Mărturii II. 7
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
Mărturia lui Sorin Constantinescu despre fiul său. Pe la 7 ani și-a întrebat fiul ce-o să se facă când va fi mare. Iar el i-a spus că Preot. Iar când a împlinit 14 ani a vrut același lucru, iar tatăl său l-a încurajat, pentru că și-a dat seama că asta e vocația lui și l-a dat la Seminar în București. Însă, și-a dorit să fie Preot, deși tatăl său, de mic, l-a dus în vacanțe luxoase, cu iaht și avion privat. Dar el nu a fost atras de partea materială, ci de slujirea lui Dumnezeu[1].
*
Sfântul Cuvios Iosif Vatopedinul: „Primul început este ascultarea, iar, după ascultare, primul început este rugăciunea lui Iisus. Neoprita rugăciune către Iisus, cea care nu trebuie să se oprească niciodată [în noi înșine]. [Iar] după smerenie și ascultare vine cuprinderea stăruinței, a sârguinței. Și apoi acea persoană învață cum să reziste la diferite ispite sau la diferite încercări pentru falsele nevoi”[2] ale sale.
*
ÎPS Atanasios de Lemesos, într-o conferință publică, ne-a spus despre Sfântul Paisios Aghioritul: „Când a avut prima experiență a cunoașterii făpturilor, [el] se afla în Colibioara Cinstitei Cruci din Capsala, aproape de Mănăstirea Stavronichita. Era pe timp de iarnă și Starețul era bolnav și era blocat [acolo] din pricina zăpezii – căci pe atunci cădea multă zăpadă în Sfântul Munte – și de multe zile nu putuse să iasă deloc din coliba sa. Era atât de bolnav, încât nu putea să se ridice și să meargă să-și facă un ceai să bea. Și aflându-se în această situație dificilă, a simțit că va muri, că s-a apropiat sfârșitul său. Aflându-se în pătucul lui cel ascetic, care era ca un sicriu, a încercat să-și pună shima monahală deasupra, ca să moară îmbrăcat în shima îngerească. Și când și-a pus-o [pe sine, el] a simțit un mare har în inima sa, în existența sa, și s-a aflat în afara colibei întru Duhul Sfânt[3]. Dumnezeu l-a scos din acea colibă [în mod duhovnicesc]. Și spunea Starețul: «Am văzut toată lumea, toată creația! Am văzut toate planetele, toate plantele care există în cosmos», care sunt nenumărate, milioane-miliarde, cine știe câte sunt, «am văzut oceanele cu toți peștii, cu toată bogăția oceanelor. Am văzut animalele toate. Am văzut păsările, insectele, zidirea, cosmosul, toată existența». Întru Duhul Sfânt mintea sa s-a deschis duhovnicește și a văzut toate aceste lucruri. Și toate aceste lucruri grăiau și spuneau două cuvinte. Mai întâi, ele înălțau doxologie lui Dumnezeu, Creatorului zidirii, iar apoi ziceau că toate acestea: «s-au făcut pentru tine, pentru om». «Și-am înțeles», zicea Starețul, «că Dumnezeu a făcut lumea ca să-l înduioșeze pe om, ca să ne arate cât de mult ne iubește și ca să avem motive de a-L iubi și ca să fim față de El cu mărime de suflet și cu bucurie multă». Și nu S-a limitat doar la a ne spune că ne iubește, ci ne-a arătat asta în faptă, prin această creație nemărginită, de care, se poate, ca noi să nu fi avut nevoie”[4].
*
Tot ÎPS Atanasios de Lemesos: Scopul omului, pus lui de Dumnezeu, este acela „să devină asemenea cu Dumnezeu și să trăiască veșnic în Împărăția lui Dumnezeu”[5].
*
Același mărturisea că cineva, în Cipru, a devenit om credincios, când a primit în brațe, la maternitate, pe copilul său. Și acela a spus mai apoi: „Când mi-am luat primul copil în brațe, am înțeles cum Dumnezeu ne ține în brațele Sale și am înțeles că avem un Tată ceresc, pe Dumnezeu. Și înăuntrul meu s-a născut o rugăciune. Am început să spun: «Tatăl nostru», fără să fi spus vreodată în viața mea această rugăciune”[6].
*
Tot ÎPS Atanasios: „Atunci când Se oferă pe Sine Însuși, Bunul Dumnezeu Se bucură cu adevărat”[7].
*
Același: Dumnezeu „S-a făcut întru toate asemenea nouă, ca să ne arate că și noi, tații, mamele, părinții, atât cei duhovnicești, cât și cei biologici, trebuie să ne punem în locul copiilor noștri ca să-i înțelegem, ca să-i simțim”[8].
*
Același Mitropolit Atanasios de Lemesos spunea despre Sfântul Iosif Isihastul: „Starețul Iosif Isihastul a fost un om cu dragoste mare. În ultimii ani ai vieții sale, la Nea Schiti, unde am locuit și noi, la amiază, care era singurul ceas când Stareții noștri aveau trapeză, adică când luam masa împreună cu Starețul Iosif, se întâmplau acolo fel de fel. Veneau toți cei…slabi de minte, care hoinăreau prin Schituri pe atunci, iar Starețul le purta de grijă. Și se așezau și aceia împreună cu ei la trapeză, uneori chiar ciondănindu-se cu ei. Odată, Stareții noștri cei mai mici i-au spus: «Gheronda, venim să mâncăm și noi o farfurie de mâncare împreună cu tine, să te vedem, să ne spui două cuvinte și vin toți aceștia și nu ne lasă [în pace]!». Aceia se sfădeau, odată voiau să-și scoată ochii cu furculița unul altuia. Erau oameni bolnavi, bolnavi mintal. «Cel puțin să nu vină la această oră, ca să putem și noi să te vedem puțin». Iar Starețul a început să plângă și i-a certat și le-a spus: «Dacă Dumnezeu va lua ochii lui și ți-i va pune ție, nu vei vedea și tu la fel? De ce nu te pui în locul fratelui tău?! De ce nu-l înțelegi?!!»”[9].
*
Același: O mamă sfântă și-a biruit fiul necredincios cu rugăciunile sale cele multe pentru el și prin necertarea lui. Și acela a devenit un om al lui Dumnezeu în cele din urmă[10].
*
Același ne-a mărturisit că Sfântul Efrem Catunachiotul i-a cerut odată ajutorul și a mers cu el la Vatopediu. Și l-a văzut pe Sfântul Efrem închinându-se brâului Născătoarei de Dumnezeu cu multe lacrimi. Apoi s-a închinat altei Sfintei Icoane a Născătoarei de Dumnezeu în genunchi și a vrut să fie lăsat singur înaintea ei. Și a plâns în hohote în fața Preacuratei Stăpâne pentru un fiul al său duhovnicesc. S-a rugat peste o oră și jumătate și a plâns în fața Stăpânei noastre pentru el, pentru fiul său duhovnicesc[11].
[1] Dintr-o emisiune TV, un fragment găsit pe TikTok.
[2] Dintr-o filă video de pe TikTok.
[3] Și a avut o vedenie dumnezeiască.
[4] În fila video de aici: https://www.youtube.com/watch?v=bFz5H8cIeI8&t=545s. Minutele 6-9.
[5] Idem, minutul 9.
[6] Idem, minutul 19.
[7] Idem, minutul 22.
[8] Idem, minutul 25.
[9] Idem, minutele 26-27.
[10] Idem, minutul 44.
[11] Idem, minutele 46-47.