Mărturii II. 10
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
Părintele Protosinghel Ioan Meiu vorbind despre chemarea sa duhovnicească: „A fost un moment în care efectiv am simțit că Hristos mă cheamă pentru altceva. Venisem de la un seminar de dans sportiv din Italia și urma Săptămâna Mare, un moment foarte important pentru mine. Îmi plăcea să particip la Slujbele din Săptămâna Mare și la Slujba de Înviere. Fiind la București, o prietenă foarte bună de-a mea și o ucenică a ÎPS Justinian [Chira], Liliana, s-a oferit să mă ducă în noaptea de Înviere la Schitul Darvari din București. În noaptea aceea, când am ajuns la Schitul Darvari și am văzut cât de frumoasă era Slujba, cât de efemere sunt toate lucrurile pe care le fac în viață, s-a schimbat ceva. Apoi, în Săptămâna Luminată, chiar în ziua în care se sărbătorește Izvorul Tămăduirii s-a întâmplat ceva în inima mea. Am fugit la Biserică, m-am spovedit și din acel moment a început să înflorească în mine acest gând, al faptului că eu trebuie să-mi închin viața lui Hristos”[1].
*
Același: „Ispitele și patimile îl înstrăinează pe om de Dumnezeu și după aceea îl întristează. A fi vesel înseamnă a le înlătura și a avea nădejde în Dumnezeu, a avea credința că Dumnezeu poate înlătura orice și te poate repune în locul din care ai căzut”[2].
*
Același: „În ÎPS Justinian [Chira] se oglindește Împărăția lui Dumnezeu, nu ai cum să nu-l iubești și cum să nu fii dependent de el. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ÎPS este sinceritatea. Noi, oamenii, purtăm foarte multe măști. Asta am învățat de la ÎPS Justinian, că trebuie să fii un om liber. În momentul în care porți foarte multe măști și vrei să arăți că ești altcineva față de cel care ești tu, deja te-ai înrobit. ÎPS Justinian era liber și îi plăcea să-și spună și defectele și calitățile”[3].
*
Același Părinte Ioan: „Prima dată am fost în anul 2006 sau 2007 la Ierusalim, eram student, nu eram Călugăr, nu eram Preot și m-am dus într-un an de Înviere, și m-am nimerit aproape de Sfântul Mormânt. Simți în inima ta cum trece Hristos prin tine, atât de puternic este harul în momentul acela, încât treci de la agonie la extaz, de la râs la plâns, nu poți să-ți controlezi starea de bucurie, de exaltare, creștinii strigă în toate limbile, în rusă, greacă, română, georgiană etc. Până să iasă Patriarhul Ierusalimului cu sfânta lumină din Sfântul Mormânt am văzut cum unei femei, la balcon, i s-a aprins sfânta lumină în mână. A fost prima, dar am mai văzut în anii aceștia, de când sunt acolo, această minune: li se întâmplă oamenilor credincioși, cu inima curată sau, dimpotrivă, oamenilor care nu cred, dar Dumnezeu vrea să-i întoarcă [la El]. Flacăra, timp de câteva minute, nu arde, am testat-o pe barba mea de fiecare dată, cum primesc sfânta lumină îmi pun în barbă, în păr, în sprâncene și nu ard. Timp de câteva minute flacăra este caldă, dar nu mistuie. Aici văd în fiecare zi vindecări sufletești, pentru că fiecare om care intră aici iese preschimbat afară”[4].
*
Același Părinte Ioan: „Este o Biserică foarte mare la Sfântul Mormânt, iar acolo sunt mai multe biserici, acolo slujesc toate confesiunile creștine mari, pe rând, și de aceea sunt foarte multe altare. Este un altar creștin ortodox în care, sub Sfânta Masă, se află îmbrăcată într-o sticlă piatra pe care a fost așezat Iisus Hristos în pretoriu, când I-au pus cununa de spini pe cap, trestia în mână și hlamida roșie. Dacă pun urechea pe această Sfântă Masă, mulți creștini aud loviturile de bici, mai ales în Săptămâna Mare. Am văzut o Icoană a Maicii Domnului care se află în tezaurul Sfântului Mormânt și care clipește, o poți vedea ori cu ochii deschiși, ori închiși, Sfintele Moaște care se află la Sfântul Mormânt, o Icoană a Sfântului Nicolae din care efectiv curgea mir, covorul de sub Icoană era îmbibat de mir. Dar eu îi văd pe oameni cum se schimbă acolo. Asta este cea mai mare minune: harul lui Dumnezeu care lucrează în oameni. Se îndrăgostesc de Ierusalim, își doresc să revină acolo și își schimbă viața”[5].
*
Același Părinte Ioan Meiu, într-un alt interviu, vorbea despre piatra pe care Domnul S-a suit pentru ca să urce pe măgarul pe care a intrat în Ierusalim. Pentru că piatra a ajuns până la noi[6].
*
Părintele Lavrentie de la Mănăstirea Petru Vodă și-a făcut propriul pian de clopote în clopotniță, pentru că are un simț profund al sunetelor. A învățat acest lucru de la Lavra Poceaev din Ucraina[7].
*
PS Siluan Mănuilă: „Masa, la muntele Athos, e văzută ca o continuare a Slujbelor și ea face parte din programul zilnic al Monahilor. E văzută aproape ca ceva sacru. Și în timpul meselor există un Părinte, care, dintr-un foișor, citește. Și citește un cuvânt de învățătură”[8].
*
Părintele Sofian Boghiu: „Biblioteca nu este depozit de cărți, ci un organism viu prin care [trebuie] să circule în obște bunurile spirituale”[9].
*
Părintele Arhimandrit Benedict Ghiuș[10] a adormit pe 12 iunie 1990, după un chin îndelungat, și a fost îngropat pe 14 iunie[11]. Și Părintele Sofian Boghiu spune că în sicriu „avea un chip foarte vesel”[12].
[1] Ioana Lucacel și Mircea Crișan, „Ambasadorul” României la Locurile Sfinte, vineri, 8 decembrie 2017, cf. http://www.gazetademaramures.ro/ambasadorul-romaniei-la-locurile-sfinte-19909.
[2] Ibidem. [3] Ibidem. [4] Ibidem. [5] Ibidem.
[6] Ierusalim, orașul păcii, e locul în care a curs cel mai mult sânge în numele Domnului, cf. https://protv.md/international/ierusalim-orasul-pacii-e-locul-in-care-a-curs-cel-mai-mult-sange-in-numele-lui-dumnezeu–2525545.html.
[7] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=YxVbhX0lMpE.
[8] Min. 45, cf. https://www.youtube.com/watch?v=phz21-LmkCc.
[9] Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, Ed. Bizantină, București, 2019, p. 310.
[10] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Benedict_Ghiuș.
[11] Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, op. cit., p. 338-339. [12] Idem, p. 339.