Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [72]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
V. Cartea a cincea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a cincea a aceluiași autor. Este despre ziua a cincea din creația cea-de-șase-zile
3. Aceia care se concentrează exclusiv pe sensul literal al Dumnezeieștii Scripturi, să ne explice nouă motivul pentru care, în ceea ce privește apele, porunca este la plural: „Să scoată apele târâtoare [cu] sufletele vii”[1], dar, în ceea ce privește toate fiarele și târâtoarele și cele cu patru picioare care s-au ivit din pământ în cea de-a șasea zi, porunca nu este la plural[2]. Dumnezeu a dat porunca Sa la singular, zicând: „Să scoată pământul suflet viu”[3].
Și nu numai aceasta, ci trebuie să căutăm cu grijă răspuns și la următoarea. De ce a binecuvântat Dumnezeu toate cele născute din ape[4], dar Și-a reținut binecuvântarea față de cele născute din pământ: târâtoare, fiare și dobitoace?
Apele, pentru că au fost binecuvântate, până astăzi și până la sfârșitul timpului dau naștere la făpturi înaripate, din ele însele, fără sămânță sau împreunare, precum prepelița și cârsteiul. Pământul, însă, nu mai dă naștere fără sămânță la târâtoare, fiare și dobitoace, iar toate cele care sunt născute din pământ trăiesc întotdeauna pe pământ. În timp ce acelea născute din ape sunt numite „[ființe] acvatice” sau, dacă au zburat și s-au înălțat, sunt numite „cerești” [zburătoare]. Adică sunt făpturile înaripate ale cerului, care sunt cunoscute de către Dumnezeu, așa după cum El zice prin Profet: „Cunoscut-am toate păsările cerului”[5].
4. Deci, pentru ca să nu facem ca cititorul să se simtă neputincios sau să-și piardă dorința inimii sau să se nedumerească prin adăugarea întrebărilor, voi discuta aceste probleme pe scurt, și nu voi respinge în niciun fel cercetarea înțelesului literal al acestor lucruri. Totuși, ca o problemă preliminară, e nevoie să spunem câteva cuvinte, la început, despre numărul cinci în Dumnezeiasca Scriptură, în același fel în care am discutat despre numărul patru.
II. 1. Acum, găsim că, în al cincilea secol al vieții sale – în al 500-lea an – Noe a început să închege temeliile arcei[6]. Aceasta era un adevărat și neîndoielnic chip al Bisericii lui Hristos, în care noi, animale aduse împreună din toate neamurile[7], am fost mântuiți de potopul răutății[8] de către porumbița Duhului[9]. Și de aceea arca a fost făcută de 50 de coți lățime[10], pentru că numerele 5 și 50 sunt numite „drepte” de matematicieni. Aceasta pentru că:
dacă scazi 4 din 9 rezultatul e 5;
dacă aduni 1 cu 4 rezultatul e 5;
dacă scazi 3 din 8 rezultatul e 5;
dacă aduni 2 cu 3 rezultatul e 5;
dacă scazi 2 din 7 rezultatul e 5;
dacă aduni 3 cu 2 rezultatul e 5;
dacă scazi 1 din 6 rezultatul e 5;
dacă aduni 4 cu 1 rezultatul e 5.
Iar numărul 50 funcționează similar în ceea ce privește numerele de dinainte și de după el.
În acord cu această judecată, și Biserica, după potopul păcatului, Îl va vesti atât pe Dumnezeu, care este Drept întru toate, cât și dreptatea lui Dumnezeu, care scade, din mijloc, vrăjmășia care ne împotrivește pe noi[11].
Iar Noe are 500 de ani atunci când construiește arca[12], pentru că în al 5000-lea an noul Noe vine și începe să închege arca Bisericii.
[1] Fac. 1, 20.
[2] Cf. Fac. 1, 24-25.
[3] Fac. 1, 24.
[4] Cf. Fac. 1, 22.
[5] Ps. 49, 11.
[6] Cf. Fac. 6, 14-16; 7: 6, 11.
[7] Cf. Fac. 6, 17; 7: 6-7, 10, 17, 21-22.
[8] Cf. Fac. 6, 19; 7, 14-15.
[9] Cf. Fac. 8, 11; Mt. 3, 16; Mc. 1, 10; Lc. 3, 22; In. 1, 32.
[10] Cf. Fac. 6, 15.
[11] Cf. Col. 2, 14.
[12] Cf. Fac. 7: 6, 11.