Ieșirea, cap. 22, cf. LXX

1. Iar dacă în groapa tăiată are să fie aflat tâlharul și a fost lovindu-l [și, lovindu-l], are să-l omoare, nu îi este lui omor.

2. Iar dacă are să răsară soarele pe[ste] el, vinovat este [și] va fi omorât, iar dacă nu are să aibă lui [el], să fie vândut pentru furt!

3. Iar dacă are să fie prins și are să fie aflat în mâna sa furtul, de la măgar și până la oaie vii, îndoite le va plăti pe acelea.

4. Iar dacă are să pască cineva câmp sau vie și are să-și lase dobitocul său să pască câmpul altuia, va plăti din câmpul său după secerișul său. Iar dacă tot câmpul are să-l pască, pe cele mai bune ale câmpului său și pe cele mai bune ale viei sale le va plăti.

5. Iar dacă a ieșit foc [și] are să afle mărăcini și are să ardă aria sau spicele sau câmpul, va plăti cel care a aprins focul [ἀποτείσει ὁ τὸ πῦρ ἐκκαύσας].

6. Iar dacă cineva are să dea aproapelui [său] argint sau bunuri [ca] să le păzească și are să fie furat[e] din casa omului [aceluia], dacă are să fie aflat cel care a furat, [cel care a furat] va plăti îndoit.

7. Iar dacă nu are să fie aflat cel care a furat, va veni domnul casei înaintea lui Dumnezeu [προσελεύσεται ὁ κύριος τῆς οἰκίας ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ] și va jura cu adevărat, [că] el nu s-a înrăutățit peste toată agoniseala aproapelui.

8. Despre toată nedreptatea clară: și pentru vițel și [pentru] măgar și [pentru] oaie și [pentru] veșmânt și [pentru] toată pierderea cea care este învinuită. Așadar, cel care [pentru] cineva are să fie înaintea lui Dumnezeu, va merge [pentru] judecata amândurora. Și cel care a fost prins prin Dumnezeu[1] va plăti îndoit aproapelui [καὶ ὁ ἁλοὺς διὰ τοῦ Θεοῦ ἀποτείσει διπλοῦν τῷ πλησίον][său].

9. Iar dacă cineva are să dea aproapelui [său] măgar sau vițel sau oaie sau tot dobitocul [ca] să-l păzească și are să fie zdrobit sau are să moară sau robit are să fie și nimeni [nu] are să cunoască,

10. jurământul lui Dumnezeu [ὅρκος τοῦ Θεοῦ] va fi între amândoi, [căci], cu adevărat, el nu s-a înrăutățit peste toată agoniseala aproapelui [său] și așa îl va primi stăpânul său și [el] nu va plăti.

11. Iar dacă are să fie furat de la el, va plăti stăpânului [animalului].

12. Iar dacă are să fie mâncat de fiară, îl va aduce pe el la ușă[2] și nu-l va plăti.

13. Iar dacă are să ceară cineva de la aproapele [său] și are să fie zdrobit sau are să moară sau robit are să fie, iar stăpânul nu are să fie cu el, va plăti.

14. Iar dacă stăpânul are să fie cu el, nu va plăti. Iar dacă năimit are să fie, îi va fi lui pentru plata sa.

15. Iar dacă are să înșele cineva fecioară nelogodită [παρθένον ἀμνήστευτον] și are să se culce cu ea, [cu] zestre o va înzestra pe ea lui de femeie [φερνῇ φερνιεῖ αὐτὴν αὐτῷ γυναῖκα][3].

16. Iar dacă, refuzând, are să refuze și nu are să voiască tatăl ei să i-o dea pe ea lui de femeie [δοῦναι αὐτὴν αὐτῷ γυναῖκα], argint va plătit tatălui [ei], după cum este zestrea fecioarelor [καθ᾽ ὅσον ἐστὶν ἡ φερνὴ τῶν παρθένων].

17. Pe vrăjitori nu îi veți păstra [φαρμακοὺς οὐ περιποιήσετε][4]!

18. Tot cel care se culcă cu dobitoc [cu] moarte îi veți omorî pe ei [πᾶν κοιμώμενον μετὰ κτήνους θανάτῳ ἀποκτενεῖτε αὐτούς][5]!

19. Cel care jertfește dumnezeilor [cu] moarte va fi nimicit, fără numai Domnului [πλὴν Κυρίῳ μόνῳ][6].

20. Și pe prozelit nu îl veți chinui și nici nu aveți să-l întristați pe el, căci erați prozeliți în pământul Egiptosului.

21. [Pe] toată văduva și [pe tot] orfanul nu îi veți chinui!

22. Iar dacă [cu] rău aveți să le faceți lor rău și au strigat [și, strigând], or să strige către Mine, [cu] auzul [Meu] voi auzi glasul lor [ἀκοῇ εἰσακούσομαι τῆς φωνῆς αὐτῶν]

23. și voi fi urgisindu-Mă [cu] mânie [καὶ ὀργισθήσομαι θυμῷ] și vă voi omorî pe voi [cu] sabia. Și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani.

24. Iar dacă argintul ai să-l împrumuți fratelui celui sărac de lângă tine, nu îl vei grăbi pe el și nu vei pune asupra lui camătă!

25. Iar dacă [cu] zălog ai să zălogești veșmântul aproapelui [tău], [atunci] mai înainte de apusurile soarelui i-l vei da lui!

26. Căci acesta este singura sa acoperitoare, acesta [este] veșmântul rușinii sale. În ce va fi dormind? Așadar, dacă are să strige către Mine, îl voi asculta pe el, căci milostiv sunt [ἐλεήμων γάρ εἰμι].

27. Pe dumnezei[7] nu îi vei vorbi de rău [θεοὺς οὐ κακολογήσεις] și pe stăpânitorii poporului tău nu îi vei vorbi de rău!

28. Pârgile ariei și ale teascului tău nu le vei întârzia[8], [iar] pe cei întâi-născuți ai fiilor tăi Mi-i vei da Mie!

29. Așa vei face [cu] vițelul tău și [cu] oaia ta și [cu] măgarul tău: 7 zile va fi sub mamă [ἑπτὰ ἡμέρας ἔσται ὑπὸ τὴν μητέρα][9], iar [în] a 8-a zi Mi-l vei da Mie pe el [τῇ δὲ ὀγδόῃ ἡμέρᾳ ἀποδώσεις Μοι αὐτό]!

30. Și oameni Sfinți Îmi veți fi Mie [καὶ ἄνδρες Ἅγιοι ἔσεσθέ Μοι] și carne mâncată de fiare nu veți mânca, [ci] câinelui să o aruncați pe ea!


[1] Prin descoperirea lui Dumnezeu.

[2] La ușa stăpânului său.

[3] Îi va da zestre și o va lua de soție.

[4] Nu îi veți păstra în viață!

[5] Veți omorî și omul, cât și animalul cu care s-a împreunat sexual!

[6] Numai lui Dumnezeu I se aduce jertfă, nu și dumnezeilor!

[7] Aici cu sensul de conducătorii religioși ai poporului.

[8] Nu vei întârzia să Mi le aduci Mie!

[9] Va suge la mama sa.