Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [73]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
V. Cartea a cincea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a cincea a aceluiași autor. Este despre ziua a cincea din creația cea-de-șase-zile
2. Este foarte potrivit să chemăm în minte și celelalte măsuri ale arcei. Înălțimea sa era de 30 de coți, iar apoi a fost desăvârșită întru un cot[1]. Aceasta pentru că Biserica propovăduiește trei persoane desăvârșite și o singură ființă a Unuia și singurului Dumnezeu.
Lățimea arcei era de 50 de coți. Și aceasta pentru că Biserica a învățat și a păstrat acele turme amestecate de animale sălbatice și neamuri nesfârșite prin folosirea a trei feluri de legi, fiecare cu însutite reguli amănunțite: cea concretă [rituală] cu multele ei părți, cea scripturală în multe stiluri și cea mistică[2].
3. Găsim că, în Dumnezeieștile Scripturi, numărul 50 este adesea un simbol al Bisericii. Spre exemplu, Dumnezeu i-a poruncit lui Israil ca, în al 50-lea an, să fie o lăsare de obște și o iertare a tuturor datoriilor și o desăvârșită eliberare a tuturor celor de pe pământ.
Dumnezeu zice acestea în Levitic: „Și veți sfinți anul în al 50-lea an și veți vesti iertarea pe(ste) pământ tuturor celor care locuiesc pe el, zilele anului iertării, acest semn va fi lor”[3]. Din acest motiv, copiii evreilor numesc numărul 50 „Jubileu”, care înseamnă „milă” sau „iertare”.
Urmând această schemă, psalmul despre iertarea și mântuirea de păcatul lui David a fost numărat ca al 50-lea, deși este posibil ca psalmul izbăvirii să fi fost scris înaintea acestui număr sau după el.
4. Toate aceste lucruri au fost o adevărată preînchipuire a acelei zile, a 5-a zi a săptămânii, când Soarele Dreptății, Hristos, a fost înălțat întru cer[4]. Și în a 50-a zi, El L-a trimis pe Duhul Sfânt[5], pentru ca, prin apă și prin Duhul Său[6], să dăruie iertarea păcatelor noastre[7]. Și în a 5-a zi, El a dat Cina mistică, răscumpărarea tuturor păcatelor[8].
III. 1. Astfel, de aceea, ai o clară expunere de ce apele, peste care Duhul Se purta[9], au născut suflete vii în a 5-a zi a creației celei de șase zile[10]. Era o profeție pentru noi a renașterii prin apă și Duh[11].
Întocmai precum soarele văzut pe firmament, la fel și Soarele noetic a fost înălțat întru ceruri și trimițându-Și de sus Raza Sa apelor, a produs pe dată renașterea prin apă și Duh. Așa după cum s-a zis: „Trimite-vei Duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului” (Ps. 103, 30).
[1] Cf. Fac. 6, 15-16.
[2] Cf. Evr. 1, 1.
[3] Lev. 25, 10.
[4] Cf. Mc. 16, 19; Lc. 24, 51; Fapt. 1, 9; 2, 33; 5, 31; I Petr. 3, 22.
[5] Cf. Fapt. 2, 1-4.
[6] Cf. In. 3, 5; I In. 5, 6-8.
[7] Cf. In. 20, 22-23;
[8] Cf. Mt. 26, 26-28; Mc. 14, 22-24; Lc. 22, 19-20; I Cor. 11, 24.
[9] Cf. Fac. 1, 2.
[10] Cf. Fac. 1, 20.
[11] Cf. In. 3, 5; I In. 5, 6.