Mărturii II. 20
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
Când Sfântul Iosif Isihastul era să cadă în deznădejde, pe când era Monah tânăr, fără experiență, i S-a arătat Domnul Cel răstignit și i-a zis: „Uită-te la Mine câte am pătimit pentru voi! Tu de ce să-ți pierzi răbdarea?!”. Și atunci a fost umplut din plin de slava lui Dumnezeu[1].
*
Sfântul Iosif Vatopedinul a îngenuncheat în fața Sfintei Icoane a Maicii Domnului și i-a spus: „Maica Domnului, iartă-mă! Te iubesc și pe tine, dar pe Fiul tău Îl iubesc mai mult. Iartă-mă!”. Și atunci, din Sfânta ei Icoană, Maica Domnului i-a răspuns și i-a zis: „Și eu vreau acest lucru!”[2].
*
Părintele Arhimandrit Zaharias Zaharou [Ζαχαρίας Ζαχάρου[3]]: „Avem nevoie de energia care izvorăște din durere, pentru ca mintea să se poată pogorî în inimă și să se unească cu aceasta prin har. [Căci] rugăciunea făcută cu o inimă îndurerată și cu lacrimi este starea de străpungere sau de zdrobire a inimii”[4].
*
Același: „Imaginația omenească nu poate merge dincolo de limitele lumii acesteia. Pe când, duhul omului, când e dus de Duhul lui Dumnezeu, ajunge să Îl cunoască pe Însuși Creatorul său. Și în lumina feței Domnului Hristos, el vede această lume și înțelege toate problemele lumii și are cuvânt pentru rezolvarea fiecărei probleme [în parte]. Și omul căruia i-a fost dat să aibă o astfel de experiență, devine cu adevărat gura lui Dumnezeu [pentru oameni]. Căci el rostește oamenilor poruncile cele dumnezeiești și arată tuturor calea mântuirii”[5].
*
Același: „Este foarte periculos să spui minciuni. Dacă spunem minciuni, noi ajungem să ne pierdem până și credința în Dumnezeu. Pentru că noi înșine devenim falși și nu mai avem posibilitatea să credem în tainele lui Dumnezeu. Dimpotrivă, cel care își mărturisește neîncetat păcătoșenia sa înaintea lui Dumnezeu, devine adevărat. Și atunci Duhul Adevărului vine în el și îl curățește de toată spurcăciunea și de toată nedreptatea. Și în felul acesta vedem, în omul care se pocăiește, opusul [faptelor] celor care trăiesc în minciună”[6].
*
Același: „Dumnezeu nu mântuie indivizi separați, ci Dumnezeu Își mântuie oamenii Săi! [Pentru că noi,] după ce ne împărtășim în Sfânta Biserică, Preotul iese afară și zice: «Dumnezeule, mântuie poporul Tău și binecuvântă moștenirea Ta!». [De aceea,] lucrul desăvârșit e ca fiecare dintre noi să se roage pentru toți [oamenii]. Atunci suntem cu adevărat persoane. Suntem ipostasuri după chipul și asemănarea lui Hristos. [Dar] dacă rămânem indivizi închiși în noi înșine, noi nu putem îmbrățișa spațiile nemărginite ale Împărăției cerurilor”[7].
[1] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=-9P_jFXGYB0, min. 12-13.
[2] Idem, min. 16.
[3] Cf. https://www.protoporia.gr/suggrafeas-arximandritoy-zaxaria-zaxaroy-978624/.
[4] Părintele Zaharia Zaharou, Conferința Akedia lumii și trezvia ucenicilor lui Hristos, Deva, 18 octombrie 2023, min. 8-9, cf. https://www.youtube.com/watch?v=bX4cZ05CNzE&t=5363s.
[5] Idem, min. 45-46.
[6] Idem, min. 57-58.
[7] Idem, 1.10.20-1.11.34.