Predică la pomenirea Sfinților Dimitrios și Dimităr [26-27 octombrie 2023]

Iubiții mei[1],

în acest an, în simetrie cu pelerinajul de la Iași, pelerinajul de la București a început la ora 7, sâmbătă, 21 octombrie. Când eu așteptam mașina pentru Biserică, am publicitat pe Facebook scoaterea afară[2] a Sfintelor Moaște ale Sfântului Cuvios Dimităr [Димитър][3], în baldachin, spre închinare. Și, împreună cu ele, au fost scoase spre închinare și Sfintele Moaște ale Sfinților Împărați Constantinus și Helena și ale Sfântului Ierarh Nectarios, care se păstrează în Catedrala Patriarhală de la București[4].

Pe 24 octombrie, în zi de marți, a fost adusă la București mâna dreaptă a Sfântului Mare Mucenic Dimitrios, alături de Sfânta Icoană a Născătoarei de Dumnezeu numită Panaghia Sumela [Παναγία Σουμελά], pictată de Sfântul Evanghelist Lucas[5]. Și astfel, la București, sunt împreună, prin Sfintele lor Moaște, cei doi Sfinți ai lui Dumnezeu pe care îi pomenim în aceste două sfinte zile: Sfântul Mare Mucenic Dimitrios [Δημήτριος ὁ Μεγαλομάρτυρας], Izvorâtorul de mir [ὁ Μυροβλύτης], prin mâna lui cea dreaptă, și Sfântul Cuvios Dimităr Basarbovschi [Димитър Басарбовски], Ocrotitorul Bucureștilor, prin întreg trupul său cel sfânt[6].

Însă, așa cum sunt împreună la București prin Sfintele lor Moaște, tot așa sunt împreună și în Împărăția lui Dumnezeu, rugându-se pentru mântuirea noastră. Și prin aceasta ne învață pe noi să fim una în Biserica lui Dumnezeu, indiferent de locul și de neamul din care ne-am născut, pentru că suntem cu toții frați în credință și împreună moștenitori ai Împărăției Sale. Sfântul Dimitrios, grecul, Guvernatorul Tessalonicului, s-a întâlnit la București cu Sfântul Dimităr, bulgarul, cel care a fost Păstor de vite. Și prin aceasta, grecii și bulgarii s-au întâlnit cu românii la București, s-au întâlnit în aceeași credință și în aceeași slujire a lui Dumnezeu. Pentru că popoarele se unesc cu adevărat în Biserică prin Sfinții lor și prin cei care se unesc la rugăciune, urmându-le exemplul cel bun al Sfinților.

Și iată că azi, pe Colina bucuriei duhovnicești de la București, Guvernatorul Dimitrios și Păstorul Dimităr stau alături de Sfinții Împărați Constantinus și Helena și de Sfântul Ierarh Nectarios. Dar, în mijlocul lor, stă Preacurata Stăpână, avându-L pe Domnul în brațele ei, deși, din Sfânta Icoană apostolică a Sfântului Lucas, se mai zăresc doar contururile trupurilor lor[7]. Însă noi știm cine sunt cei din Icoană! Știm că acolo e Domnul împreună cu Sfânta Sa Maică și ne închinăm lor cu credință. Dar, în același timp, știm că această Dumnezeiască Icoană, pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Lucas, e mărturia credinței noastre apostolice despre iconografia Bisericii.

Pentru că Dumnezeiasca Liturghie și tot Cultul Bisericii și Iconografia ei cea Dumnezeiască e de atunci, din secolul I al Bisericii. Și când vorbim despre fundamentul apostolic al Bisericii, noi vorbim despre ceea ce ne-a rămas de la Sfinții Apostoli ca învățătură și slujire dumnezeiască în Biserică.

De aceea, când Sfântul Vasilios cel Mare și-a scris Dumnezeiasca sa Liturghie, el a mărturisit că Sfânta Liturghie a Bisericii este lucrare apostolică. Căci ne rugăm, atunci când liturghisim înainte de Crez: „precum ai primit de la Sfinții Tăi Apostoli această adevărată slujire [ὡς προσεδέξω ἐκ τῶν Ἁγίων Σου Ἀποστόλων τὴν ἀληθινὴν ταύτην λατρείαν], așa și din mâinile noastre, ale păcătoșilor, primește Darurile acestea, în[tru] bunătatea Ta, Doamne [οὕτω καὶ ἐκ τῶν χειρῶν ἡμῶν, τῶν ἁμαρτωλῶν, πρόσδεξαι τὰ Δῶρα ταῦτα, ἐν τῇ χρηστότητί Σου, Κύριε]!”[8]. Și Sfântul Vasilios spunea acest lucru în secolul al 4-lea al Bisericii. Însă Sfântul Sfințit Mucenic Dionisios Areopagitul, în secolul 1 al Bisericii, ne dă mărturie despre Ierarhia Dumnezeiască tripartită a Bisericii[9], despre Sfântul Botez[10], despre Dumnezeiasca Liturghie[11], despre Sfântul și Marele Mir[12], despre Dumnezeiasca Hirotonie[13], despre Dumnezeiescul Monahism[14], despre Sfânta Înmormântare a creștinilor[15]. Și mărturia lui este fundamentală pentru teologia și viața Bisericii, pentru că ne arată că tot Cultul Bisericii s-a întemeiat atunci, în primul secol al Bisericii, în timpul Sfinților Apostoli și nu este o apariție târzie.

De aceea, când cinstim o Sfântă Icoană din secolul întâi al Bisericii, dimpreună cu Sfinte Moaște ale unor Sfinți din diverse secole, mărturisim unitatea credinței și a slujirii Bisericii. Căci dacă Sfântul Mare Mucenic Dimitrios și Sfinții Împărați Constantinus și Helena, cei întocmai cu Sfinții Apostoli, s-au sfințit în secolul al 4-lea al Bisericii, Sfântul Cuvios Dimităr în secolul al 13-lea[16], iar Sfântul Nectarios în secolul al 20-lea[17], atunci ne putem mântui în orice secol și în orice țară a lumii – dacă suntem creștini, dacă suntem fiii Bisericii –, pentru că Biserica Lui e una și aceeași de la Cincizecime și până azi.

Și Sfinții Bisericii sunt la un loc, sunt împreună în inima noastră, pentru că sunt împreună în Împărăția lui Dumnezeu. Și despre oricare Sfânt al Lui am auzi, noi îl cinstim cu evlavie, pentru că vedem în el semnele sfințeniei, adică prezența lui Dumnezeu în viața lui.

Pe 18 octombrie 2023, spre exemplu, într-o zi de miercuri, au fost descoperite la București Sfintele Moaște ale Sfântului Preot Mărturisitor Constantin Sârbu. Și când au fost scoase din mormânt, ele au scos un miros dumnezeiesc ce s-a răspândit peste tot[18]. Și astfel îl avem pe Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu la Cimitirul Giulești[19] și acum pe Sfântul Preot Mărturisitor Constantin Sârbu la Biserica Sapienției[20]. Care, alături de mulți alți Sfinți români încă necanonizați, reprezintă mărturia vie a faptului că Biserica e una și aceeași și că e Biserica tuturor Sfinților lui Dumnezeu.

Pentru că Sfinții Lui, din orice secol, ne arată că viața cu Dumnezeu e posibilă oricând. Căci nu vremurile grele sunt o piedică împotriva sfinției, ci, dimpotrivă, Sfinții care au trăit în vremuri grele, ne arată că sfințenia e posibilă oricând. Pentru că aceia care au trăit, trăiesc și vor trăi cu Dumnezeu, aceia se vor sfinți în orice parte a lumii, dacă trăiesc în Biserica lui Dumnezeu. Se vor sfinți oriunde ar fi, pentru că se sfințesc împreună cu Dumnezeu. El îi umple pe Sfinții Lui de slava Lui cea veșnică și de toată harisma cea dumnezeiască, pentru că ei sunt statornici în viața cu El. Căci cine rămâne până la sfârșit cu Domnul, acela rămâne împreună cu El pentru veșnicie.

Sfântul Dimitrios a rămas cu Domnul atunci când a fost prigonit și a fost martirizat în celula sa, acolo unde a fost închis. Mâna sa cea dreaptă, care a ajuns la București, arată astfel[21].

Și mâna sa, cea necinstită atunci când a fost martirizat, e cinstită acum de către toți, pentru că ea e plină de slava lui Dumnezeu. Iar acolo unde e slava Lui, e El Însuși, Dumnezeul mântuirii noastre. Și împreună cu El sunt toți Sfinții și Îngerii Lui, cei care împlinesc neîncetat voia Lui cea sfântă.

Sfântul Dimitrios a fost martirizat în 306[22], adică acum 1717 ani. Sfântul Dimităr a murit neștiut de nimeni în secolul al 13-lea, adică acum 8 secole. Însă și de la unul și de la celălalt ne-au rămas Sfintele lor Moaște și date esențiale despre ei, despre viața lor.

Vă spuneam anul trecut că Sfântul Dimitrios de la Tessalonic, deși era Guvernator roman în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, și-a transformat casa lui în Casă de teologie[23]. Iar roadele veșnice ale Școlii sale de teologie sunt acestea: „Sfintele Mucenice Anisia [Ἀνυσία], Matrona [Ματρώνα], Hionia [Χιονὶα], Agapi [Ἀγάπη] și Irini [Εἰρήνη], dimpreună cu Sfinții Mucenici Alexandros [Ἀλέξανδρος], Luppos [Λοῦππος] și Nestor [Νέστωρ]”[24]. Căci acestea și aceștia sunt Sfintele și Sfinții lui ucenici, cei care au învățat teologie în Școala din casa lui.

Iar dacă atunci, în vreme de prigoană, se putea, cum să nu se poată astăzi? Cum să nu propovăduim azi, în Biserici și oriunde în lume și, mai ales, în online, dacă putem să facem acest lucru cu toată inima? Dar pentru ca să fie propovăduire trebuie să fie iubire sfântă pentru oameni. Trebuie să fie în noi râvna mântuirii tuturor, adică iubirea vie pentru ca toți să se mântuie.

Căci de aceea predicăm, de aceea facem conferințe, de aceea publicăm cărți, de aceea facem Slujbe și pelerinaje: pentru ca oamenii să afle voia lui Dumnezeu cu ei. Pentru că, dacă află cum se mântuie oamenii, ei află viața cea adevărată și rămân statornici în slujirea lui Dumnezeu.

Zile sfinte și binecuvântate de Dumnezeu! Zile cu mult soare și cu multă căldură. Un octombrie primăvăratic, ce ne-a bucurat și ne-a încălzit și duhovnicește și trupește. Căci și la praznicul de la Iași, cât și la cel de la București a fost soare, a fost bine, a fost pace, deși pacea e o rugăciune vie în multe părți ale lumii. Dar dacă faci pace în tine însuți, atunci iubești și pacea între oameni. Pentru că pacea dintre oameni se naște în oameni.

Sfântul Dimităr, Părintele nostru, a adormit în pace între două pietre[25]. Necunoscut de oameni, dar cunoscut de Dumnezeu și cu Dumnezeu! Apa Lomului [Лом][26] – pe care am văzut-o în această vară, dimpreună cu peștera lui și cu Mănăstirea din jurul ei –, l-a scos la lumină, în văzul tuturor, pentru că i-a luat Sfintele lui Moaște în apele sale. Și când oamenii le-au văzut în apă, au crezut că acolo e o comoară[27]. Și comoara Sfintelor lui Moaște e acum la București, unde s-a întâlnit cu celelalte comori ale lui Dumnezeu, și ni se oferă nouă spre bucurie și spre viață veșnică.

Căci noi venim la Sfinții lui Dumnezeu și ne închinăm lor și le cerem ajutorul și povățuirea pe calea lui Dumnezeu, pentru ca și noi să ne sfințim viața noastră. Pentru că vrem să fim și noi, acolo unde sunt ei. Vrem și noi în Împărăția lui Dumnezeu, pentru ca să fim în comuniune veșnică cu ei. Și ca să fim acolo, trebuie să ne sfințim în mod real ca și ei. Iar sfințirea presupune multă nevoință, mult chin, multă răbdare, multă înfrânare, pentru ca să împlinim voia lui Dumnezeu în viața noastră.

Pentru că Sfinții s-au sfințit aici, pe pământ, unde trăim și noi. De aici a început sfințenia lor cea veșnică! Și ei, cu toții, ne spun că se poate, se poate să ne sfințim viața noastră, pentru că Dumnezeu e Cel care ne întărește și ne ajută în această nevoință îndumnezeitoare. Dacă am fi fost singuri, sfințenia ar fi fost imposibilă, pentru că suntem neputincioși. Dar, împreună cu Dumnezeu, cu Sfințitorul vieții noastre, sfințenia e ușoară, e încântătoare și e plină de minuni dumnezeiești. Căci slava Lui e bucuria, pacea, fericirea și împlinirea noastră.

Așadar, iubiții mei, cine sărută Sfintele Moaște ale Sfinților, sărută trupurile lor îndumnezeite de Însuși Dumnezeu. Pentru că El ne arată, prin Sfintele lor Moaște, că este acolo prin slava Lui, că El e împreună cu Sfinții Lui, dar că dorește să fie și împreună cu noi, dacă noi înșine ne dorim să fim pentru veșnicie cu El și cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Relațiile Lui cu Sfinții și cu Îngerii Lui nu ne exclud pe noi. Căci, de la Botez, El Însuși a inițiat relația Sa cea dumnezeiască cu noi, prin slava Lui, de când ne-a făcut fiii Săi cei duhovnicești.

De aceea, noi avem părtășie și moștenire cu Sfinții și cu Îngerii lui Dumnezeu, pentru că suntem fiii lui Dumnezeu. Și, dacă suntem fiii Săi, atunci îi iubim pe toți fiii Lui și pe toți slujitorii Lui. Căci Împărăția e a tuturor, a tuturor celor care Îl iubesc pe El. Amin!


[1] Începută la 7. 21, în zi de luni, pe 23 octombrie 2023. Cer senin, 12 grade, vânt de 2 km/ h.

[2] A se vedea: https://fb.watch/nRJaZ4Mx8k/.

[3] Cf. https://bg.wikipedia.org/wiki/Димитър_Басарбовски.

[4] Cf. https://basilica.ro/a-inceput-sarbatoarea-sfantului-dimitrie-cel-nou-raclele-cu-cinstitele-moaste-au-fost-asezate-spre-inchinare/.

[5] Cf. https://basilica.ro/a-inceput-sarbatoarea-sfantului-dimitrie-cel-nou-raclele-cu-cinstitele-moaste-au-fost-asezate-spre-inchinare/, https://www.dogma.gr/diafora/panagia-soumela-i-foveri-istoria-tis-panagias-tou-pontou/149996/, https://orthodoxwiki.org/Panagia_Soumela.

[6] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/990/sxsaintinfo.aspx și https://bg.wikipedia.org/wiki/Димитър_Басарбовски.

[7] Am preluat Sfânta Icoană din articolul de aici: https://basilica.ro/istoria-icoanei-panaghia-soumela-care-soseste-in-curand-la-bucuresti/.

[8] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Oro/Basil_Liturgy.html.

[9] Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, trad., introd. și note de Pr. Dumitru Stăniloae, ed. îngrijită de Constanța Costea, Ed. Paideia, București, 2020, p. 127-129, 166-167.

[10] Idem, p. 129-137.

[11] Idem, p. 137-149.

[12] Idem, p. 149-157.

[13] Idem, p. 157-166.

[14] Idem, p. 167-170.

[15] Idem, p. 170-179.

[16] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Dimitrie_cel_Nou.

[17] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nectarie_din_Eghina.

[18] Cf. https://www.activenews.ro/cultura-cultul-eroilor/Nou-Sfant-Marturisitor-confirmat-in-Bucuresti-Marturie-VIDEO-asupra-deshumarii-Parintelui-Constantin-Sarbu-Valuri-de-buna-mireasma-se-raspandisera-pe-toata-strada-Sapientei-Parintele-Marin-Cojoc-185158.

[19] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_Lăcătușu.

[20] Idem: https://cetateanul.net/stiri-de-ultima-ora/biserica-sapientei-din-sectorul-5-marturie-din-trecut/ și https://doxologia.ro/parintele-constantin-sarbu.

[21] Preluată din articolul de aici: https://basilica.ro/mana-sfantului-mare-mucenic-dimitrie-va-binecuvanta-pelerinajul-din-capitala/.

[22] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki.

[23] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Praedicationes (vol. 19), Teologie pentru azi, București, 2023, p. 119.

[24] Idem, p. 120.

[25] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-27-cv_dimitrie_cel_nou.html.

[26] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Rusenski_Lom.

[27] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-27-cv_dimitrie_cel_nou.html.