Ieșirea, cap. 20, cf. LXX
1. Și Domnul a grăit toate cuvintele acestea, zicând:
2. „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel care te-am scos pe tine din pământul Egiptosului, din casa robiei.
3. Nu îți vor fi ție alți dumnezei afară de Mine [οὐκ ἔσονταί σοι θεοὶ ἕτεροι πλὴν Ἐμοῦ]!
4. Nu îți vei face ție idol [οὐ ποιήσεις σεαυτῷ εἴδωλον], nici [la] toată asemănarea [din] câte [sunt] în cer, sus, și [din] câte [sunt] pe pământ, jos, și [din] câte [sunt] în apele de sub pământ!
5. Nu te vei închina lor și nici nu ai să le slujești lor! Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Dumnezeu râvnitorul [Θεὸς ζηλωτὴς][1], Cel care răsplătește păcatele părinților în copii, până la a 3-a și a 4-a generație, celor care Mă urăsc pe Mine [ἀποδιδοὺς ἁμαρτίας πατέρων ἐπὶ τέκνα, ἕως τρίτης καὶ τετάρτης γενεᾶς, τοῖς μισοῦσίν Με]
6. și Cel care face milă întru mii celor care Mă iubesc pe Mine [καὶ ποιῶν ἔλεος εἰς χιλιάδας τοῖς ἀγαπῶσίν Με] și celor care păzesc poruncile Mele [καὶ τοῖς φυλάσσουσιν τὰ προστάγματά Μου].
7. Nu vei lua numele Domnului [οὐ λήμψῃ τὸ ὄνομα Κυρίου], al Dumnezeului tău [τοῦ Θεοῦ σου], în deșert [ἐπὶ ματαίῳ]! Căci nu are să curățească Domnul pe cel care ia numele Său în deșert.
8. Adu-ți aminte de ziua sabaturilor [pentru] a o sfinți pe ea [μνήσθητι τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων ἁγιάζειν αὐτήν]!
9. Șase zile vei lucra și vei face toate lucrurile tale,
10. dar [în] ziua a șaptea, [în] sabaturile Domnului [σάββατα Κυρίῳ], Dumnezeului tău, nu vei face în ea tot lucrul, tu și fiul tău și fiica ta, slujitorul tău și slujitoarea ta, boul tău și măgarul tău și tot dobitocul tău și prozelitul cel care pribegește cu tine [ὁ προσήλυτος ὁ παροικῶν ἐν σοί]!
11. Căci în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul și marea și toate cele [care sunt] în ele și S-a odihnit [în] ziua a șaptea. Pentru aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea [διὰ τοῦτο εὐλόγησεν Κύριος τὴν ἡμέραν τὴν ἑβδόμην] și a sfințit-o pe ea [καὶ ἡγίασεν αὐτήν].
12. Cinstește pe tatăl tău și pe maică [τίμα τὸν πατέρα σου καὶ τὴν μητέρα], pentru ca bine să-ți fie ție [ἵνα εὖ σοι γένηται] și pentru ca vreme îndelungată să fii pe pământul cel bun [καὶ ἵνα μακροχρόνιος γένῃ ἐπὶ τῆς γῆς τῆς ἀγαθῆς], pe care Domnul, Dumnezeu tău, ți-l dă ție!
13. Nu vei preacurvi [οὐ μοιχεύσεις]!
14. Nu vei fura [οὐ κλέψεις]!
15. Nu vei ucide [οὐ φονεύσεις]!
16. Nu vei mărturisi mincinos împotriva aproapelui tău mărturie mincinoasă [οὐ ψευδομαρτυρήσεις κατὰ τοῦ πλησίον σου μαρτυρίαν ψευδῆ]!
17. Nu vei pofti femeia aproapelui tău [οὐκ ἐπιθυμήσεις τὴν γυναῖκα τοῦ πλησίον σου]! Nu vei pofti casa aproapelui tău, nici câmpul său, nici slujitorul său, nici slujitoarea sa, nici boul său, nici măgarul său, nici tot dobitocul său, nici câte este [sunt ale] aproapelui tău!”.
18. Și tot poporul vedea glasul și luminătorii și glasul trâmbiței și muntele fumegând. Și au fost înfricoșându-se [Și a fost înfricoșându-se] tot poporul [și] au stat departe.
19. Și au zis către Moisis: „Grăiește-ne tu nouă și să nu grăiască către noi Dumnezeu [λάλησον σὺ ἡμῖν καὶ μὴ λαλείτω πρὸς ἡμᾶς ὁ Θεός], ca nu cumva să murim [μήποτε ἀποθάνωμεν]!”.
20. Și Moisis le zice lor: „Îndrăzniți [θαρσεῖτε]! Căci pentru [ca] să vă ispitească pe voi a fost venind Dumnezeu către voi [ἕνεκεν γὰρ τοῦ πειράσαι ὑμᾶς παρεγενήθη ὁ Θεὸς πρὸς ὑμᾶς], pentru ca să fie frica Lui în voi [ὅπως ἂν γένηται ὁ φόβος Αὐτοῦ ἐν ὑμῖν] ca să nu păcătuiți [ἵνα μὴ ἁμαρτάνητε].
21. Și stătuse poporul departe, iar Moisis a intrat întru întunericul [în] care era Dumnezeu [Μωυσῆς δὲ εἰσῆλθεν εἰς τὸν γνόφον οὗ ἦν ὁ Θεός].
22. Și Domnul a zis către Moisis: „Acestea le vei zice casei lui Iacov și le vei vesti fiilor lui Israil: «Voi ați văzut că din cer am grăit către voi.
23. Nu vă veți face vouă dumnezei de arginți [Θεοὺς ἀργυροῦς] și dumnezei de aur [Θεοὺς χρυσοῦς[2]], nu vă veți face vouă aceștia!
24. Jertfelnic din pământ Îmi veți face Mie și veți jertfi pe el arderile de tot și mântuirile voastre, oile și vițeii voștri, în tot locul [în] care am să chem numele Meu acolo [ἐν παντὶ τόπῳ οὗ ἐὰν ἐπονομάσω τὸ ὄνομά Μου ἐκεῖ] și voi veni către tine [καὶ ἥξω πρὸς σὲ] și te voi binecuvânta pe tine [καὶ εὐλογήσω σε]!
25. Iar dacă jertfelnic din pietre ai să-Mi faci Mie, nu le vei zidi pe ele tăiate! Căci cuțitul tău le-ai pus pe ele și a fost spurcat.
26. Nu te vei sui în trepte pe jertfelnicul Meu, pentru ca să nu descoperi nerușinarea ta[3] pe[ste] el!
[1] Aici avem prima apariție textuală în LXX a sintagmei Dumnezeu râvnitorul.
[2] În greacă e la plural, numai că româna nu are plural pentru aur.
[3] Goliciunea ta.