Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [69]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
Cartea a patra a Exaimeronului
X. 1. În felul acesta ar trebui ca Biserica să privească duhovnicește cele despre soare, lună și stele. Astfel, acel înțelept privitor la stele, care s-a înălțat la al treilea cer și a fost răpit și a învățat să fie ridicat către Sfinți[1], a tâlcuit zisa despre stele și soare și lună. Despre ele, care strălucesc la timpul lor, el a zis: „O strălucire/ slavă [este cea] a soarelui [Hristos] și altă strălucire/ slavă [este] a lunii [Biserica] și altă strălucire/ slavă [este] a stelelor [a Sfinților]”. Și între ei [între Sfinți], „stea [de] a stelei [stea de stea] se deosebește în strălucire/ în slavă”[2]. Iar Petros, care stă pe scaunul dintâi, și eu, zice Pavlos, ne deosebim prin marea cinste de alții.
Astfel, după stelele văzute, vom considera că ceea ce a spus Dumnezeu era despre aceste Stele. „Și să fie întru semne și întru vremuri și întru zile și întru ani”[3]. Astfel a fost și este în Biserică: odinioară a fost vremea Apostolilor, și apoi altă vreme a Sfinților care au făcut minuni și o vreme a Sfinților Mucenici și o altă vreme a Învățătorilor.
2. David a grăit despre aceste Stele când a zis despre Dumnezeu: „Cel care numără mulțimile stelelor și tuturor dintre ele numele lor le cheamă”[4]. Adică: unele dintre ele sunt slujitori, altele lucrători, altele muncitori, altele prieteni și altele frați, fii și părinți. Căci dacă cercetezi pasajul din Facerea cu privire la stelele materiale, vei afla că Cel care le-a creat, Dumnezeu, nu le-a chemat pe nume pe fiecare, ci mai degrabă [s-a referit la ele] în general[5]. Mai apoi înțelepciunea omului a numit-o pe una „Săgetător”, pe alta „Meteor”, pe altele „Uragan”, „Taifun”, „Cometă” și „Stele cu barbă”, iar pe altele cu alte nume.
3. Ia aminte și la ce I s-a spus lui Dumnezeu, în psalmul al optulea, ca fiind despre aceste Stele ale Bisericii: „luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat”[6]. De ce nu zice și „soarele”, din moment ce, cum am spus mai înainte, soarele este un simbol adevărat al lui Hristos? Pentru că Hristos nu a fost așezat/ întemeiat în tăria cerului. Ci El este dincolo de ceruri, pe tronul Heruvimilor. Și este neîndoielnic că despre El același psalm spune: „Că s-a ridicat marea-cuviință a Ta mai presus de ceruri”, a Ta care ai făcut bună lauda „din gura pruncilor și a celor care sug”[7] către Tine, Arhiereul cel mare care treci cerurile[8].
4. Cel care ia acest pasaj despre cer, soare, lună și stele numai literal și superficial este contrazis de însăși Dumnezeiasca Scriptură. Acela nu privește către Sfintele Scripturi cu atenție și cuviință. Căci David a zis în cântările sale: „Lăudați-L pe El soarele și luna! Lăudați-L pe El toate stelele și lumina! Lăudați-L pe El cerurile cerurilor […] Că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit. Le-a pus pe ele întru veac și întru veacul veacului. Poruncă a pus și nu o va trece”[9].
De aceea, dacă Dumnezeu a hotărât ca cerurile și soarele și luna și stelele să fie întru veac și întru veacul veacului, atunci cum zice același Dumnezeu prin același Profet: „lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile. Ele vor pieri […], ca un veșmânt se vor învechi și ca o mantie” vor fi strânse și vor trece[10]? Și iarăși, prin alt Profet zice: „Și cerul va fi rostogolit ca o carte”[11], „la sfârșitul veacurilor”[12], „soarele se va întuneca, și luna nu își va mai da lumina ei”[13] „și toate stelele va cădea [vor cădea] ca frunzele”[14]. Despre acestea, Însuși Creatorul lor, Dumnezeu Cuvântul, Iisus, zice: „Cerul și pământul vor trece”[15].
[1] Cf. II Cor. 12, 2-4.
[2] I Cor. 15, 41.
[3] Fac. 1, 14.
[4] Ps. 146, 4.
[5] Cf. Fac. 1, 14.
[6] Ps. 8, 4.
[7] Ps. 8, 2-3.
[8] Cf. Evr. 4, 14.
[9] Ps. 148, 3-6.
[10] Ps. 101, 26-27; Evr. 1, 10-12.
[11] Is. 34, 4.
[12] Evr. 9, 26
[13] Mt. 24, 29; cf. Is. 13, 10.
[14] Is. 34, 4.
[15] Mt. 24, 35.