Mărturii II. 17
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
Părintele Gheorghe Holbea: „Părintele [Constantin] Galeriu este chipul unui Mărturisitor integral. De ce? Pentru că rar am întâlnit un Duhovnic care să le adune pe toate. Mai întâi era un Duhovnic cu aură monahală, după cum i s-a spus, pentru că avea o viață ascetică, duhovnicească, iar, pe de altă parte, era chipul unui Mărturisitor, care a fost arestat de două ori: în 1949, pentru 3 luni, apoi în 1952-1953. Și la Valea Neagră, la Canal, unde se afla, Părintele Galeriu i-a slujit cu aceeași dragoste pe semenii săi, de la faptul de a-i ajuta, de a-i încuraja, până la catehizarea lor. Căci și la închisoare, la Canal, a devenit un pericol pentru puterea comunistă”[1].
Părintele Holbea l-a avut Profesor pe Părintele Galeriu între 1984-1988, vorbind despre el ca despre un Profesor erudit și consideră ca fiind o binecuvântare de la Dumnezeu faptul de a-l fi avut Profesor[2]. Părintele Constantin Galeriu „era Profesorul eveniment. Noi aveam ca disciplină [cu el] Omiletica și Catehetica. Deși Părintele era un dogmatist profund, având în vedere că și Teza sa de Doctorat este pe Teologie Dogmatică: Jertfă și Răscumpărare, el avea o erudiție rar întâlnită: din toate domeniile. Din antichitate și până la pedagogii contemporaneității, de la filosofii existențialiști [și până la alte probleme abordate], el era un Profesor rar. Și ceea ce era extraordinar era faptul că, dacă stătea lângă Părintele Cleopa, aveai impresia că face parte din mediul monahal, [dar când era la Facultate, era Profesorul care ne capta cu totul atenția]”[3].
Părintele Galeriu avea rigoare[4]. „El nu era superficial deloc. Povestea cineva, dacă nu mă înșel, Costion Nicolescu, că i-a cerut o recomandare pentru Saint Serge, la Paris, pentru Institut, unde avea să studieze, și Părintele i-a sugerat cum ar trebui să alcătuiască [recomandarea]. Dar, deși era vorba despre 10 rânduri și trecuse o oră [de când o corecta], Părintele tot nu era de acord cu formulările din recomandare. […] Pentru că Părintele nu scria oricum și nu vorbea oricum, ci bine întemeiat, articulat și cu o logică duhovnicească impecabilă”[5].
Părintele Galeriu nu făcea prezența la cursuri[6].
*
Același: Pe când Părintele Galeriu slujea la Ploiești, credincioșii din oraș și din împrejurimi veneau la el, pentru că avea cuvinte ziditoare[7]. Își dăruia mâncarea și hainele sale[8]. Și pe când săpa la Canal, el spunea Sfânta Liturghie, ectenii, rugăciuni, pentru că avea o memorie extraordinară[9]. I-a împrumutat cărți Părintelui Gheorghe Holbea pe când îl avea student[10].
Vorbea cu toți oamenii pe probleme cotidiene, dar și cu oameni erudiți[11]. Un om simplu spunea: „Eu când îl văd pe Părintele Galeriu la televizor, Îl văd pe Dumnezeu!”[12]. Avea numeroși fii duhovnicești[13]. De la Părintele Galeriu am învățat că „pocăința nu e doar părerea de rău pentru păcatele pe care le-ai săvârșit. Căci nu părerea de rău trebuie să primeze, ci mai ales deschiderea spre întâlnirea cu Dumnezeu. Pentru că e o luminare. Fiindcă între remușcare și pocăință e o mare deosebire. Părerea de rău sau remușcarea i-a fost specifică și lui Iuda[s], spre exemplu. Lui Iuda[s] i-a părut rău! Dar ce-a făcut cu această părere de rău? El a rămas în păcatul său și s-a dus și s-a spânzurat. A ajuns la sinucidere. Or deschiderea pe care o realizează creștinul prin pocăință este o deschidere spre Dumnezeu, Care nu-i contabilizează păcatele, ci îl îmbrățișează! Îl priveghează. Am înțeles, de exemplu, că Dumnezeu, ca în Parabolă, Îl priveghează pe fiul cel risipitor. De ce? Pentru că în momentul când el se întoarce, Părintele îl vede de departe. Și ca să vezi pe cineva de departe înseamnă că l-a privegheat și l-a așteptat. Dar, mai întâi, are loc această întâlnire interioară dintre fiul cel risipitor și Părintele său”[14].
*
Același: „Un specific al Părintelui Galeriu: a descoperit prin rugăciune frumusețea lăuntrică”[15]. „În momentul când predica, el dorea ca această frumusețe lăuntrică să o împărtășească celorlalți. Uneori chiar atrăgea atenția unora, pe care îi vedea că îi pierde [în timpul vorbirii sale], că e nevoie de trezvie. Și faptul că descoperise frumusețea lăuntrică se vede după chipul său”[16]. După chipul său frumos și duhovnicesc.
[1] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=klUy8FZ8-Vs, min. 5-6. O emisiune TV din 30 octombrie 2016. [2] Idem, min. 7. [3] Idem, min. 7-8. [4] Idem, m. 10. [5] Idem, min. 10-11. [6] Idem, min. 11.
[7] Idem, min. 22. [8] Idem, min. 23. [9] Idem, min. 24. [10] Ibidem. [11] Idem, min. 28. [12] Idem, min. 29. [13] Idem, min. 40. [14] Idem, min. 42-43. [15] Idem, min. 43-44. [16] Idem, min. 44.