Predică la Intrarea în Templu a Născătoarei de Dumnezeu [21 noiembrie 2023]

Iubiții mei[1],

dacă vrem să avem intrare la Dumnezeu, atunci trebuie să ne împrietenim cu Îngerii și Sfinții Lui. Pentru că aceștia sunt Slujitorii lui Dumnezeu și ei ne vor învăța să avem intimitate cu Dumnezeu. Și unii Sfinți ai Lui sunt în Împărăția Lui, pe când alții sunt încă aici, dar mergând spre Împărăție. Și avem nevoie și de Sfinții Lui din cer, cât și de cei de pe pământ în viața și în nevoința noastră, pentru că avem nevoie de ajutorul și de sfatul tuturor în mântuirea noastră.

Orgolioșii, încrezuții, trufașii, lăudăroșii, cei care își pierd timpul mântuirii lor cu tot felul de presupuneri și de basme, cred că pot ajunge de unii singuri la Dumnezeu. Că nu au nevoie de Sfinții și de Îngerii Lui în viața lor. Dar ca să ajungi la Dumnezeu, ca să Îl înțelegi și să Îl iubești pe El, ai nevoie de cei care Îl înțeleg și Îl iubesc pe El cu adevărat. Ca să ajungi la El ai nevoie de cei care deja au ajuns și care doresc, cu tot dinadinsul, să te ajute și pe tine în mântuirea ta.

Așa trebuie să înțelegem toată Aghiologia și Anghelologia Bisericii: ca nevoie profund personală în viața noastră. Pentru că tot ceea ce învățăm despre și de la Sfinții și Îngerii Lui înseamnă apropiere, intimizare continuă cu Dumnezeu, unire veșnică cu El. Însă cum am ajunge la El, dacă facem abstracție de toți Sfinții și Îngerii Lui, când a te mântui înseamnă a avea comuniune veșnică cu toți aceștia în Împărăția Lui? Cum ai putea să ajungi în Rai, dacă ești autosuficient și indiferent față de locuitorii Raiului, când toți de acolo au ajuns la Dumnezeu prin ucenicie și luminare continuă a lor? Și ați văzut în predicile mele anterioare despre Raiul lui Dumnezeu, despre Împărăția Sa, cum toți de acolo se cunoșteau și veneau la unison ca să se închine Dumnezeului nostru treimic și Preacuratei Maici a lui Dumnezeu. Pentru că trăiau împreună, dar se și ajutaseră unii pe alții să ajungă împreună. Și numai așa, numai primind ajutorul lor, al Sfinților și al Îngerilor Lui, ne putem mântui și sfinți și noi, fiecare dintre noi.

Fiecare zi a Bisericii lui Dumnezeu ne învață comuniunea sfântă între noi toți, ne învață viața sfântă, ne învață curăția și sfințenia. Fiecare praznic al Bisericii ne învață viața cu Dumnezeu, adică intrarea la Dumnezeu. Și nu poți intra la El, dacă El nu te cheamă la Sine și nu te atrage la Sine. Și dacă te atrage la Sine și Se unește cu tine, te face să te unești cu toți ai Lui, pentru că toți ai Lui sunt uniți veșnic cu El, cu Bucuria și Pacea noastră, cu Dumnezeul nostru treimic.

Și cine e în pace cu toți și dorește mântuirea tuturor, acela nu e în luptă interioară cu nimeni. Și cine nu e în luptă interioară cu cineva anume, acela se pregătește pentru veșnica viețuire cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui, în care nimeni nu se luptă cu nimeni, nimeni nu ia locul nimănui, nimeni nu se răzbună pe cineva. Și de aceea ne cerem mereu iertare unii altora și ne spovedim păcatele noastre și cerem unii altora rugăciunea și ajutorul: pentru că vrem să mergem acolo unde toți se veselesc și unde toți se bucură nemărginit și unde toți preaslăvesc pe Dumnezeu neîncetat.

Iar în drumul nostru spre cer, spre acasa noastră cea veșnică, spre Împărăția lui Dumnezeu, cea mai curată și mai mare bucurie o primim prin ajutorul Preacuratei Stăpâne Maria, Născătoarea de Dumnezeu, Maica Domnului și a noastră, a creștinilor. Pentru că Stăpâna noastră e cea care ne ajută să înțelegem adevărata pace, adevărata iubire, adevărata slujire a lui Dumnezeu. Ea, singura Maică a Stăpânului nostru, cea mai sfântă dintre toți Îngerii și Sfinții Lui, cu toată iubirea ei de mamă și de ajutătoare a noastră, știe să ne învețe adevărata viață cu Dumnezeu. Și până nu m-am apropiat cu toată inima de Preacurata Stăpână și până nu i-am cerut ajutorul ei cel dumnezeiesc, n-am învățat adevărata curăție, adevărata pace și sfințenie a ortodocșilor. Pentru că Stăpâna noastră, în dar, mi-a revărsat în sufletul și în trupul meu această cunoaștere dumnezeiască, această experiență sfântă și astfel am cunoscut cine este ea și cât de milostivă e cu oricine cere viața reală cu Dumnezeu.

M-a purtat mereu în Bisericile ei, închinate ei, și către oamenii care o iubesc pe ea. M-a purtat mereu spre Sfintele sale Icoane și spre Sfintele sale Odoare și spre minunile ei cele prea multe. Pentru că avem nevoie cu toții să o înțelegem pragmatic, ca de la suflet la suflet pe Maica lui Dumnezeu, pentru ca să ne fie acoperitoare și întăritoare în fiecare clipă a vieții noastre.

Vă spuneam și altădată: traduc Viețile lor, le citesc, mă închin lor, le scriu laude Sfinților lui Dumnezeu pentru ca să mă intimizez cu ei. Tot la fel, citesc despre Preacurata Stăpână și mă rog ei și scriu laude Preacuratei Stăpâne și slujesc în Bisericile ei și mă închin Sfintelor ei Icoane, pentru ca ea să fie mereu în viața mea, mereu cu mine. Pentru că noi trebuie să fim mereu cu Preacurata Stăpână și cu toți Sfinții și Îngerii Lui, mai mult decât suntem cu cei de pe pământ, atâta timp cât unirea cu ei, cu cei din cer, e cu totul duhovnicească și nu necesită să mergem undeva anume ca să îi întâlnim. Și, avându-i cu noi mereu, pentru că sunt uniți cu noi duhovnicește, îi avem pe toți membrii Împărăției cu noi și atunci înțelegem cum arată ei și ce fel de viață trebuie să ducem noi ca să fim ca ei.

Căci noi, iubiții mei, încă de acum, știm cum arată Sfinții și ce ne învață Sfinții și Îngerii Lui, și știm ce viață preaînaltă și preasfântă au. Pentru că noi ne unim duhovnicește cu ei mereu și învățăm de la ei toată pacea, curăția și sfințenia. Noi învățăm de la Sfinți și suntem cu ei și cu Îngerii Lui, pentru că Biserica e Academia unde ne pregătim pentru întâlnirea și pentru viața veșnică cu Dumnezeu și cu cei ai Lui.

Biserica e Academia Lui, pentru că aici învățăm cea mai înaltă știință a lumii, adică teologia Lui cea veșnică. Dar tot Biserica e Stadionul olimpic al lui Dumnezeu, pentru că aici ne ascetizăm continuu, ne întrecem mereu cu noi înșine și cu timpul vieții noastre. Pentru că facem din timpul nostru veșnicie. Facem din timpul nostru odihnire veșnică. În Stadionul acesta, al lui Dumnezeu, alergăm ca să luăm cununa cea veșnică, medalia mântuirii. Iar când demonii ne doboară prin păcatele noastre, Biserica Lui ne e Spital curățitor și vindecător. Pentru că aici ne vindecăm pentru ca să alergăm în continuare, să alergăm neîncetat, să ne depășim toate așteptările noastre, pentru că Împărăția e scopul vieții noastre.

Tocmai de aceea, nu viața, nu banii, nu cariera, nu familia, nu înveșnicirea aici sunt scopurile vieții noastre, ci înveșnicirea cu Dumnezeu și cu toți Sfinții și Îngerii Lui e scopul nostru, e viața noastră, e împlinirea noastră. Dacă te îmbogățești mereu în El, în pacea, în curăția și în sfințenia Lui, atunci te ai pe tine, pentru că Îl ai pe El în tine.

– Perspectiva vieții veșnice, Părinte Dorin, subminează în noi rolul nostru social, familial, istoric? Oare, din cauza dorinței de a ne mântui și de a ne sfinți, nu ne minimalizăm viața de acum și rolul nostru social și istoric?

– Cei care fac acest lucru nu au înțeles că împlinirea noastră duhovnicească nu exclude viața noastră socială, de familie, rolul nostru în istorie. Ne putem mântui și sfinți în familia noastră, în profesia noastră, tocmai de aceea rolul nostru istoric e unul real și convingător. Pentru că atunci când muncești pentru Dumnezeu și nu pentru salariu sau pentru ochii lumii, faci lucruri reale, importante, dar și împlinitoare. Eu mă împlinesc prin tot ceea ce fac în scrisul meu, în viața mea de familie, în slujirea mea. Fiecare dintre dumneavoastră la fel: vă împliniți și vă mântuiți și vă sfințiți prin tot ceea ce faceți în contextul unde trăiți și activați. Dacă ești Profesor trebuie să îți faci treaba cât poți de bine și să nu dorești să fii altcineva. Pentru că, dacă ești Profesor, atunci trebuie să te împlinești și să te mântui și să te sfințești ca Profesor, adică prin ceea ce spui, faci, scrii, înveți, educi. Dacă ești șofer, dacă ești brutar, dacă ești măturător, dacă ești avocat, dacă ești polițist, dacă ești medic, dacă ești politician, dacă ești parlamentar trebuie să faci ceea ce ai în fișa postului. Dar să le faci atât de bine pe toate încât să te simți împlinit cu ceea ce faci. Și ca să le faci bine pe toate trebuie să gândești uman, să gândești duhovnicește, să gândești spre binele oamenilor din fața ta și nu ca un robot.

Cele mai multe neplăceri le avem din partea celor care nu gândesc cu atenție, cu finețe, care nu se uită la urmările spuselor și ale faptelor lor. Le avem din partea celor care nu își țin cuvântul, care azi spun una și mâine fac alta, care nu-și știu meseria lor. Și tu te duci la profesionist crezând că el e un profesionist și afli că el e un gură cască. Căci, dacă nu își știe meseria, dacă nu știe legea, dacă nu știe să îți dea răspunsul, atunci e impropriu funcției sale sociale. Iar ca să fii propriu meseriei tale, funcției tale, valorii tale sociale, trebuie să fii cel care trebuie să fii.

De aceea, nu putem minimaliza niciodată educația, Școala, citirea continuă, învățarea continuu, pentru că viața e o continuă învățare. Chiar și cei care se eschivează continuu și spun că nu citesc, că nu învață, că n-au nevoie, învață mereu de la alții. Trag cu ochiul, învață, pentru că viața te învață să te acomodezi mereu la schimbări. Cei care minimalizau computerul în anii 90, acum caută să învețe să folosească telefonul, poșta electronică, conversațiile online, să folosească cardul electronic și să plătească online cu el. De ce? Pentru că mersul societății noastre este ascendent, trebuie să înveți de la o zi la altă o sumedenie de lucruri, de legi, de obiceiuri sociale, pentru ca să fii în pas cu lumea. Și ca să înveți trebuie să vrei să fii mereu altul, pentru că societatea, dar și viața te constrâng să fii mereu altul.

Și apropo de cuvântul dat!…Sfinții Părinți ai Preacuratei Stăpâne au primit-o pe fiica lor, pe viitoarea Născătoare de Dumnezeu, prin rugăciune, prin cerere mare, dureroasă, către El. Și au făgăduit-o Lui înainte ca ea să se nască. Iar azi, noi prăznuim împlinirea făgăduinței lor față de Dumnezeu! Pentru că au dus-o la Templu pe Prunca Maria, pe fiica lor, pe cea închinată Domnului. Și-au ținut făgăduința cu sfințenie! Făgăduința lor n-a fost vorbe-n vânt, așa cum Îi făgăduim noi lui Dumnezeu multe și de toate și, când ne face bine, uităm și ne facem că n-am zis nimic…

Însă Dumnezeiasca Scriptură ne spune: „Rugați-vă și împliniți [εὔξασθε καὶ ἀπόδοτε][făgăduințele voastre] Domnului Dumnezeului vostru!” [Ps. 75, 12, LXX]. Ce vă rugați și ce făgăduiți, faceți! Pentru că Domnul se bucură când noi ne ținem făgăduințele, toate făgăduințele noastre față de El, căci și El Își ține toate făgăduințele Sale față de noi. Fiindcă El este „îndurător și milostiv, îndelung-răbdător și mult-milostiv și adevărat” [Ps. 85, 15, LXX]. Adevărat în toate spusele Sale față de noi. Căci legea Lui este adevărul [Ps. 118, 142, LXX].

Și Preacurata Stăpână a voit ceea ce au voit și părinții ei! Și „când a fost dusă la Templu, Preotul Domnului «a pus-o pe ea pe a treia treaptă a jertfelnicului și Domnul Dumnezeu a turnat har asupra ei [καὶ ἔβαλλε Κύριος ὁ Θεὸς χάριν ἐπ’ αὐτήν]. Și a jucat [cu] picioarele ei și a iubit-o pe ea toată casa lui Israil»[2]. Pentru că ceea ce au dorit părinții ei a dorit și ea, dar, mai întâi de toate, Dumnezeu Însuși a dorit-o pe ea, pe cea care a dăruit-o părinților ei prin asceză și prin făgăduință sfântă”[3].

Iar când copiii doresc binele părinților lor, când doresc binele real pe care îl învață de la părinții lor, arată rolul fundamental al educației creștine în viața oamenilor. Căci nu ai copii creștini dacă îi înveți cele bune pe la 10-15 ani, ci ai copii creștini dacă îi înveți cele bune încă din pântecele mamei lor. De acolo, de când sunt în pântece, începe educația creștină! Și educația creștină începe cu mersul la Biserică, cu împărtășirea continuă a părinților care nasc copii, cu viața lor creștină. Încă din pântece copilul trebuie să simtă slava lui Dumnezeu, bucuria și curăția, pacea și înțelepciunea. Părinții sunt primii duhovnici ai copilului, căci cu ei vorbești, cu ei te sfătuiești, cu ei te înveți binele. Și dacă te învață binele lui Dumnezeu, atunci binele Lui îl ai ca odihnă și bucurie veșnică, pentru că te-au învățat ce trebuie. Dar dacă te-au învățat poftele de mic, dacă te-au învățat cearta, zgomotul, lenea, nesimțirea, nemilostivirea, răutatea, tu le duci pe toate în spate, „binele” tău fiind moartea ta.

Căci de aceea oamenii spun că le e greu să se schimbe, că le e greu să facă ce vrea Dumnezeu: pentru că nu au făcut voia Lui de mici. De mici au fost învățați lucruri rele, lucruri contrare lui Dumnezeu. Iar obișnuințele lor păcătoase îi trag în jos. Dar dacă de mic ai învățat să muncești, să scrii, să înveți, să fii ascultător, să fii respectuos, să fii milostiv, să fii iubitor și înțelegător, nu ai probleme sociale și familiale, pentru că binele îți e prieten. Dar dacă ești bătăuș, mincinos, hoț, nesimțit de mic, binele nu-ți stă în caracter, pentru că nu te-ai învățat cu el. De aceea, e nevoie să înveți binele lui Dumnezeu, să ți-l faci haine de zi și de noapte, pentru ca să fii un om bun și corect.

Preacurata Stăpână a intrat și a rămas în Templu, pentru că și-a închinat viața cu totul lui Dumnezeu. Și acolo a fost învățată de Dumnezeu și hrănită dumnezeiește de Sfântul Arhanghel Gavriil[4]. Pentru că în Biserica Lui trebuie să rămânem în mod neîncetat ca să învățăm viața cu El. A veni la Biserică înseamnă a învăța mereu voia lui Dumnezeu. Nu venim pentru a vedea lucruri trecătoare, de aici, ci pentru a vedea și a trăi viața veșnică cu Dumnezeu.

De aceea, iubiții mei, venirea la Biserică înseamnă a învăța mereu de la Domnul și a ne împărtăși mereu cu El. Venim ca să auzim și să facem voia lui Dumnezeu cu noi. Venim ca să ne unim cu El și El cu noi. Căci postul acesta e pentru curățire, pentru luminare, pentru sfințire neîncetată. E pentru a ne face tot mai sensibili, tot mai umani, tot mai copilăroși în sufletul nostru, ca să Îl simțim cu adevărat pe Cel care S-a făcut Prunc pentru noi și pentru mântuirea noastră.

Mă bucur că ați cumpărat calendarele pe 2024, că vă spovediți și vă împărtășiți cu pace, că vă înnoiți interior! Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească și să vă lumineze în tot ceea ce faceți! Amin!

---

[1] Începută la 16. 24, în zi de duminică, pe 19 noiembrie 2023. Soare, 8 grade, vânt de 18 km/ h.

[2] Protoevanghelia lui Iacovos, 7. 3, în The Apocryphal Gospels. Texts and Translations, edited by Bart D. Ehrman and Zlatko Pleše, Pub. Oxford University Press, 2011, p. 48.

[3] Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Praedicationes (vol. 18), Teologie pentru azi, București, 2022, p. 191.

[4] Cf. Mineiul pe decembrie, ed. BOR 1927, p. 334.