Predică la Ziua Națională a României [1 decembrie 2023]
Iubiții mei[1],
ne-am născut în România nu din întâmplare, ci din voia lui Dumnezeu. Pentru că El așa a voit pentru noi. Ne-am născut într-o familie și am învățat limba de la părinții noștri. De aceea, moștenim limba română de la ei, de la cei care ne-au născut și crescut, pentru că și ei au moștenit-o de la părinții lor. Odată cu limba, moștenim și pământul pe care ne-am născut. Pentru că putem merge oriunde în România, în pământul nostru, pe care l-am moștenit de la părinți. Cine sunt strămoșii noștri e foarte important pentru noi, cât și ce credință aveau. Pentru că am moștenit și credința de la ei. Iar credința noastră e apostolică, e primită de la Sfântul nostru Apostol, de la Sfântul Andreas, și întru ea ne mântuim în fiecare secol. Pentru că, dimpreună cu întreaga Biserică a lui Dumnezeu de pretutindeni, noi trăim duhovnicește, slujind, scriind, predicând în limba română.
Orice limbă a lumii poate fi o limbă a Bisericii. În care se poate sluji, scrie și predica voia lui Dumnezeu. Și pentru asta trebuie ca oamenii care o vorbesc să intre în Biserica lui Dumnezeu în mod sacramental, adică prin Botez, Mirungere și Euharistie. Căci creștin ajungi nu prin naștere, ci prin nașterea din nou, pe care o realizează în noi aceste 3 Sfinte Taine ale introducerii noastre în Biserică. Pentru că suntem scoși de Dumnezeu prin ele din mâinile lui Satanas și El ne umple de slava Lui cea veșnică și Se unește cu noi în mod sacramental. Și astfel introduși în Biserica Lui, noi suntem ai Lui, suntem creștini, suntem ortodocși.
În rugăciunea de la Tedeumul de 1 decembrie, noi Îi mulțumim Domnului pentru toate binefacerile Sale față de poporul nostru, pe care l-a unit într-o singură țară românească și creștină[2]. Pentru că unirea e de la Dumnezeu, pe când discordia e de la potrivnicul nostru. Și în aceeași rugăciune, noi cerem ca Domnul să reverse în Slujitorii Săi neîncetat harisma lepădării de sine, așa cum a revărsat-o în Sfinții Săi Apostoli[3]. Pentru că atunci când ne rugăm să se facă voia lui Dumnezeu în noi, noi ne lepădăm de voia noastră, pentru ca să fim învățați voia Lui cu noi. Căci dacă El nu ne revelează voia Lui cu noi, nu știm ce să facem, înspre ce să mergem. Dar când El ne luminează și aflăm voia Lui, atunci o împlinim cu bucurie, pentru că vedem în mod clar că voia Lui ne împlinește.
România se definește ca stat național (art. 1, 1), ca stat al tuturor românilor, iar teritoriul României e declarat în Constituție ca fiind inalienabil (art. 3, 1), de neînstrăinat[4]. Însă fundamentul Statului Român se datorează unității poporului român și solidarității dintre membrii ei (art. 4, 1)[5]. Atât unitatea, cât și solidaritatea, sunt două virtuți profund umane, pentru că sunt profund creștine. Creștinii sunt una între ei, pentru că sunt una în Hristos Dumnezeu. Și ei sunt solidari pentru că sunt membrii aceluiași trup al lui Hristos Dumnezeu.
Însă, dacă negi legătura de credință a românilor, negi și unitatea și solidaritatea lor de două milenii. Pentru că, dacă nu mai au aceeași credință, ei nu mai se simt una și, în același timp, nu se mai ajută reciproc. Constituția ne spune că România e a tuturor, că e a tuturor etnicilor ei (art. 4, 2), însă ea se numește România de la români, deși etnicii conlocuitori sunt diverși. Dar când se vorbește despre unitatea poporului român, Constituția nu se referă la alți etnici, ci la etnicii români, care sunt creștini ortodocși. În România, bineînțeles, există mai multe etnii și nu de azi sau de ieri, ci de mult timp. Însă altele etnii fac parte din România, nu din poporul român, care are o singură credință și aceea e primită de la Sfântul Apostol Andreas.
Mai pe scurt, unitatea României e dată de unitatea poporului român, popor care face parte, în marea sa majoritate, din Biserica României. Biserica României e de două milenii, la fel și poporul român, pe când Statul Român se constituie la 1 decembrie 1918. Tocmai de aceea, în această zi binecuvântată, avem Ziua Națională a României[6]. Dar nu acești 105 ani de statalitate ne-au făcut unitari și solidari pe noi, românii, ci conștiința noastră etnică s-a născut în Biserica lui Dumnezeu și ea ne-a păstrat uniți peste veacuri, până la primele orânduiri statale românești. Pentru că Biserica ne-a păzit limba și mântuirea noastră, păstrându-ne în adevăr, în firescul vieții cu Dumnezeu.
Limba română e o limbă sfântă, pentru că în ea s-a slujit și se slujește lui Dumnezeu. Biserica a păstrat limba română nealterată, limba poporului român, pentru că i-a vorbit pe limba lui. Și poporul a resimțit Biserica lui Dumnezeu ca acasa lui, pentru că el s-a născut creștin și nu a fost creștinat cu forța. Propovăduirea sfântă a Sfântului Apostol Andreas și întemeierea Bisericii aici de către el și păstrarea ei de urmașii lui duhovnicești sunt cartea de naștere a Bisericii românești și a poporului nostru și a continuității lor de două milenii. Pentru că toate aceste secole de credință și de continuitate românească sunt și secole de unitate și de solidaritate sfântă. Poporul român a fost un singur popor, pentru că a avut o singură credință și un singur scop în viață: să rămână în istorie. Și când vrei să rămâi în istorie ca un popor profund și echilibrat, trebuie să rămâi ca popor al lui Dumnezeu.
Tocmai de aceea, iubiții mei, de ziua tuturor românilor, noi nu sărbătorim doar statalitatea României, ci, în primul rând, perenitatea românilor și a credinței lor creștine. De la un secol la altul, românii au fost creștini, au fost poporul lui Dumnezeu și ei au vorbit limba lor, limba română. O limbă profundă, melodioasă și plină de gravitate sfântă. Ale cărei opere pot fi traduse în orice limbă a lumii, pentru că au profunzimea, eleganța și frumusețea lor unică. Și pe măsură ce cunosc și înțeleg tot mai multe limbi ale lumii, pe atât mă umplu de admirație pentru limba mea, pentru limba română, pentru că mă scufund tot mai mult în abisalitatea ei. În modul ei de a vorbi despre noi și despre Dumnezeu și despre oricare om al lumii.
Mă simt deschis tuturor și profund uman, pentru că trăiesc într-un popor foarte uman, pentru că e profund creștin. Marile opere și invenții ale românilor sunt bunuri ale întregii umanități, pentru că sunt făcute cu această deschidere universală, cosmică. Pentru că atunci când faci ceva, trebuie să faci serios, trebuie să faci pentru toți și în mod definitiv. Ca toți să se bucure de munca ta, de crezul vieții tale.
Așadar, iubiții mei, să ne bucurăm și să ne veselim întru Domnul, întru Cel care ne ține în unire sfântă pe fața întregului pământ! Pentru că și aici, în țară, și în afară, când românii se întâlnesc și se bucură unii cu alții, se întâlnesc și se bucură ca frați, ca fiii aceluiași popor și ai aceleiași Biserici. Căci noi avem un popor, o Biserică și o limbă și pentru toate acestea Îi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu. Pentru că El ne unește neîncetat, El ne face în mod continuu una și ne păstrează ca o națiune unitară a Lui.
La mulți ani tuturor românilor de aici și de pretutindeni! Dumnezeu să vă bucure și să vă întărească mereu întru slujirea Lui! Amin!
[1] Începută la 14. 07, în zi de luni, pe 27 noiembrie 2023. Soare, 8 grade, vânt de 16 km/ h.
[2] Tedeum la Ziua Națională a României, în Carte de Tedeum, Ed. IBMO, București, 2017, p. 65.
[3] Idem, p. 66.
[4] Cf. https://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0sba1.
[5] Ibidem.
[6] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_națională_a_României.