Ieșirea, cap. 21, cf. LXX
1. Și acestea [sunt] dreptățile pe care le vei pune înaintea lor:
2. «Dacă ai să dobândești rob evreu, 6 ani îți va sluji ție, dar [în] al 7-lea an va pleca liber, în dar.
3. Dacă el singur are să vină, singur va și ieși. Iar dacă femeia [sa] are să intre împreună cu el, [atunci] va ieși și femeia [sa] împreună cu el.
4. Iar dacă domnul [său] are să-i dea lui femeie și are să-i nască lui fii și fiice, femeia și copiii va fi [vor fi] ai domnului său, iar el singur va ieși.
5. Iar dacă slujitorul a fost răspunzând [are să răspundă și] are să zică: <L-am iubit [Îi iubesc] pe domnul meu și pe femeie și pe copii, nu mă grăbesc [să fiu] liber>,
6. îl va apropia pe el domnul său către tribunalul lui Dumnezeu [τὸ κριτήριον τοῦ Θεου] și atunci îl va aduce pe el la ușă, pe prag, și domnul îi va găuri lui urechea [cu] sula și îi va sluji lui întru veac.
7. Iar dacă cineva are să-și vândă fiica sa slujitoare [οἰκέτιν], [aceasta] nu se va îndepărta precum ies roabele [αἱ δοῦλαι].
8. Dacă nu are să-i placă domnului ei, care împotriva lui nu a mărturisit, o va elibera pe ea, dar domnul [ei] nu este [trebuie] a o vinde pe ea neamului celui străin, pentru că a lepădat-o pe ea.
9. Iar dacă [cu] fiul [său] are să o logodească pe ea, [atunci] după dreptatea fiicelor îi va face ei [κατὰ τὸ δικαίωμα τῶν θυγατέρων ποιήσει αὐτῇ].
10. Și dacă are să-i ia lui pe o alta, [atunci] de cele necesare și de îmbrăcăminte și de anturajul ei nu o va lipsi.
11. Iar dacă pe acestea trei nu are să i le facă ei, [atunci] va ieși în dar, fără de argint.
12. Și dacă are să lovească cineva pe altcineva și are să moară [acela], [atunci cu] moarte să se omoare[1]!
13. Iar dacă nu [a fost] din propria voință, ci Dumnezeu l-a dat întru mâinile sale [ἀλλὰ ὁ Θεὸς παρέδωκεν εἰς τὰς χεῖρας αὐτοῦ], tu îi vei da loc [în] care va fugi acolo cel care a omorât.
14. Și dacă cineva are să se pună asupra aproapelui [său, pentru ca] să-l omoare pe el [cu] viclenie, și are să fugă [la jertfelnic], de la jertfelnicul Meu să-l iei pe el [și] să-l omori.
15. Cel care îl lovește pe tatăl său sau pe mama sa, [cu] moarte să se omoare!
16. Cel care îl vorbește de rău pe tatăl său sau pe mama sa, va muri [cu] moarte.
17. Cel care are să-l fure pe vreunul, pe oarecare [din] fiii lui Israil, și l-a asuprit [îl asuprește] pe el să-l vândă și are să fie aflat la el, [cu] moarte să moară!
18. Iar dacă doi oameni or să se ocărască și vreunul are să-l lovească pe aproapele [său cu] piatra sau [cu] pumnul și nu are să moară, dar are să zacă în pat,
19. dacă omul s-a ridicat [și] are să umble afară în toiag, nevinovat va fi cel care l-a lovit [ἀθῷος ἔσται ὁ πατάξας], [însă], afară de odihna sa [πλὴν τῆς ἀργίας αὐτοῦ], va plăti și leacurile [ἀποτείσει καὶ τὰ ἰατρεῖα][2].
20. Iar dacă cineva are să-l lovească pe slujitorul său sau pe slujitoarea sa cu toiagul și are să moară sub mâinile sale [ἀποθάνῃ ὑπὸ τὰς χεῖρας αὐτοῦ], [cu] dreptate să fie răzbunat!
21. Iar dacă are să trăiască o zi sau două, nu va fi răzbunat, căci argintul al său este.
22. Iar dacă are să se lupte doi oameni și or să o lovească pe femeia având în pântece și are să iasă copilul ei nedeplin format [καὶ ἐξέλθῃ τὸ παιδίον αὐτῆς μὴ ἐξεικονισμένον], pedeapsă va fi suferind, precum bărbatul femeii are să pună asupra [sa], [și] va da cu cinste [δώσει μετὰ ἀξιώματος].
23. Iar dacă deplin format era, va da suflet pentru suflet [ἐὰν δὲ ἐξεικονισμένον ἦν δώσει ψυχὴν ἀντὶ ψυχῆς],
24. ochi pentru ochi [ὀφθαλμὸν ἀντὶ ὀφθαλμοῦ], dinte pentru dinte [ὀδόντα ἀντὶ ὀδόντος], mână pentru mână [χεῖρα ἀντὶ χειρός], picior pentru picior [πόδα ἀντὶ ποδός],
25. arsură pentru arsură [κατάκαυμα ἀντὶ κατακαύματος], rană pentru rană [τραῦμα ἀντὶ τραύματος], umflătură pentru umflătură [μώλωπα ἀντὶ μώλωπος].
26. Iar dacă cineva are să lovească ochiul slujitorului său sau ochiul slujitoarei sale și are s-o orbească, liberi îi vei trimite pe ei pentru ochiul lor.
27. Iar dacă dintele slujitorului sau dintele slujitoarei sale are să-l scoată[3], liberi îi va trimite pe ei pentru dintele lor.
28. Iar dacă taurul are să împungă bărbat sau femeie și are să moară, [cu] pietre va fi omorât taurul și nu va fi mâncată [nu vor fi mâncate] cărnurile sale, iar stăpânul taurului nevinovat va fi.
29. Dar dacă taurul are să fie împungător [κερατιστὴς] de ieri [πρὸ τῆς ἐχθὲς] sau de alaltăieri [πρὸ τῆς τρίτης] și [ei] or să mărturisească [aceasta] stăpânului său și [acela] nu are să-l omoare pe el și [taurul] are să omoare bărbat sau femeie, taurul va fi omorât cu pietre, iar stăpânul său va muri asemenea.
30. Iar dacă răscumpărare are să se pună asupra lui, [atunci] va da răscumpărări ale sufletului său [δώσει λύτρα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ] câte or să pună asupra lui [ὅσα ἐὰν ἐπιβάλωσιν αὐτῷ].
31. Iar dacă are să fie împuns fiu sau fiică, după dreptatea aceasta îi vor face lui.
32. Iar dacă taurul are să împungă slujitor sau slujitoare, [atunci] 30 didrahme de argint va da stăpânului lor și taurul va fi omorât cu pietre.
33. Iar dacă cineva are să deschidă groapă sau are să taie groapă în piatră și nu are să o acopere pe ea și are să cadă acolo vițel sau măgar,
34. stăpânul gropii va plăti, argint va da stăpânului lor, iar cel care a murit va fi al lui[4].
35. Iar dacă taurul cuiva are să-l împungă pe taurul aproapelui [său] și are să moară, vor vinde taurul cel viu și vor împărți argintul său, iar pe taurul cel mort îl vor împărți.
36. Iar dacă, de ieri și de alaltăieri, are să se facă cunoscut că taurul este împungător și mărturisiți or să fie stăpânului lor, dar [acela] nu are să-l omoare pe el, [stăpânul] va plăti taur pentru taur, iar cel mort va fi al lui.
37. Iar dacă cineva are să fure vițel sau oaie și are să o înjunghie pe ea sau are s-o vândă, [atunci] 5 viței să răsplătească pentru un vițel și 4 oi pentru o oaie.
[1] Cel care a ucis.
[2] Îi va plăti și nemunca, repausul său, dar și medicamentele pentru vindecare.
[3] Din cauză că i-a bătut pe ei.
[4] Animalul mort va fi al celui cu groapa.