Ce înseamnă a fi Părinte

Când ești mic și ești umplut de daruri de părinții și de bunicii tăi nu știi reala valoare a darurilor. Pentru că atunci crezi că ele ți se cuvin. Că ți se vor da daruri toată viața. Dar viața nu îți oferă daruri pe toate drumurile! Când nu mai sunt cei care te iubeau și te îmbrățișau în chip și fel prin darurile lor, atunci înțelegi cât de rare, cât de mari și de unice sunt darurile din viața ta.

Tot la fel, când stai pe lângă un mare Preot și Duhovnic, pe lângă un Sfânt, pe lângă un geniu al literaturii, pe lângă un mare și generos om, crezi că binele lui se va revărsa veșnic peste tine. Dar vine o clipă când el pleacă, se duce, nu mai este…și atunci simți cât de nerecunoscător și de insensibil ai fost tu cu el. Cât de puține lucruri ai făcut tu pentru liniștea, pentru odihna lui. Pentru că ai crezut că el va vorbi, va scrie, va sluji, te va îmbrățișa la nesfârșit, fără ca tu să îi dai nimic la schimb.

E uluitoare lipsa noastră de înțelegere. E tristă orbirea noastră. Atât de orbi…și atât de aproape de măreție! Stai față în față cu măreția oamenilor lui Dumnezeu și nu înțelegi nimic din ea. Dar nevederea e consecința păcatelor noastre. Pentru că nu ne pasă de noi și de oameni, pentru că nu ne pasă de dimensiunea veșnică a existenței noastre, nu vedem de niciun fel ceea ce stă în fața noastră.

Iar Părintele duhovnicesc, cel care te hrănește cu adevărat în viața aceasta, e cel care îți vorbește și despre ceea ce îți trebuie, dar și despre ceea ce te depășește cu mult. E cel care îți vorbește despre starea ta, arătându-ți unde ești, dar și despre cel care vei fi, despre cel care trebuie să fii. Părintele dat ție de Dumnezeu e viața ta, e liniștea ta, e mântuirea ta. Căci tu nu ai nevoie, în mod real, de toate sfaturile din lume, ci de ceea ce ai nevoie în mod neapărat. De ceea ce ai nevoie în mod real, pentru ca să începi să devii tu însuți. Sfaturile de la Dumnezeu sunt toate bune, dar numai unele te lovesc adânc în conștiința ta. Și cele care te rănesc duhovnicește, care te umplu de pocăință, acela te fac să te naști în viața cu Dumnezeu.

Tu ești cineva, ai un scop anume în viață, dar nu știi prea bine de unde să începi. Ce să faci mai întâi…Iar rolul Părintelui duhovnicesc e acela de a te pune în fața faptului de a merge pe propriile tale picioare în viața cu Dumnezeu. El îți arată cum te poți tu pocăi, cum poți răbda, cum te poți curăți, cum te poți ruga, cum te poți lăsa în mâna lui Dumnezeu. El nu te face o clonă a lui, pentru că atunci te-ar distruge, ți-ar omorî unicitatea, ci sparge carapacea ta, a nevederii de sine, prin sfaturile și rugăciunile și iubirea pentru tine, pentru ca să te cunoști pe tine însuți. Căci tu asta trebuie să faci: să ajungi la modul tău personal de-a trăi, de-a te nevoi, de a-I sluji lui Dumnezeu, de a te împlini în vocația ta.

Părintele duhovnicesc îți face operație pe suflet, pentru ca tu să te vezi cu adevărat. Să îți vezi căderea ta, dar și potențele tale. Potențele tale au nevoie de luarea lor în serios. Și nu te poți osteni pentru vocația ta până ce nu te umpli de pocăință pentru păcatele tale. Căci, ca să ieși din groapa ta, a morții tale interioare și să începi să creezi, să îți împlinești scopul pentru care te-ai născut, trebuie să fii înviat de Dumnezeu din Iadul tău.

Și cel care te duce spre învierea ta din morți și te face viu prin sfintele sale rugăciuni e Părintele tău, Părintele inimii tale, cel ce te povățuiește spre viața veșnică. Și el te scoate din Iad și te pune pe picioarele tale și te întărește în viața cu Dumnezeu și tu începi tot mai mult să mergi pe picioarele tale. Începi să ai mersul tău interior, începi să ai cadență ascetică.

Însă, când nu mai e cel care te-a născut și te-a întărit în viața cu Dumnezeu, atunci înțelegi ce e singurătatea abisală. Ce e reala necomunicare. Pentru că rar mai găsești oameni cu care să vorbești despre abisurile tale și care să ți le vadă. Căci, ca să povățuiești pe cineva într-un lucru anume, trebuie mai întâi să îi vezi abisurile. Și atunci, numai atunci, când nu mai ai ochi reali să te vadă, înțelegi ce înseamnă a fi pe fundul oceanului, deși tu ești în ochii lor, care nu te pot înțelege[1].


[1] Terminat la 19. 40, în zi de sâmbătă, pe 11 noiembrie 2023. După ce am publicat a 228-a carte TPA, Bucuria comuniunii (vol. 12). Înainte de masa de seară.