Predică la pomenirea Sfintei Cuvioase Paraschevi [14 octombrie 2023]

13 octombrie, 2023 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Iubiții mei[1],

pelerinajul din acest an a început sâmbăta trecută, pe 7 octombrie[2]. Iar florile de la baldachin sunt albe în acest an, împreunate cu unele albastre, aduse de 20 de ani de aceeași persoană: de Florentina Buștei. Care își face un mare bine, dar și tuturor care le văd. Pentru că dăruie frumusețe, dăruie bucurie, dăruie liniște celor credincioși. Și care aduce florile de la București la Iași în dar, pentru a împodobi privirea celor care vin să i se închine Sfintei Paraschevi[3]. Și aceasta, pentru că a dărui înseamnă a te bucura. Și când te bucuri, slava lui Dumnezeu te inundă, pentru că ieși din tine spre cei pe care vrei să îi bucuri. Și dacă îi bucuri pe oameni, de aceea îi și înțelegi tot mai mult, pentru că te înțelegi tot mai mult și pe tine. Înțelegi nevoia ta de a fi înțeles și iubit.

A dărui înseamnă a înțelege. Înseamnă a înțelege nevoia oamenilor de bine, de frumos, de adevăr. Adevărul e coloana vertebrală a omului, pentru că adevărul te ține în voia lui Dumnezeu. Dar adevărul Lui e plin de frumusețe, de bine, de sfințenie, pentru că adevărul Lui te umple de toată sfințenia. Tocmai de aceea, trebuie să spovedim orice păcat pe care l-am săvârșit, pentru că păcatul e minciună, e cădere din adevăr. Și minciunile din noi înșine, adică patimile noastre, sunt cele care ne umplu de neînțelegere și de frică, de neîndrăzneală la Dumnezeu și de moarte. Dar eliberarea de moartea păcatelor, prin spovedirea lor, înseamnă umplere de viață veșnică, de viața veșnică de care s-a umplut și Maica noastră, Sfânta Paraschevi cea Nouă [Παρασκευὴ ἡ Νέα][4], pe care azi o pomenim.

Și tot Acatistul său[5], pe care astăzi îl vom citi duhovnicește, ne vorbește despre sfințenia ei cea mare, care ne cheamă la urmarea ei. Căci ea este Fecioară înțeleaptă, asemenea unui porumbițe, pentru că avea un suflet îngeresc, un suflet sfânt, în trupul ei fecioresc. Și pentru că și-a sfințit viața ei, de aceea s-a făcut mijlocitoare a noastră către Domnul. S-a făcut rugătoare pentru noi. Pentru că cel care se sfințește, nu se sfințește numai pentru sine, ci pentru toată lumea, fiindcă ajută prin rugăciunile sale pe toată lumea.

Și pentru că ea este acum în Împărăția Sa, este mângâierea, alinarea, nădejdea, întărirea, luminarea și scăparea noastră. Pentru că este limanul lin și neînviforat la care noi scăpăm prin rugăciune [Stihurile de la 1]. Rugăciunea noastră către ea ne umple de rugăciunea ei pentru noi. Și, în rugăciune, ne simțim unii pe alții, noi pe ea și ea pe noi, umplându-ne de slava lui Dumnezeu din ea însăși. Pentru că ea locuiește întru slava Lui cea veșnică, în Împărăția Sa, și de aceea ne dăruie din ale Sale și nouă. Adică din slava Lui.

Noi ne rugăm azi Sfintei Paraschevi, pentru că și ea i-a luat „pe Sfinți și pe Îngeri în ajutor la pământeștile ispite” [Icosul al 2-lea]. Ne rugăm ei, pentru că și ea, pe pământ, s-a rugat Sfinților și Îngerilor Lui ca să o ajute în ispitele vieții sale. Și pentru că a intrat în Casa Mirelui, în Împărăția Sa, ea este temelia neclintită a Bisericii, ne ascultă rugăciunile și e grabnică ajutătoare a noastră, pentru că ne izbăvește pe noi de nevoile noastre [Stihurile de la 2]. Fiindcă ea vine spre noi mereu și ne ajută în mod real, în mod direct și nu imaginar. Venirea ei duhovnicească la noi e cea despre care noi vorbim în tot Acatistul ei și în toate minunile pe care le-a săvârșit. Pentru că ea a venit în mod real la cei pe care i-a vindecat și ajutat, după cum vine și la noi, cei care ne rugăm ei.

În Condacul al 3-lea, Sfânta Paraschevi e prezentată ca cea care alină și preface mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu în bună și milostivă îndurare a Lui față de noi. Sfânta ei rugăciune cea pentru noi Îl îmbunează pe Domnul față de noi. Dar prin asta aflăm cât de mult îi iubește El pe Sfinții Lui, dacă rugăciunea lor Îl fac pe Dumnezeu să Se milostivească de noi, cei mult păcătoși, în loc să ne zdrobească potrivit indiferenței și a răutății noastre.

Mijlocirea lor, așadar, e mântuirea noastră. Mijlocirea lor pentru noi, a Sfinților Lui, e cea care ne dă timp de pocăință, pentru ca să ne mântuim.

Sfânta Paraschevi s-a născut în Epivatesul Traciei [Ἐπιβάτες τῆς Θράκης][6], iar Epivata din Icosul al 3-lea e localitatea sa de naștere. Ἐπιβάτες-ul de atunci se numește acum Selimpașa, și e un oraș din provincia Silivria, în prefectura Istanbul, care la recensământul din 2007 avea 11. 955 de locuitori[7]. Iar Sfânta Paraschevi s-a născut în Epivates între 910-930 și a adormit la Callicratia [Καλλικράτεια] la vârsta de 27 de ani[8]. Adică s-a născut și a trăit în secolul al 10-lea, acum 11 secole, și a adormit de tânără.

Și pentru a nu fi cerută în căsătorie, Sfânta Paraschevi a plecat de acasă, neștiută de părinții ei, și a trăit un timp în Iraclia [Ηράκλεια]. S-a îmbarcat pe o corabie și a ajuns la Ierusalim și acolo s-a făcut Monahie. Și după ce a trăit în Mănăstire o vreme, după aceea a trăit anahoretic, de una singură acolo, timp de 5 ani de zile. Și Îngerul Domnului i s-a arătat și a trimis-o acasă! Și ea, cea care fugise de acasă, se întoarce cu pace acasă, urcând pe corabie[9] în portul Iafo [יָפוֹ] de azi, pe atunci Ioppi, și întorcându-se în Epivates[10].

Însă, acasă, datorită vieții ei ascetice, nimeni nu a recunoscut-o, iar părinții ei erau morți. Le-a văzut mormintele, s-a rugat pentru ei și a plecat pe jos spre Constantinopol. S-a oprit la Callicratia, slujind Bisericii Sfinții Apostoli pentru doi ani de zile, și acolo a adormit duhovnicește[11]. Pentru că era a nimănui, Sfânta Paraschevi a fost înmormântată în Cimitirul Străinilor din Callicratia [Κοιμητήριο των Ξένων της Καλλικράτειας], Sfintele sale Moaște fiind descoperite prin anii 1028-1038, adică în secolul al 11-lea. Un om duhovnicesc, Gheorghios [Γεώργιος], a visat-o ca pe o Împărăteasă [μια Βασίλισσα], stând pe tron de aur și înconjurată de Îngeri [καθισμένη σε χρυσό θρόνο και πλαισιωμένη από Αγγέλους][12]. Adică a văzut-o așa cum este ea în Împărăția lui Dumnezeu: plină de slava Lui.

Și, din bunătatea cea mare a Sfintei Paraschevi, noi îi știm și numele. I l-am aflat în mod extatic. Pentru că ea i-a spus lui Gheorghios că se numește Paraschevi și că s-a născut în Epivates. Și când au scos-o din mormânt, trupul Sfintei era nestricăcios, ca și când ar fi dormit[13]. Sfintele sale Moaște au stat la Callicratia și minunile pe care Sfânta Paraschevi le-a făcut acolo s-au răs- pândit repede. Țarul Asan al II-lea le-a adus la Veliko Tărnovo [Велико Търново][14] în 1238 și ele au stat în Bulgaria până în 1389, adică 151 de ani, când au fost mutate la Beograd [Београд], în Serbia[15].

Din 1389 până în 1521, Sfintele sale Moaște au fost în capitala Serbiei, adică pentru 132 de ani. Sultanul Suleiman le aduce la Constantinopol, forțând Patriarhia Ecumenică să le cumpere pentru 12.000 de ducați de aur, împreună cu brațul Sfintei Ecaterini și cu o Sfântă Icoană a Născătoarei de Dumnezeu. Și astfel, Sfintele sale Moaște au stat la Constantinopol între 1521 și 1641, adică pentru 120 de ani, când Vasile Lupu le aduce în Moldova[16]. Și anul acesta, în 2023, s-au împlinit 382 de ani de când Sfintele sale Moaște sunt la Iași.

Au fost aduse la Iași pe 13 iunie 1641[17], la începutul verii. De aceea e numită luminătoarea Moldovei în Acatistul ei, dar și sprijinitoarea Epivatesului[18]. Care n-a adunat averi pământești, dar a adunat daruri cerești, adică virtuți dumnezeiești. Și ea este miluitoarea săracilor [Stihuri de la 3], pentru că își dădea hainele sale celor săraci, îmbrăcându-le pe ale lor[19].

Sfânta Paraschevi e aur lămurit în foc, în focul ispitelor de tot felul. E rodul pocăinței, pentru că pocăința și asceza au sfințit-o. Și e dătătoare de mângâieri, pentru că ne mângâie pe noi duhovnicește în durerile și necazurile noastre [Stihuri de la 4][20].

Ea e chipul bunătăților, e un chip duhovnicesc, pentru că e plină de bunătăți, adică de virtuți dumnezeiești. Pentru că adevărata bunătate a omului e virtutea dumnezeiască. Și e învingătoarea stăpânirii Iadului [Stihurile de la 5], pentru că i-a învins pe demoni în trupul ei. I-a învins prin aceea că a lucrat în ea poruncile lui Dumnezeu, care au mântuit-o.

Sfânta Paraschevi e leacul durerii noastre, e mâna vindecării noastre, e casa ocrotirii noastre, e raza mângâierii noastre. Ea ne rourează fierbințeala bolii, ne mântuie de boli, ne scapă pe noi de înspăimântările noastre, e scara noastră către Dumnezeu, cea care ne izbăvește pe noi [Stihurile de la 6].

Ea e contenire a patimilor noastre. Pentru că, prin ajutorul ei, se liniștesc patimile noastre. Ea îi domolește pe cei puternici, pe cei care vor să facă rău altora, tocmai pentru că au bani și poziții sociale importante. Ea stârpește răutățile din noi și dintre noi, pentru că îi vindecă pe oameni de patimile lor. Și este izvorâtoare a milostivirii lui Dumnezeu față de noi, pentru că ne vindecă pe noi și ne ajută pe noi prin slava lui Dumnezeu [Stihurile de la 7]. Pentru că Dumnezeu le lucrează pe toate ale mântuirii noastre prin Îngerii și Sfinții Lui.

S-a nevoit prin credință [Icosul al 8-lea] Sfânta Paraschevi! S-a nevoit cu nevoințele credinței și a moștenit Împărăția lui Dumnezeu prin credință și prin toate faptele credinței. Pentru că virtuțile dumnezeiești, cu care noi ne împodobim viața, sunt faptele credinței noastre. Și credința e vie prin faptele ei, prin întreaga noastră viețuire evanghelică.

Sfânta Paraschevi e mireasă duhovnicească pentru că e plină de curăție dumnezeiască. Ea e cununa adevărului, pentru că adevărul lui Dumnezeu, trăit de către ea, a încununat-o duhovnicește. Ea e toiagul biruinței noastre, pentru că prin ea îi învingem pe cei potrivnici. Ea e slava Monahilor, pentru că dintre ei este și pentru ei este reprezentativă, și e povățuitoarea obștii, pentru că ne învață pe toți la comuniune dumnezeiască. Și e pomenitoare a veacurilor, pentru că se roagă pentru toți cei care s-au născut pe fața pământului [Stihurile de la 8].

Sfânta Cuvioasă Paraschevi a luat în veci viața cea nestricăcioasă [Condacul al 9-lea], adică a moștenit Împărăția Lui cea veșnică. Și a primit darul minunilor [Ibidem], darul de a face minuni în viața noastră. De aceea, ea aduce bun miros în sufletele și în trupurile noastre și în casele noastre. Ea le otrăvește pe jivinele care atentează la viața noastră, stârpește insectele cele dăunătoare, ne ferește de năluciri diavolești, risipește grindina de deasupra noastră, ne aduce ploi mănoase, roditoare. Ne dă belșug de roade bune [Stihurile de la 9], pentru ca să ne bucurăm în mila ei față de noi. Și pentru ca să învățăm că mila lui Dumnezeu este cea care ne întărește mereu și ne bucură viața noastră.

Vestim minunile sale [Condacul al 10-lea], pentru că ne bucurăm să vorbim despre ea, despre Sfânta noastră Maică Paraschevi. Și vestirea minunilor Sfinților este un act de mulțumire profundă față de ei, pentru că ne bucurăm de mila lor față de noi.

A fost certată de părinții ei pentru că era milostivă [Icosul al 10-lea], dar e lăudată pururea de Dumnezeu pentru viața ei sfântă. Pentru că virtuțile dumnezeiești, neagreate de unii oameni, sunt adevărata frumusețe a omului. Și cine se umple de virtuți dumnezeiești, acela se umple de slava lui Dumnezeu și este cu El pentru toți vecii, pentru că Dumnezeu acest lucru dorește de la noi: să ne umplem mereu de slava Lui și de virtuțile Sale cele sfinte.

Sfânta Paraschevi este trandafir neatins de viermele trufiei, de viermele acesta prea rău al Iadului. Căci cine se trufește, acela se crede mai mult decât este. Și e crin răsădit în Grădina cea de sus, în Paradisul lui Dumnezeu, pentru că s-a umplut de aici de frumusețea lui Dumnezeu. E patul nevinovăției, pentru că a trăit cuvios pe pământ. E sceptrul celor care conduc, pentru că îi ajută să conducă state și afaceri puternice. Îi mustră pe cei care ne ispitesc pe noi, e întăritoare a celor care slujesc, e luminătoare și împreună-lucrătoare cu cei care muncesc [Stihurile de la 10]. Pentru că munca bună, plină de asceză, e munca ce ne mântuie.

Sfânta Paraschevi e smerenie înaltă, pentru că smerenia ne înalță duhovnicește mereu. E comoară nedeșertată, pentru că oricât ne dăruie din mila ei, mila ei nu se sfârșește față de noi. Ea e mântuirea cea smerită, pentru că toate faptele mântuirii noastre sunt pline de smerenie și de pocăință. Ea e lauda celor cinstiți, pentru că ei se laudă cu ea. Și se laudă cu ea, pentru că se regăsesc în viața ei. Ea ne mângâie și ne povățuiește, ne sfătuiește mereu de bine, ne îndreaptă cu blândețe viața noastră spre tot lucrul cel bun și ne veselește pe noi dumnezeiește, pentru că e grabnică ajutătoare în nevoile noastre [Stihurile de la 11]. Și când vedem cât de repede ne ajută, asta ne bucură foarte mult, pentru că ea vine repede în ajutorul nostru.

Sfânta Paraschevi e un dar al lui Dumnezeu pentru România [Condacul al 12-lea]! Un dar imens, prea bucuros. Căci ne-a vindecat de boli, ne-a bucurat în întristările noastre, ne-a ajutat în lipsuri, în prigoane, în războaie [Ibidem]. Cu alte cuvinte, ea a fost mereu cu noi și noi i-am simțit prezența ei dumnezeiască din plin. Pentru că Sfinții sunt vii și mereu prezenți în viața noastră.

De aceea, o rugăm să ne scape de lăcuste, de gândaci, de boli, de foc, de grindină, de fulgere, dar și de chinul cel veșnic [Icosul al 12-lea]. Pentru că ne rugăm pentru binele de acum, dar și pentru binele nostru cel veșnic. Căci dacă nu dorim și binele cel veșnic, ci doar pe cel de acum, nu dorim ce trebuie. Pentru că Sfânta noastră e în Împărăția lui Dumnezeu, moștenind binele cel veșnic al lui Dumnezeu și în acest bine al Împărăției Sale dorește să fim și noi pentru veșnicie.

Și ea este alăută duhovnicească, pentru că ea cântă cu toată ființa ei sfințenia lui Dumnezeu. E trâmbiță apostolică, pentru că ne mărturisește tuturor adevărul cel mântuitor al lui Dumnezeu. E făclie luminoasă, pentru că e plină de slava lui Dumnezeu. E rază cerească, pentru că ne luminează pe noi din cerul lui Dumnezeu. E nădejdea noastră și izgonitoarea demonilor de la noi, căci ne ferește de răutăți și ne tămăduiește rănile noastre sufletești și trupești [Stihurile de la 12].

Condacul al 13-lea face distincția fundamentală: între închinarea adusă lui Dumnezeu și cinstirea Sfinților. Pentru că el ne spune în începutul său: „Ne închinăm lui Dumnezeu și cinstim Sfintele tale Moaște”[21]. Lui Dumnezeu Îi aducem închinare, închinarea absolută, ca Celui unic și Preaînalt, ca Dumnezeului și Stăpânului nostru, pe când, pe Sfinții Lui, îi cinstim ca pe ucenicii Lui cei duhovnicești. Nu facem niciodată din Sfinții Lui dumnezei, adică corelativi ai lui Dumnezeu, ci îi cinstim ca pe cei în care locuiește Dumnezeu prin slava Lui. Și noi ne rugăm Sfinților ca celor care se roagă lui Dumnezeu pentru noi și nu înlocuind închinarea și rugăciunea către Dumnezeu cu cea față de Sfinți. Pentru că noi, când ne rugăm Sfinților, ne rugăm lui Dumnezeu prin Sfinții Lui, pentru că Sfinții Lui doresc ceea ce dorește și Dumnezeu pentru noi: ca să ne mântuim.

Așadar, iubiții mei, și anul acesta ne bucurăm dumnezeiește împreună cu Sfânta Paraschevi, cu Maica noastră, la Iași fiind aduse și Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Andreas Cretanul, Arhiepiscopul Cretei[22]. Pentru ca Sfântul Imnograf cu Sfintele Moaște în Creta, dimpreună cu Sfânta Cuvioasă Paraschevi de la Iași, să ne stea în față ca martori vii ai Bisericii. Pentru că Sfinții lui Dumnezeu sunt împreună în Împărăția Lui și sunt martorii vii ai Bisericii Sale. Pentru că ei nu ne invită să căutăm „altă biserică”, „altă credință”, „alt mod de viețuire”, ci viața sfântă a Bisericii lui Dumnezeu.

De aceea, continua pocăință și asceză se constituie în continua noastră înnoire interioară. Biserica e aceeași dintotdeauna, dar noi trebuie să fim mereu alții pentru ca să fim proprii Bisericii. Pentru că Dumnezeu, Cel care e temelia Bisericii, ne dorește mereu alții în unirea Sa cu noi înșine. Și ne dorește mereu alții în sensul de a fi și mai curați și mai sfinți în viața noastră dimpreună cu El. Pentru că El ne trage tot mai mult spre Sine și pentru a fi tot mai mult ca El Însuși.

Iar, prin Sfinții Lui, noi Îl vedem tot mai mult pe Dumnezeu. Pentru că Sfinții Lui sunt tot mai aproape de Dumnezeu. Și Sfinții Lui nu ne sunt o povară în viața noastră, ci un sprijin real, neapărat, pentru ca și noi să fim tot mai aproape de Dumnezeu.

De aceea, pomenirile Sfinților și ale Îngerilor Lui sunt urcări tot mai mari spre El, spre Dumnezeul nostru, Care este izvorul vieții noastre, al tuturor. Fiindcă El, prin Sfinții și Îngerii Lui, Se coboară tot mai mult spre noi, pentru ca să ne ridice la Sine.

Sfântă Cuvioasă Maică Paraschevi, ajută-ne nouă în toată vremea și în tot ceasul! Întărește-ne pe noi întru pocăință și întru toată fapta cea bună, ca să ne mântuim și noi, păcătoșii! Ca astfel să Îl slăvim neîncetat pe Dumnezeu împreună cu tine, apărătoarea noastră cea bună, în vecii vecilor. Amin!

[1] Începută la ora 5. 50, în zi de duminică, pe 8 octombrie 2023. Cer senin, 14 grade, vânt de 6 km/ h.

[2] Cf. https://basilica.ro/moastele-sf-parascheva-scoase-spre-inchinare-peste-17000-de-pelerini-prezenti-in-prima-parte-a-zilei/.

[3] Cf. https://basilica.ro/in-imagini-florile-care-impodobesc-baldachinul-sfintei-parascheva-in-acest-an-sunt-predominant-albe/.

[4] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.

[5] A se vedea: https://doxologia.ro/acatistul-sfintei-cuvioase-parascheva-0.

[6] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo.aspx.

[7] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Επιβάτες_Θράκης.

[8] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Οσία_Παρασκευή_η_Επιβατινή_(η_Νέα).

[9] Ibidem.

[10] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Jaffa și https://el.wikipedia.org/wiki/Οσία_Παρασκευή_η_Επιβατινή_(η_Νέα).

[11] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Οσία_Παρασκευή_η_Επιβατινή_(η_Νέα).

[12] Ibidem. [13] Ibidem.