Mărturii II. 4
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
O credincioasă din Parohia mea, Doamna Căzănaru, a fost cea care a descoperit Sfintele Moaște ale Sfinților Mucenici de la Niculițel în toamna anului 1971[1]. După ce le-a descoperit, a anunțat-o și pe mama ei, acest lucru fiind atestat într-un ziar de la acea dată. A mărturisit acest lucru fratele ei, la o Nuntă, Părintelui Stelian Oleg Velea, pe 29 octombrie 2022.
*
Azi, pe la ora 9, în tramvai, în drum spre Școală, Doamna Preoteasă a văzut, pentru prima oară de la adormirea sa, pe un bărbat care seamănă cu Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele nostru, și are și boala Parkinson ca el. O mare mângâiere duhovnicească pentru amândoi și un semn dumnezeiesc de la Sfântul Ilie, că el e viu și preaminunat în slujirea sa înaintea lui Dumnezeu. O zi de vineri, 4 noiembrie 2022.
*
Dorea să îi facă pomenire. Și înainte de aceasta a visat-o și ea i-a zis: „Să vii să mă iei din locul ăsta, că nu îmi place unde sunt acum!”. Iar singurul loc care nu ne place e Iadul…
*
Pe 17 noiembrie 2022, o zi de joi, au fost scoase din mormânt Sfintele Moaște ale Sfântului Cuvios Dionisie Ignat de la Colciu[2] la 18 ani de la îngroparea sa[3].
*
Doamna Felicia le-a spus copiilor ei că a venit cu mine în microbuz și că am vorbit cu pace până la București, fiind bucuroasă de asta, lăudându-mi cunoașterea și pregătirea teologică. Dar fiul ei, Teodor, i-a spus că eu sunt mai prost decât colegul meu, pentru că nu am mașină ca el. Pentru că banii sunt „valoarea” omului pentru tinerii de azi.
*
Un Preot i-a întrebat pe alți confrați, într-o anume conjunctură, unde scrie în Scriptură despre consilierii episcopali. Și, când aceștia i-au spus că nu știu, el le-a spus: „Acolo unde se zice: «Unul dintre voi Mă va vinde pe Mine [εἷς ἐξ ὑμῶν παραδώσει Με]»[Mt. 26, 21, BYZ]”[4].
*
Sfântul Iosif Vatopedinul s-a îmbolnăvit de stomac și nu mai putea să mănânce nimic. Iar niște cunoscuți l-au îndemnat să meargă la Spital. Dar el s-a rugat Sfinților Doctori fără de arginți, păzitorii Bisericii sale. Și când el s-a rugat, însuși Sfântul Mare Mucenic Panteleimon i s-a arătat în mod simțit și i-a spus: „Nu cumva vrei să te operezi?! Să nu te operezi! Te vei face bine!”. Și s-a vindecat în acea clipă[5]!
*
Sfântul Cuvios Iosif Vatopedinul se ruga lui Dumnezeu cu îndrăzneală pentru mântuirea sa. Și mărturisea acest lucru lăcrimând într-un interviu video cu el. Și ne ruga și pe noi să facem același lucru: să stăruim în rugăciunea plină de îndrăzneală la Dumnezeu, ca El să Se milostivească de noi[6].
*
În 1993, un ateu, fiind la volan, a atins cu mașina un copil în Ploiești, dar nu l-a rănit. Atunci și-a dat seama că Dumnezeu există, dar Îl concepea în modul său personal, fără racordare cu învățătura Bisericii. În 2005 a trăit un alt eveniment complicat, iar ambele l-au făcut să creadă în Dumnezeu cu adevărat. Iar peste 4 luni s-a făcut Monah și a mărturisit aceste lucruri într-o filă video unor credincioși veniți la Mănăstirea sa[7].
*
Nu noi avem lumea noastră, ci noi facem parte din lumea lui Dumnezeu! Lumea noastră e când privim antropocentric existența noastră. Însă, lumea lui Dumnezeu e lumea noastră! Noi facem parte din lumea lui Dumnezeu. Din lumea Celui care ne-a creat pe noi din multă iubire de oameni[8].
*
Luminița, o româncă corpolentă și care își desenează o Cruce pe frunte, se crede „soția lui Iisus”. Ea a publicat mai multe file video în contul ei de pe TikTok în care își bate joc de Domnul Iisus Hristos. În una dintre ele spunea că se va duce în vacanță pe planeta Soare bing bang împreună cu „soțul” ei și îl vor zdrobi pe Lucifer, pentru ca să cucerească planeta soare.
*
În Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală din București se află și Sfinte Moaște ale Sfântului Apostol Andreas[9]. Ele sunt păstrate în acest fel[10]: (fotografie)
*
Preoteasa Lorena este și Învățătoare. Și după ce i-a învățat litera l, i-a întrebat cum se pregătesc pentru venirea lui Moș Nicolae. Și toți au început să spună despre cum își spală ghetuțele și despre ce daruri vor. Însă, unuia dintre ei, Învățătoarea i-a spus că merită mai degrabă o nuielușă. Iar băiețelul a început să plângă de mama focului, pentru că nu vrea nuielușă, ci cadouri. Dar, mai târziu, acest băiețel o să-și dea seama, că și certările sunt folositoare în viață[11].
*
Am văzut[12] Sfintele Moaște întregi ale Sfântului Cuvios Savvas cel Sfințit și cum au fost puse în raclă, după ce i s-au schimbat veșmintele. Acest lucru s-a petrecut pe 13 octombrie 2018, într-o zi de sâmbătă, la Slujba de noapte, urmată de Dumnezeiasca Liturghie[13]. Așa arătau înainte: (fotografie)
Și așa la punerea în raclă: (fotografie)
*
ÎPS Ciprian Spiridon: „Păcatul formalismului de orice fel, dar mai ales al celui religios, este păgubos pentru viața noastră spirituală, pentru că ne împiedică să creștem duhovnicește”[14].
*
Părintele Ieroschimonah Gheorghe Boboc a adormit singur în chilie, așa după cum și-a dorit[15].
*
Interviul meu din 10 decembrie 2022, pe care l-am introdus și în Vorbiri de Facebook (vol. 12), cu Doamna care a descoperit Sfintele Moaște ale Sfinților Mucenici de la Niculițel. Transcriere din format audio:
– Doamnă, astăzi ne-am întâlnit în mod minunat, pentru că doream să vin la dumneavoastră în mod special pentru vestea pe care am auzit-o: că dumneavoastră ați descoperit Sfintele Moaște ale Sfinților Mucenici de la Niculițel, pe când erați tânără. Dați-mi detalii!
– Susținusem examenul de admitere la Liceu și bunicii mei, cei din partea mamei, își făcuseră o casă nouă…
– La Niculițel!…
– Da, la Niculițel! Căci cel mai mic copil dintre copiii lor, al 7-lea, s-a căsătorit și nu s-a înțeles prea bine cu ei. De aceea, s-au hotărât să îi lase pe copii în casa bătrânească și ei să își facă o altă casă.
– Ce vârstă aveați atunci?
– Aveam 16 ani! Și atunci era luna iulie și terminasem examenul. Și mama ce zice: „Hai să mergem pe la bunică-ta, pentru că s-a mutat în casă nouă!”…Și ne-am dus la ea și, din senin, a început o ploaie rapidă de vară. Dar mama stătea ca pe ace, pentru că avea cloști cu pui și trebuia să se întoarcă acasă repede. Iar după ce a stat ploaia, ea a zis: „Nu mai mergem pe șosea”, pe unde era drumul obișnuit, „ci hai să mergem pe pârâu!”. Pentru că asta era o variantă de drum.
Și, mergând noi pe varianta aia, după ploaie, eu n-am mai putut să stau încălțată în sandale, pentru că era noroi, era drum de țară. Și m-am descălțat, mergând pe o margine a drumului, pe unde își făcuse apa un pârâu. Și curgea apa în acest fel…
Și, mergând așa, mă și spălam pe picioare, pentru că mă înnămolisem mergând pe acolo. Iar, pe când mergeam, mi-a apărut în față ca un fund de ceaun, pe care, prima oară, am zis că e ceva metalic. Și am început să dau cu piciorul acolo, ca să văd ce e. Mama mergea mai greu, venind după mine, pentru că drumul era în pantă și era și mocirlos. Iar noi coboram…Și ea îmi zice: „Hai, ce faci acolo?!”. Și eu îi spun: „Mamă, e ceva aici!”…
– Am descoperit ceva aici!…
– Și, Părinte, instinctul m-a făcut să ciocănesc cu mâna acel lucru aflat în pământ! Pentru că eu voiam să disloc obiectul, crezând că e vorba de un ceaun. Și când am ciocănit, atunci a sunat a gol. Atunci am chemat-o pe mama mea, ca să vadă și ea. Pentru că, pe la noi, au fost multe persoane care au găsit vase de lut, bani de aur…Căci pe acolo au trecut multe popoare migratoare. Căci la noi, în Niculițel, în pădure, pe deal, dacă te duceai la locul numit Valul lui Traian – unde se găsește un loc fortificat și unde s-au dus lupte în trecut –, și dădeai de două-trei ori cu piciorul prin pământ era imposibil să nu găsești monede romane.
Și m-am tot chinuit să văd ce e și n-am reușit…
– Iar dumneavoastră erați în Niculițel și mergeați spre ce oraș?
– Nu! Eram în Niculițel, dar veneam de la bunica și mergeam spre centru, pentru că acolo era casa noastră. Și era distanță de mers…
– Am înțeles!…
– Și noi coboram de la bunica, de unde își făcuse casă nouă și ne duceam acasă la noi. Și m-am tot chinuit să văd ce e și îmi suna mereu a gol. Eram eu și mama acolo, la locul pe care îl descoperisem. În timpul ăsta un vecin, de peste drum, care era tehnician agronom la CAP….Și nu știu dacă numele lui de familie era Ghiocel sau era poreclă. Îl chema Ghiocel Ion. Și a ieșit și omul ăla la poartă, după ploaie.
– Și atunci erați 3 martori ai descoperirii!
– Și a venit și el să vadă, căci mama i-a spus că fata ei a găsit ceva ca un ceaun. Vine și el, iar eu îi spun că am ciocănit în el și sună a gol.
– Iar ceea ce descoperiserăți dumneavoastră era cripta, era partea de sus a criptei!
– Era partea de sus a criptei!…
– Uluitor!…
– Și, Părinte, s-a dus omul ăla, a luat un topor, cu ideea să îl spargă. Și a dat cu toporul, a tot dat, și ne-am dat seama că nu era metal, pentru că a început să sară bucăți de zidărie. Și, când și-a dat seama de asta, s-a dus și a luat o sapă și a decopertat partea de sus a criptei, dându-și seama că dia- metrul ei era de un metru. Și, cu toporul, a lovit în zidărie, lumea tot venind să vadă ce am descoperit…Iar copii, oameni mari, de tot felul, ieșeau la poartă ca după ploaie și veneau să vadă ce e acolo…Și omul ăla a lovit cu toporul până a căzut o lespede jos, în interior!
– Și astfel ați văzut înăuntru!
– Părinte, eu am fost prima persoană – asta mi-e Sfânta Cruce! – care a privit înăuntru! Pentru că omul ăla făcuse o gaură cât să poți privi înăuntru. Și eu am fost prima persoană care am băgat capul pe gaura aia, stând în genunchi, și am văzut oasele de acolo, care erau bătute în cuie, pe perete, și altele jos, căzute. Căci ei au fost crucificați.
– Și ați văzut pentru prima oară Sfintele Moaște!…
– Da! După mine s-au uitat și alții și au zis: „Bă, aici e o Biserică!”…
Iar, pe mine, cu mintea de copil pe care o aveam, m-a dus cu gândul să anunț autoritățile. Și m-am dus la directorul Căminului cultural, pentru că am zis că descoperirea mea e ceva care se leagă de Cultură. Așa m-am gândit eu!…Și m-am dus la directorul Gheorghe Magadaș și i-am spus: „Domnule director, uitați ce am descoperit!” și i-am dat detalii.
Mama a plecat acasă. Dar eu, împreună cu directorul Magadaș, am mers la locul pe care îl descoperisem. Și când el a văzut ce e acolo, ne-a spus: „Gata! Puneți o folie deasupra!”. Și el a protejat locul pe care îl descoperisem. După care Magadaș s-a dus și a anunțat Miliția. Nu mai știu însă ce s-a pe- trecut după aceea…
– Și ziua aceea, ce zi era?
– Eu, Domnule Părinte, îmi aduc aminte că era în luna iulie! Iulie sau august. Nu mai rețin prea bine acest lucru! Căci, pe vremea aia, chestiunilor astea de Religie…
– Erau ocultate, da!…
– Nu li se dădeau nicio importanță!…
– Da, erau minimalizate!…
– Și de aceea eu n-am mai putut să țin legătura cu acel loc. Dar, în acel an, eu am intrat la Liceu, iar bunica mea a murit în noiembrie. Și atunci mi-am dat seama că în acea zi, când am descoperit locul, am văzut-o pentru ultima dată.
Acum, fratele meu zice că anul descoperirii a fost 1971.
– Da, se știe ziua, în mod oficial! Căci d-aia v-am între- bat despre ea…
– Pe 4 iunie e ziua de pomenire a celor 4 Sfinți. Și, ce ziceți dumneavoastră, pe 6 iunie e ziua mea de naștere! Înțelegeți?!…
– Pentru că ei sunt ocrotitorii dumneavoastră! Poate ei s-au rugat pentru nașterea dumneavoastră și de aceea v-au lăsat să le descoperiți Sfintele Moaște!
– Părinte, vă spun sincer, sunt un om matur și am trecut prin multe în viață. Dar mă simt ocrotită de Dumnezeu.
– Vă cred!
– Sincer, mă simt ocrotită de Dumnezeu!
– Iar azi restaurăm istoria acestui eveniment unic în Biserica noastră, pentru că spunem pentru prima oară cine a fost persoana care a descoperit Sfintele lor Moaște.
– Căci pe atunci nu erau mijloacele de comunicare ale vremii de acum. Iar eu am făcut Liceul la Fundulea. La 350-400 de km față de casă. Și eu veneam acasă numai în vacanță, pentru că stăteam la cămin. Și pentru ca să mă întorc de la Liceu acasă făceam o zi și-o noapte. De aceea nu mai știu ce s-a petrecut. Dar am auzit că mai apoi au început să sape acolo și au găsit pe cei 4 Propovăduitori ai Creștinismului, de origine greacă, iar Moaștele lor acum sunt la Niculițel.
– Da, la Mănăstire!
– Și noi îi spunem acolo La Bazilică!…Dar când autoritățile au ajuns acolo, la criptă, și au intrat înăuntru, tot satul fierbea, fiind acolo. Și, să știți, mama mea a fost prima care a intrat în criptă! În momentul când ăia au curățat acolo și au ajuns acolo, mama a intrat acolo…
– Și cum se numește mama dumneavoastră?
– Ilina Cornea! Ea a intrat acolo și ăia au tăbărât pe ea, cei veniți de la Muzeul de la Constanța: „Femeie, ieși afară de acolo! Ce cauți înăuntru?!! Nu e voie!!! Intrăm noi, că n-ai ce să cauți tu acolo!”. Dar mama le-a zis: „Eeeeh, ați intrat aicea datorită mie și lu̕ fata mea! Ce știi dumneata!”, că s-a apucat la gură cu ei. Dar ăia nu i-au dat importanță…
– Și spuneți și numele dumneavoastră, ca să rămână în înregistrarea audio! Numele celei care a descoperit Sfintele Moaște!
– Atunci mă numeam Valerica Cornea!
– Iar acum vă numiți Valerica Căzănaru!
– Da!
– Și fratele dumneavoastră cum se numește?
– Mihai Cornea! Care stă în Urziceni. Și el îmi spunea că Părintele de la Niculițel a vrut să facă o monografie a comunei și amintește și de această descoperire. Dar nu amintește de mine, ci spune că Sfinții au fost descoperiți de un grup de copii care se jucau dup-o ploaie…
– Asta știu și eu, căci asta e varianta „oficială”, cea falsă…Tocmai de aceea trebuie să scoatem această minciună din Sinaxarul Sfinților și să spunem numele celei care i-a descoperit pe Sfinți: Valerica Cornea, pe numele de fată, astăzi, Valerica Căzănaru, care locuiește în com. Lunca, județul Teleorman.
– Și eu consider că Dumnezeu m-a dus acolo!…
– Da, e un mare dar de la Dumnezeu ceea ce ați primit!
– Și să știți că părinții mei au fost oameni foarte credincioși. Dar nu credincioși superficiali, ci evlavioși!
– Asta explică de ce Dumnezeu v-a îngăduit tocmai dumneavoastră să îi descoperiți!
– La noi, în sat, e și Mănăstirea Cocoșu.
– Da, am auzit de ea!
– Iar noi făceam sărbătorile pascale acolo, la Mănăstire. Duhovnicul ei era de la Mănăstire. Și când mama nu putea să se ducă la Biserică, pentru că avea vreo treabă, mă trimitea pe mine în locul ei. Căci eu, până la vârsta de 15 ani, când am plecat la Liceu, duminică de duminică mă duceam la Biserică.
– Da, vă cred!
– Mă trimitea mama și stăteam la Biserică la toată Sluj- ba. Și, la fel, tata mergea și el la Nașterea Domnului, la toate sărbătorile.
– Lucru minunat! Vedeți ce înseamnă voia lui Dumnezeu cu noi?! Eu căutam un moment prielnic pentru inter- viu, iar Dumnezeu v-a adus azi în viața mea în mod neașteptat. Și interviul inedit l-am luat în mașină…Căci totul e minunat de la un cap la altul: și cum am auzit de dumneavoastră și cum mi-ați destăinuit toate.
– Iar fratele meu, când i-a spus Părintelui de la Niculițel cine le-a descoperit, acela i-a cerut ca să pun pe hârtie toată întâmplarea, pentru ca să spună adevărul despre acea zi.
– Și ați făcut acest lucru?
– Nu, n-am mai făcut!
– Deci am un interviu în exclusivitate de la dumneavoastră!
– Da! (și râde bucuroasă)
– Și, iată, cum mi-ați făcut astăzi un mare dar! Însă și Sfinții au vrut să spunem adevărul despre descoperirea lor! Căci, după 50 de ani, mi-ați mărturisit adevărul despre modul cum i-ați descoperit.
– Da! Pentru că atunci aveam 16 ani, iar acum am 66 de ani, și sunt fix 50 de ani.
– Mulți înainte, Doamnă!
– Da, 50 de ani de atunci!…
– Voi transcrie interviul, mă bucur mult pentru el, și spunem adevărul, iată, după 50 de ani!…
– Da!
– La mulți ani și multă bucurie, Doamnă Valerica!
– Să dea Dumnezeu la toată lumea!
[1] Cf. https://doxologia.ro/pateric/descoperirea-moastelor-intregi-ale-sfintilor-mucenici-de-la-niculitel-o-minune-lui-dumnezeu.
[2] Imaginea am preluat-o de aici: https://basilica.ro/wp-content/uploads/2022/11/ps-timotei-prahoveanul-a-participat-la-deshumarea-osemintelor-parintelui-dionisie-de-la-colciu-1.jpg.webp.
[3] Cf. https://doxologia.ro/foto-deshumarea-parintelui-dionisie-de-la-colciu-17-noiembrie-2022.
[4] Auzită de la Părintele Gabriel Sorescu din Craiova, pe 2 decembrie 2022.
[5] Lucruri aflate dintr-o filă video cu el, mărturisind această minune din viața sa. Ridicată pe TikTok.
[6] Am văzut acest fragment tot pe TikTok.
[7] Văzută tot pe TikTok.
[8] Însemnare audio a mea din 20 noiembrie 2022, ora 19. 54.
[9] Cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/moastele-sfantului-apostol-andrei-la-catedrala-patriarhala-176479.html.
[10] Am preluat imaginea de aici: https://ziarullumina.ro/thumbs/gallery/2022/11/28/moastele-sfantului-apostol-andrei-la-catedrala-patriarhala-235477.jpg.
[11] Spusă de soțul ei, de Protoiereul Cristian Ioana, luni seara, la Pleașov, pe 5 decembrie 2022.
[12] În fila video de aici: https://www.youtube.com/watch?v=uELDYaJ-YNI.
[13] Conform datelor în limba greacă care însoțesc fila video.
[14] În predica sa din 4 decembrie 2022, cf. https://arhiepiscopiabzvn.ro/pacatul-formalismului-religios-este-pagubos-pentru-viata-noastra-duhovniceasca.html.
[15] Cf. https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/ieroschimonahul-gamaliil-gheorghe-boboc-chilia-colciu-sfantul-munte-athos-176649.html.