măsura oamenilor și a stării lor de spirit. Predica e după oameni: după felul lor și după ascultarea lor. Cei care ascultă cu pace, aceia au nevoie de adevăr, căci sunt flămânzi după el. Dar cei care se grăbesc, care nu au chef de predică, aceia sunt cei agitați de patimi, de griji, de ispite și cred că alinarea lor e în altă parte și nu în Biserică. Însă trebuie să te stăpânești pe tine însuți, să te oprești în loc și să asculți predica, pentru că ea e pentru tine. Ea e odihnă și luminare de la Dumnezeu pentru tine. Căci atunci când asculți Slujba cu evlavie, când te rogi și aștepți voia lui Dumnezeu cu tine, predica Bisericii e ajutorul tău, e povățuirea ta, e liniștea ta, pentru că prin toate îți vorbește Dumnezeu. Și toate cele din Biserică sunt o vorbire a lui Dumnezeu pentru tine, numai urechea inimii tale să asculte.
Deși în Marea Galileei sunt 27 de specii de pești[8], pescarii locali vorbesc de 4 feluri de pești: tilapia galileană[9], plătica de Kinneret[10], mreana de Iordanis și somnul cu dinți ascuțiți din Africa de Nord[11].
Tilapia galileană sau Tristramella Simonis[12] [Mierea cea întristată a lui Simon], adică Peștele Sfântului Apostol Petros[13], trăiește aici pentru că îi place apa nemișcată[14]. Îi place liniștea, isihia. Căci creștinul se umple de slava lui Dumnezeu atunci când se liniștește în rugăciune, când se umple de bucuria lui Dumnezeu rugându-se. Iar dacă nu îți place pacea, ci zgomotul, atunci e semn că n-ai rugăciune în tine, ci dezordine.
Peștele Sfântului Petros are dinți, iar femela depune până la 250 de ouă într-un cuib, pe fundul apei, la nu mai mult de 3 metri adâncime. De acolo le ia masculul ei în gură și puii apar în gura tatălui lor, copiii rămânând în gura tatălui până ajung la aproximativ 1, 4 cm[15]. De unde înțelegem grija ambilor părinți pentru puii lor. Căci nu pot exista copii fără ambii părinți: și la nașterea, cât și la creșterea lor. Și dacă știți să creșteți copii în armonie, atunci sunteți o familie iubitoare și împlinită. Pentru că ceea ce împlinește o familie e credința, iubirea, grija reciprocă.
Plătica de Kinneret [כִּנֶּרֶת] sau Mirogrex Terraesanctae[16] [Turma cea minunată a Țării Sfinte] este un pește mic, de aproximativ 14 cm. lungime, care iese aproape de suprafața apei în bancuri mari[17]. E un pește al comuniunii, un pește care vine spre lumină. Și care ne învață comuniunea cea sfântă a Bisericii. Pentru că slujirea lui Dumnezeu e liturgico-comunitară, după cum e comunitară și viața noastră. Și chiar dacă ne-am retrage în pustie, departe de lume, noi am avea lumea în noi înșine, pentru că nu ne putem separa de firea umană la care suntem părtași cu toți oamenii. Iar Domnul nostru Iisus Hristos S-a întrupat și S-a făcut om, făcându-Se ceea ce nu era, adică om, dar rămânând ceea ce era, adică Dumnezeu. Pentru ca, pentru noi și pentru mântuirea noastră, să fie Dumnezeu și om pentru totdeauna. Iar dacă El este pentru totdeauna om, de când Și-a asumat umanitatea noastră, El ne întărește pe fiecare dintre noi să ne umplem de slava Lui, pentru a ne îndumnezei în mod continuu. Căci noi devenim tot mai oameni pe măsură ce ne îndumnezeim continuu. Fiindcă El a personalizat și a îndumnezeit firea noastră în mod deplin.
Mreana de Iordanis sau Luciobarbus longiceps[18] [Știuca mreană cu capul lung] are niște înotătoare ca niște raze[19]. Care ne învață să privim cu toții spre razele milei Sale, spre Cel care a fost vestit de o stea minunată, de un Înger sub formă de stea. Pentru că steaua aceea minunată „a venit [și] a stat deasupra [ἐλθὼν ἔστη ἐπάνω], [acolo] unde era Pruncul [οὗ ἦν τὸ Παιδίον]” [Mt. 2, 9, BYZ]. Și aici, în Biserica Lui, este locul cel sfânt, în care El este cu noi și ni Se dă mereu spre hrana noastră. „Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer și dând lumii viață [καὶ ζωὴν διδοὺς τῷ κόσμῳ]” [In. 6, 33, BYZ]. Dând lumii viață veșnică, pentru că El ne unește cu Sine Însuși prin împărtășirea cu Trupul și cu Sângele Său.
Somnul cu dinți ascuțiți din Africa de Nord sau Clarias gariepinus [Luminosul din râul Orange][20] e un pește de noapte, mănâncă animale vii, dar și moarte, fructe și semințe. Pentru că are gura mare poate să înghită prada în întregime, se târăște pe pământ uscat ca să ajungă la apă, dar poate supraviețui, pentru perioade lungi de timp, în noroiul de mică adâncime[21]. Și el este imaginea vie a celui care nu se lasă niciodată biruit de condițiile grele de viață. Pentru că omul conștient de valoarea vieții sale, știe că acum se pregătește veșnicia lui. Că viața lui e o pregătire pentru veșnicia lui. Și, pentru acest fapt capital, el se zbate, se nevoiește, se luptă cu toate greutățile, pentru ca să biruie în el însuși. Pentru ca să se mântuie.
Niciun handicap nu ne poate opri ca să ne mântuim! Pentru că mântuirea se lucrează în noi înșine: în sufletul și în trupul nostru. Și cine se luptă până la sfârșit cu neputințele sale, acela e Mucenicul răbdării. Pentru că omul se sfințește prin suferința, prin credința și prin răbdarea lui.
După ce se împerechează masculul și femela, ei se odihnesc puțin[22]. Pentru că avem nevoie de odihnă mereu. Iar în două-trei zile de la depunerea ouălor apar și puii, care încep imediat să înoate[23]. Pentru că sunt vii, pentru că a fi viu înseamnă pentru pește a înota, după cum, pentru un creștin, a fi viu înseamnă a se ruga și a se împărtăși cu Domnul. Și dacă ești viu duhovnicește, atunci te bucuri de orice predicare a Bisericii. Pentru că predica e pentru noi toți, e pentru mântuirea noastră. Predica ne luminează, ne zidește, ne îndrumă, ne mângâie. Ea este aerul duhovnicesc al Bisericii, în care cel credincios trebuie să se simtă bine. Pentru că predica e acasa noastră, alături de slujirea Domnului, unde noi ne simțim cel mai bine.
Așadar, iubiții mei, suntem peștii lui Dumnezeu, pentru că trăim cu toții în oceanul iubirii lui Dumnezeu! Biserica e oceanul nostru, cel plin de slava lui Dumnezeu, în care noi creștem pentru veșnicia cu Dumnezeu. Și în acest ocean al Domnului fiecare plasă de pescar ne prinde pentru El, pentru că pescarii Lui ne fac cu toții să ne îndrăgostim de El. Ne prind inima predicatorii lui Dumnezeu, dar pentru a o dărui lui Dumnezeu. Căci fiecare Preot al Lui ne duce la Dumnezeul nostru, pentru ca pe El să Îl cunoaștem cu adevărat.
De aceea, predicarea Bisericii este îndrăgostirea noastră continuă de Dumnezeu. Pentru că, prin ea, noi Îl iubim tot mai mult pe Dumnezeul nostru, Cel care ne mântuie pe noi. Fiindcă a-L ști pe El înseamnă a-L iubi tot mai mult. Căci Îl cunoști pe Dumnezeu numai din relația vie cu El, din împlinirea continuă a voii Lui și din continua unire sacramentală cu El. Amin!
[1] Începută la 7. 39, în zi de miercuri, pe 20 septembrie 2023. Cer înnorat, 18 grade, vânt de 6 km/ h.
[2] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Plătică.
[3] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Biban_(pește).
[4] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Știucă.
[7] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Caras.
[8] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_of_Galilee.
[9] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Tilapia și https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_of_Galilee.
[10] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Mirogrex_terraesanctae și https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_of_Galilee.
[11] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_of_Galilee.
[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Tristramella_simonis.
[13] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_of_Galilee.
[14] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Tristramella_simonis.
[15] Ibidem.
[16] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_of_Galilee și https://en.wikipedia.org/wiki/Mirogrex_terraesanctae.
[17] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Mirogrex_terraesanctae.
[18] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Jordan_barbel.
[19] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Luciobarbus.
[20] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Sea_of_Galilee și https://en.wiktionary.org/wiki/gariepinus.