Jurnalul Părintelui Sofian Boghiu [6]
Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, Ed. Bizantină, București, 2019, 476 p.
*
Pe 25 mai 1993 era în America și era ziua eroilor, p. 406. E consultat de Dr. Coșeriu și propus pentru operație pe 10 iunie 1993, p. 407. Vede rațe sălbatice, p. 408. Pe 3 iunie 1993 a fost examinat medical timp de 6 ore, p. 409. Pentru operația la ochi. Vede „pâlcuri de flamingo”, p. 410.
Mănâncă mititei (mici) în America pe 8 iunie 1993, p. 413. L-au anesteziat la ora 8, pe 10 iunie 1993, p. 413. Operația a durat până într-o oră, pentru că la ora 9 „l-am revăzut pe părintele Grama lângă mine, vesel că toate au mers foarte bine”, p. 413. Iar, după operație, „ochiul operat este acoperit acum cu un monoclu fixat cu un plastic. Peste pansament port ochelari fumurii contra razelor ultraviolete”, p. 413-414.
Pe 12 iunie 1993 vizitează un muzeu al automobilelor, p. 414. Cu toată istoria lor. Apoi un muzeu de artă, p. 414. Iar seara mănâncă la un restaurant românesc de pe malul lacului Eric, p. 415.
Pe 13 iunie 1993 își amintește că se împlinesc 34 de ani de la arestarea lui din 13 iunie 1958, care a avut loc într-o vineri seara, cu ploaie. Pe când lucra la pictura din pridvorul Bisericii din cimitirul Mănăstirii Ghighiu, p. 415. „Ne-au arestat și ne-au dus la București. Eram 16 arestați cu toții, iar 16 erau din grupul Rugul Aprins. Vina noastră: organizație dușmănoasă împotriva regimului comunist”, p. 415. La Salcia, când a fost închis, erau 100 de Preoți închiși din cei 1.000 de deținuți, p. 416.
Participă la orele de Religie ale Părintelui Remus și vorbește cu copiii, p. 416. A văzut cum se produce o tornadă pe 18 iunie 1993, p. 417. A văzut copaci smulși din rădăcină de către tornadă, p. 417. Pe 19 iunie 1993 a vizitat un parc natural în America, p. 417. Vede biserici romano-catolice închise din cauza lipsei credincioșilor, p. 418.
Diferența: „Aici, în SUA, un bolnav fără serviciu plătește fiecare zi de spitalizare cu 600 de dolari, fără niciun fel de analize. În România, conform declarațiilor oficiale, unui bolnav i se acordă 33 de cenți pe zi!”, p. 419.
Dr. Mihai Coșeriu l-a operat la ochi, iar fratele lui, Dr. George Coșeriu, l-a operat de prostată pe 17 mai 1989, p. 419. A visat un tigru ieșind dintr-o apă tulbure, p. 419. În iulie 1993 se uită la televizor în chilia sa: „La televizor, predica unui pastor baptist și cântările lor. Un adevărat teatru! Atrag prin vorbărie, mai ales prin simplificarea pentru măsură a adâncimilor Sfintei Scripturi și a ascezei”, p. 419. Și o altă veste tristă: „Astăzi America a legiferat avortul. Grozav de tristă zi! Pentru America, dar și pentru mine!”, p. 419. Și pe atunci: „În USA sunt 250 de milioane de locuitori, din care 62 de milioane nu au nicio religie”, p. 419.
Îl vede pe Părintele Calciu în iulie 1993, p. 419. Tot în iulie 1993 află că peste 9 luni trebuie să facă încă o operație de prostată, p. 420. Pentru că o Sfântă Icoană a Maicii Domnului a plâns în 1986 și s-au făcut multe minuni acolo, 20 de pastori protestanți, dimpreună cu parohiile lor, au trecut la Ortodoxie în 1987, p. 420.
La Chicago s-a urcat în turnul Sirs, care are 443 de metri înălțime și 103 etaje, p. 421. După care, seara, a văzut fântâna arteziană de acolo, care aruncă apă colorată la 100 de metri înălțime, p. 421. Părintele Alexander Schmemann a murit de cancer la creier, p. 421. Vede licurici „scânteind prin aer. [Iar] aceste scânteieri de licurici, în amurg și în noapte, aduc în suflet o bucurie plină de pace. Sunt ca niște muște mai lunguiețe, cu aripi”, p. 422.
Drumul spre țară: Chicago, trece Atlanticul, Amsterdam, Timișoara, București, p. 422. Și când ajunge la București află că a fost canonizat Sfântul Ștefan cel Mare, p. 422. În 30 septembrie 1993: „Mitropolitul Vladimir de la Chișinău [este] mare dușman a tot ce e românesc. Deși Moscova nu îi ajută cu nimic, el rămâne foarte atașat de Moscova, și ceea ce face Snegur pe plan politic, asta face în biserică mitropolitul Vladimir, în ciuda faptului că toți sunt români de neam și de credință ortodoxă”, p. 423.
În octombrie 1993, dând o mărturie colosală: „Am fost la Fudeni, să-l spovedesc pe părintele Dumitru Stăniloae. Este foarte lucid și memoria l-a ajutat foarte mult. A insistat mult asupra anilor tinereții, căsătoria și urmările ei. Regretă că nu s-a făcut călugăr. Are o mare căință pentru păcate. Dumnezeu l-a ajutat să se mențină într-o smerenie adâncă. Mi-a povestit că după fiecare mare succes cărturăresc, apărea o grea suferință în familie. L-am împărtășit. Se bucură nespus. Stă mereu cu fața în sus. Are dureri grozave. Doctorii l-au deschis să-l opereze și l-au închis la loc: are cancer. Visează mereu lume multă în jurul lui, cerându-i Sfânta Împărtășanie. El se apără spunându-le că nu are cele de trebuință. N-a spus niciun cuvânt despre munca lui uriașă, decât o mică nădejde că Dumnezeu îi va ierta măcar o parte din păcate”, p. 423.
După care urmează ziua de 7 octombrie 1993: „Astăzi a fost înmormântat părintele Dumitru [Stăniloae]. A adormit în noaptea de 4-5 octombrie, ora 1.00. Acum este zi caldă, cu soare blând și luminos, și tot dealul Mitropoliei a fost plin cu lume, ca într-o frumoasă zi de Paști. S-a format un cortegiu care a însoțit mașina mortuară, mergând pe jos prin mijlocul Capitalei și până la Cernica. Au ajuns la 6.00 seara. S-a cântat din toată inima imnul Învierii. Rog pe toți sfinții, din cele douăsprezece filocalii, să-l întâmpine și să-l ajute înaintea Judecății lui Dumnezeu”, p. 424.
Și după ce dă o mărturie atât de plenară despre Înmormântarea Sfântului Dumitru Teologul, Părintele Sofian spune și despre sine: „Azi împlinesc și eu 81 de ani de viață. Seara târziu, tinerii întorși de la înmormântare[a Sfântului Dumitru] au venit să îmi cânte La mulți ani! Dumnezeu să-i binecuvânte pe toți! Tot astăzi m-a vizitat părintele Marc-Antoine [Costa de Beauregard], preot ortodox francez, foarte sever în viața personală, asemenea unui călugăr, deși este căsătorit. Părintele Stăniloae l-a iubit foarte mult!”, p. 424.
Mitropolitul Gurie Grosu, cel care a scris Abecedarul românesc, a murit la Sfântul Antim în 14 noiembrie 1943[1]. Părintele Sofian l-a cunoscut aici între 1941-1943, p. 424. Și îl numește „mitropolit al răbdării”, p. 424. În aceeași zi, de 15 noiembrie 1993, „am fost la Fundeni, la părintele [Ilarion] Argatu[2]. Are inima bolnavă și piciorul bolnav – de la tornada din America! Are multe necazuri cu cele două mănăstiri proiectate: una la Ierihon, alta la Betleem! Dumnezeu să-l miluiască!”, p. 425.
Se plânge de faptul că la Sfântul Antim e curent în Biserică, p. 425.
[1] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gurie_Grosu.
[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu.