Mărturii II. 16

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Mărturii ortodoxe contemporane

(vol. 2)

*

Părintele Sofian Boghiu a fost, probabil, ultimul om care l-a spovedit pe Sfântul Dumitru Teologul. În octombrie 1993. Și despre ce a vorbit atunci, cu el, a spus: „Am fost la Fundeni, să-l spovedesc pe Părintele Dumitru Stăniloae. Este foarte lucid și memoria l-a ajutat foarte mult. A insistat mult asupra anilor tinereții, căsătoria și urmările ei. Regretă că nu s-a făcut călugăr. Are o mare căință pentru păcate. Dumnezeu l-a ajutat să se mențină într-o smerenie adâncă. Mi-a povestit că după fiecare mare succes cărturăresc, apărea o grea suferință în familie. L-am împărtășit. Se bucură nespus. Stă mereu cu fața în sus. Are dureri grozave. Doctorii l-au deschis să-l opereze și l-au închis la loc: are cancer. Visează mereu lume multă în jurul lui, cerându-i Sfânta Împărtășanie. El se apără spunându-le că nu are cele de trebuință. N-a spus niciun cuvânt despre munca lui uriașă, decât o mică nădejde că Dumnezeu îi va ierta măcar o parte din păcate”[1]. Și tot din Jurnalul său am aflat că Sfântul Dumitru a adormit pe 5 octombrie [1993], la ora 1.00[2].

*

ÎPS Calinic Dumitriu a vorbit despre alți 3 Sfinți români propuși spre canonizare: Sfântul Teoctist I, Mitropolitul Moldovei, Sfântul Anastasie Crimca, Mitropolitul Moldovei și Sfântul Cuvios Vasile de la Moldovița din sec. al 15-lea[3].

*

Părintele Gheorghe Holbea, la prezentarea de carte de la Facultate (3 octombrie 2023), a mărturisit că e membru în comisia de canonizare a Sfântului Dumitru Teologul și că se inventariază minunile sale. Iar în ziua Înmormântării Sfântului Dumitru, atât el, cât și Părintele Ștefan Buchiu, au dus Crucea lui pe umăr[4].

*

Pe 3 octombrie 2023, Patriarhia Ecumenică a canonizat-o pe Cuvioasa Maică Gavrilia Papagianni [Γαβριηλία Παπαγιάννη][5]. A fost născută pe 2/15 octombrie 1897 la Constantinopol și a adormit la vârsta de 94 de ani la Leros, în Grecia, pe 28 martie 1992. A fost licențiată în Botanică și Filosofie, a îngrijit de bătrâni într-un azil, a avut o clinică de fizioterapie, în 1954, după moartea mamei sale, a făcut o făgăduință de sărăcie, renunțând la toate bunurile sale. Pleacă în India și îi ajută pe cei leproși. În Betania a devenit Monahie. A slujit în Franța și apoi în America aproape 10 ani, 3 ani în Africa, apoi în Germania, după care din nou în India pentru 3 ani. Din 1979 devine Gherontissă [Γερόντισσα] în Atena pentru 10 ani, a trăit și la Eghina, când s-a îmbolnăvit s-a întors la Atena, iar cu doi ani înainte de adormirea sa s-a mutat în insula Leros[6].

Sfântă Cuvioasă Maică Gavrilia, roagă-te pentru noi, păcătoșii, neîncetat, pentru ca să ne mântuim prin sfintele tale rugăciuni!


[1] Cf. Arhimandrit[ul] Sofian Boghiu, Jurnal, Ed. Bizantină, București, 2019, p. 423.

[2] Ibidem.

[3] Cf. https://basilica.ro/noi-perspective-de-canonizari-la-suceava/.

[4] Cf. https://fb.watch/nsF1Eter4f/.

[5] Cf. https://doxologia.ro/maica-gavrilia-papaiannis-fost-canonizata și https://el.wikipedia.org/wiki/Αγία_Γαβριηλία_Παπαγιάννη.

[6] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Αγία_Γαβριηλία_Παπαγιάννη.