Să promiți ce n-ai
E dureros pentru mine, e foarte dureros să ascult predici eterodoxe în care oamenilor li se promite har, pace sufletească, mântuire, sfințenie și nu li se dă nimic. Pentru că nu pot să le dăruie nimic! Amalgamări ale adevărului cu minciunile, cu înșelările demonice, și multe promisiuni deșarte. Iar atât predicatorii, cât și credincioșii, vorbesc despre și așteaptă lucruri pe care nu le au, pe care nu le pot avea în afara Bisericii lui Dumnezeu.
Și mă uimește mereu forța lor de a predica, pe când ei sunt îndrăciți și pustiiți de viață. Cum pot predica atât de mult, fiind sub povara demonilor din ei? Cum pot rezista atât de mult fără iertarea lui Dumnezeu și fără slava lui Dumnezeu în ei înșiși? Și răspunsul e acesta: pentru că Dumnezeu îi întărește să reziste, să aștepte, să-și înțeleagă înșelările, pentru ca să se pocăiască. Râvna lor, întunecată de înșelările demonice, se zbate, caută, dar nu se pocăiesc, pentru ca Dumnezeu să îi lumineze cu adevărat. Căci, dacă s-ar pocăi, Dumnezeu le-ar deschide imediat ochii și ei ar vedea Biserica Lui, cea pe care au hulit-o până acum, și s-ar pocăi mult.
Pentru că marea lor dramă e că se luptă cu Dumnezeu, pe când Îl propovăduiesc și neagă Biserica Lui, pe când cred că ei sunt „Biserica”. Și cu toate că știu că sunt într-o grupare religioasă recentă, ei se cred „Biserica de la început”, în ciuda tuturor evidențelor istorice.
Însă Biserica își are istoria ei neîntreruptă până azi. Și cel care se pocăiește cu adevărat, acela caută Biserica neîntreruptă, pe cea de la Cincizecime până azi. Căci despre acea Biserică e vorba în Dumnezeiasca Scriptură și în toate documentele Sfintei Tradiții. Toți Sfinții Părinți ai Bisericii au vorbit despre Biserica Cincizecimii, de Biserica lui Dumnezeu care a ajuns până la noi. Și când noi, oamenii Bisericii, citim și comentăm Scriptura și Părinții, noi vorbim despre ceea ce a fost, este și va fi în Biserică.
De aceea, când eu vorbesc despre iertarea păcatelor, despre primirea harului lui Dumnezeu, despre minuni și vederi dumnezeiești, vorbesc despre niște realități abisale ale vieții mele și nu despre niște închipuiri. Pentru că aici, în Biserica Lui, e slava Lui cea veșnică și aici ne putem curăți, lumina și sfinți, pentru că avem și Sfintele Taine care ne dăruie slava lui Dumnezeu. Noi nu promitem ceea ce nu putem da, ci mărturisim ceea ce deja am primit și primim în continuu!
Tocmai de aceea, predicile ortodoxe vorbesc despre ceea ce se petrece în mod real în Biserica lui Dumnezeu. Noi nu ne închipuim că primim slava lui Dumnezeu, ci o primim în mod real și, prin ea, sfințim și binecuvântăm toate. Și credincioșii noștri nu trăiesc într-un pustiu spiritual, ci într-un ocean dumnezeiesc, pentru că au slava lui Dumnezeu din destul în ei înșiși.
Asta e diferența dintre afară și înăuntru! În afara Bisericii se promit lucruri fără acoperire, în mod mincinos, pe când în Biserică li se dăruie oamenilor toată slava lui Dumnezeu pentru a se sfinți.