Prima rugăciune a Logodnei. Comentariu teologic
Aceasta începe cu afirmația teologică că Dumnezeu este veșnic [ὁ αἰώνιος][1]. Și Dumnezeul Cel veșnic le adună pe cele despărțite întru unitate [εἰς ἑνότητα], unitatea de aici fiind familia, iar Cel care întemeiază familia este Dumnezeu, pentru că El îi adună pe cei doi. Și El, Cel veșnic, Care îi adună pe cei doi întru unire sfântă, a pus această legătură a dragostei ca legătură neîntreruptă [σύνδεσμον ἄῤῥηκτον] a lor. Neîntreruptă în istorie, dar și în veșnicie. Și Dumnezeul Cel veșnic, Cel care i-a binecuvântat pe Sfinții Isaac și Rebecca la Căsătoria lor și i-a arătat pe ei moștenitori ai făgăduinței Sale, Același îi binecuvântă și pe cei care se căsătoresc acum. Pentru că El a binecuvântat întotdeauna căsătoriile celor credincioși Lui.
Și când Dumnezeu binecuvântă, El e de acord cu căsătoriile lor și le sprijină. Pentru că pe ei, pe cei căsătoriți, Dumnezeu îi călăuzește în toată fapta cea bună [ἐν παντὶ ἔργῳ ἀγαθῷ]. Îi învață și îi sprijină să facă faptele cele bune, cele plăcute Lui și care sunt mântuitoare pentru ei. Iar ecfonisul rugăciunii scoate în evidență faptul că Dumnezeu este milostiv [ἐλεήμων] și iubitor de oameni [φιλάνθρωπος], pentru că se îngrijește neîncetat de binele veșnic al oamenilor. De aceea, noi Îl slăvim pe Dumnezeul nostru, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu, acum și pururea și întru vecii vecilor [νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων].
[1] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Euch/Wedding.html. Toate citările din greacă sunt de aici.