Jurnalul Părintelui Sofian Boghiu [7]
Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, Ed. Bizantină, București, 2019, 476 p.
*
Pe 6 ianuarie 1994 a fost la Tiraspol, împreună cu PS Teofan Savu, ca să ducă daruri pentru Ilie Ilașcu și cei 4 închiși cu el, p. 427. Și când doreau să le confiște mașina, i-a convins cu câteva sticle de vin, p. 427.
Pe 15 februarie 1994 a fost înmormântat Episcopul Roman Ialomițeanul și i s-a părut că e viu în sicriu, p. 428. L-a cunoscut pe acesta de la Seminar, de la Cernica, p. 428. Când a fost instalat PS Nifon Mihăiță: „Un lux orbitor. O masă copioasă la câteva sute de oaspeți. Plătită de o doamnă foarte bogată”, p. 428.
Pe 10 martie 1994 vorbește de alte boli ale sale. Pe 4 mai 1994 adoarme ÎPS Antim Nica, p. 429. Pe 27 august 1994 se îmbolnăvește de Zona Zoster[1], p. 429.
Pe 20 decembrie 1994 era în America, la Detroit, p. 430. Pe 1 ianuarie 1995 vede ninsoarea din America, p. 432-433. Pe 10 februarie 1995 a fost operat la Spitalul din Parma, p. 435.
Pe 7 octombrie 1992 împlinea 80 de ani, p. 439. Pe 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop de Cluj Părintele Bartolomeu Anania, p. 439.
A fost și la privegherea Doamnei Preotese Maria Stăniloae, pe 23 martie 1993: „Am fost la priveghi, la Maria preoteasa! Părintele Dumitru (Stăniloae) stă la căpătâiul ei. Ne-a povestit cât de mult l-a ajutat, purtând ea toate grijile casei, așa încât el a putut să-și folosească în libertate tot timpul pentru teologie și pentru scris, până la 90 de ani!”, p. 441.
Incident prezentat pe 27 aprilie 1993: „Zilele trecute, la Catedrala Patriarhală, un bătrân de 84 de ani din Târgul Mureș a aruncat o bombă incendiară în biserică în timpul slujbei de dimineață, în dreptul strănii patriarhale. A umplut de flăcări și de fum turla, până la Pantocrator. Au intervenit pompierii”, p. 441.
Pe 28 iulie 1995 a fost împreună cu Patriarhul Teoctist Arăpașu la Techirghiol pentru băi. Și aici: „[am fost] odihnit bine, uns cu nămol la ghiol, masă și din nou odihnă, masaj, acupunctură”, p. 447.
Pe 5 august 1995 a paralizat Părintele Argatu, p. 449. Pe 1 ianuarie 1997 cunoaște viața și gândirea Sfântului Ioann de Kronștadt, p. 451-452.
Pe 10 noiembrie 1997: „Astăzi am fost la Sihăstria, la părintele Cleopa. Este slăbit, cu foarte multe operații și merge greu…Dar [este] foarte viu, comunicativ, foarte lucid”, p. 453.
Pe 13 decembrie 1997 îi arde chilia, pe când el era la Utrenie, p. 454. Motivul: „focul a fost aruncat pe fereastră”, p. 454.
Pe 15 mai 1998 e diagnosticat cu arterită, p. 455. Despre mineri pe 19 ianuarie 1999, p. 458. Pe 3 decembrie 1998 a murit Părintele Cleopa, p. 458. Pe 25 martie 1999: „A început războiul NATO împotriva Ortodoxiei, un război crunt cu adevărat. Sârbii sunt foarte hotărâți să se apere, să reziste”, p. 459.
Pe 6 octombrie 1999 era la Stuttgart, p. 460.
Însemnările răzlețe încep în p. 461. Ultima secțiune a cărții. Pe 21 ianuarie 1985 s-a făcut mișcarea de rotire a Palatului Sfântului Sinod ca să fie la distanța de 7 metri de Biserică, p. 472. Palatul Sfântului Sinod are greutatea de 9.000 de tone, p. 472. Aldulescu este cel care l-a scăpat de tăierea piciorului (cu arterită) pe Părintele Paisie de la Sihla, p. 474.
Ultima însemnare este despre Gropnița Mănăstirii Neamț, p. 475-476.
[1] A se vedea: https://www.synevo.ro/zona-zoster-afectiune-infecto-contagioasa/.