Predica la 17 ani de creație online [6 decembrie 2023]

Iubiții mei[1],

în 2023 am mai adăugat, cu harul lui Dumnezeu, încă 4. 140 de pagini la Catedrala Teologie pentru azi. La această frumoasă și sfântă Catedrală a nevoinței duhovnicești. Și acestea se adaugă la cele 55.986 anterioare[2], rezultând 60. 126 de pagini. Pentru că în 2023 am mai publicat încă 14 cărți:

  1. Istoria literaturii române (vol. 8) (815 pagini),
  2. Bucuria de a fi cu Adam (191 pagini),
  3. Istoria literaturii române (vol. 9) (520 pagini),
  4. Facerea (ediția LXX) (230 pagini),
  5. Facerea (LXX, ediția liturgică) (198 pagini),
  6. Apocalipsis (ed. BYZ) (98 pagini),
  7. Apocalipsis BYZ (ediția liturgică) (82 pagini),
  8. Episcopul în viața Bisericii (187 pagini),
  9. Epistola către Romei (ediția BYZ) (94 pagini),
  10. Epistola către Romei BYZ (ediția liturgică) (79 pagini),
  11. Praedicationes (vol. 19) (577 pagini),
  12. Vorbiri de Facebook (vol. 11) (487 pagini),
  13. Bucuria comuniunii (vol. 12) (364 pagini),
  14. Twitter pentru azi (vol. 10) (218 pagini).

Și sunt bucuros și mulțumit cu ceea ce am putut să fac. Pentru că pe toate le-am făcut fără să ies din ritmul vieții și al slujirii mele zilnice. Cu alte cuvinte, timpul meu liber, în marea lui parte, a devenit creație și dăruire. Și pe mine și pe soția mea ne împlinește această dăruire de sine, pentru că ne personalizează în mod abisal.

Oamenii te întreabă, mai mult sau mai puțin ironic, ce îți iese ție din cărți. Dacă scoți bani de pe urma lor. Dar ceea ce îmi iese mie din cărți e mai mult de mii de ori decât banii. Pentru că banii sunt o punte spre ceva anume, dar nu o împlinire. Ceea ce te împlinește e ce pui în tine, ce faci din tine, cât de mult te îmbogățești tu în Dumnezeu prin ceea ce faci.

Și cărțile noastre sunt o îmbogățire continuă în Dumnezeu și nu o capitalizare oarbă a lor. Pentru că oamenii momentului, care au transformat industria cărții într-o tarabă de prețuri oarbe, când pun un preț la carte, îl pun miop. Scrii Filocalia pe Google, dai căutare, și afli că Filocalia 1, ed. 2018, costă 58, 80 de lei, pe când Filocalia 2, ed. 2017, costă 26, 39 de lei, cu reducere de la 35 de lei. De ce? Pentru că nu îi interesează valoarea cărții, abisalitatea ei, ci costul de producție. Și așa, pui Filocalia la un preț de nimic, când ea e o valoare inestimabilă a umanității, și pe un roman „de succes” îl valorizezi mai mult decât pe o traducere a Dumnezeieștii Scripturi, pentru că autorul e „celebru” sau a câștigat un premiu.

Dar Filocalia e cea mai mare frumusețe a lumii, pentru că e adevărata ei personalitate. Iar Dumnezeiasca Scriptură e vorbirea abisală a lui Dumnezeu către noi, e fundamentul adevărului lumii. Marile cărți ar trebui să fie cele mai scumpe posibil. Așa cum sunt de scumpe tablourile sau sculpturile oamenilor de geniu. Însă, ca în fotbal, dai milioane de euro pe un jucător care o vâră în poartă, dar dai 50 de lei pe o carte de geniu. Și valoarea, în capitalism, n-are nimic de-a face cu normalitatea, ci e o vânzare oarbă, la grămadă, a lucrurilor.

De aceea, întrebarea simplistă, dacă se scoate bani din cărți e una cu un răspuns jalnic: oricât de mulți s-ar scoate e o nimica toată pe lângă valoarea adevăratelor cărți ale lumii. Cartea nu e ceva făcut în serie, ci e o operă unică. Iar eu am valoarea cărților mele, a cărților pe care le scriu și le editez, și știu că valoarea lor e foarte mare. Nu și le-ar permite decât puțini oameni, dacă le-aș vinde la prețul lor, la prețul lor real.

De aceea, eu am optat pentru calea evanghelică de a valora cărțile. Și nu iau bani pentru ele, ci le dărui! Dar le dărui, pentru că așa mă îmbogățesc inestimabil în Dumnezeu și nu sărăcesc niciodată. Cei care intră în jocuri piramidale[3], așteaptă să se umple de bani în timp scurt, dar alții fac bani pe seama lor. Câștigul lor e unul infim pe lângă al celor care au pus totul la cale.

Însă, în industria mea, a cărții făcute cu Dumnezeu, cărțile pe care le public îmi sunt plătite de El și nu de oameni, iar plata Lui este incalculabilă. Pentru că El mă plătește cu multe vederi și luminări sfinte, cu multă înțelepciune și profunzime, cu multă pace și bucurie, cu simplitate și cu smerenie. Lucruri pe care nu le-aș putea avea niciodată, dacă cineva mi-ar da oricât de mulți bani ar dori.

Banii sunt și nu sunt, dar prezența lui Dumnezeu e o continuă fericire dumnezeiască. Și El economisește banii noștri de așa manieră, încât putem prospera în fiecare zi în creația noastră. Pentru că a crea înseamnă, în primul rând, a ne lăsa conduși de Dumnezeu și a ne bucura întru slava Lui.

Târgurile de carte clasică, în foaie, sunt desuete în epoca onlineului, pentru că acum totul se poate face rapid și cu profesionalism și cu eficiență maximă în online. N-aș fi putut să editez 14 cărți personale într-un an, dacă aș fi stat în ritmul de melc al editurilor clasice, și asta fără să ies din ritmul vieții mele. Am slujit, am călătorit, m-am odihnit, m-am bucurat alături de Doamna mea Preoteasă, dar am și scris, tradus și editat. Nu trebuie să merg cu ele prin țară și prin lume, nu trebuie să vorbesc ore întregi despre ele, pentru că pe toate le pot face online, imediat, dându-ți cartea în față și vorbindu-ți despre ea în multe feluri.

Peste ceva vreme, dacă se iscă discuții productive, dacă e nevoie de remanieri, de îmbogățiri ale textelor, scoatem noi ediții ale cărților noastre. Pentru că, în definitiv, toate cărțile noastre vor intra în colecția Opere complete, în ediția definitivă de scriitor. Spre asta tindem, fiecare dintre noi, în mod firesc.

Dar până atunci, a publica înseamnă a comunica, înseamnă a fi viu duhovnicește, înseamnă a fi productiv în mod real. Pentru că, în măsura timpului nostru liber, neconsumat de viața personală și de slujbele noastre, cărțile acestea sunt modul nostru de a vă îmbrățișa în mod continuu. Căci, prin ele, arătăm că suntem disponibili, că suntem proprii dialogului, că ne problematizăm în mod real despre viața Bisericii și a lumii.

În comparație cu cei care scriu pe teme la modă, noi scriem pe temele fundamentale ale vieții omului. Dacă începe un război, nu trebuie să scriem imediat despre războiul cu pricina, iar dacă are loc o calamitate, nu rămânem blocați la ea, pentru că ne interesează viața omului în totalitatea sa și nu conjunctural. Nu ne interesează colțurile de umbră ale extremismului și nici răfuielile maligne cu diverși oameni. Pentru că scrisul nostru e aflare a adevărului, e umplere de pace, e comuniune. Și tocmai de aceea, nu ne interesează să pierdem timpul în dispute interminabile, dacă preopinenții noștri au deja un parcurs stabil în aria erorilor fundamentale de experiență.

Nu pot fi sceptic în domeniul dialogului cu noile generații, pentru că excepțiile sunt regula. Pentru mine nu masa unei generații are ceva de spus, ci acele repere fundamentale ale ei. Care ies, deodată, în văzul tuturor, prin operele lor, și ne bulversează. Și noi am făcut la fel în generația noastră! Nu am așteptat să ne cheme nimeni, să ne ovaționeze cineva, să ne ajute cu tot dinadinsul, ci ne-am făcut treaba cum am știut mai bine. De aceea, s-a dovedit faptul că cel mai înțelept lucru e să muncești, să muncești zilnic, lăsându-te în toate condus de Dumnezeu. Pentru că munca nu poate fi înlocuită de nimeni.

În comparație cu acum 17 ani, când era mult pustiu ideatic la nivel online, lucrurile stau mult mai bine. Proiectele editoriale, finanțate masiv sau gratuite, sunt tot mai multe. Oamenii dialoghează tot mai asumat și creează tot mai dezinvolt. Crisparea, certurile, spamurile, ieșirile în decor s-au tot diluat. Pentru că a crescut tot mai mult înțelegerea importanței spațiului online ca spațiu al nostru, al tuturor. Unde noi ne manifestăm și ne legitimăm. Iar delegitimarea e tot la fel de ușoară, dacă uiți cine ești și ce ai făcut până acum și te manifești iresponsabil.

La mulți ani tuturor și multă putere de a ne citi pe mai departe! Pentru că nimic nu se termină…Amin!


[1] Începută la 17. 05, zi de joi, pe 30 noiembrie 2023. Cer înnorat, 7 grade, vânt de 10 km/ h.

[2] Cf. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Praedicationes (vol. 19), Teologie pentru azi, București, 2023, p. 206.

[3] A se vedea: https://newsweek.ro/actualitate/cat-de-usor-iau-romanii-tepe-pe-internet-jocul-de-tip-caritas-este-foarte-popular-in-romania.

2 comments

  • La mulți ani, Preacucernice Părinte Dorin! La mulți ani „Teologie pentru azi”! Da, Catedrala lui Dumnezeu zidită pe milă și pe conștiința sfinției voastre ca să fie lumină a Sfintei Treimi, a învățăturii ortodoxe într-o lume care decade tot mai mult în iadul materialismului și al ateismului, acum de bună voie, fără persecuții, ci prin multă manipulare. Nu se putea hram mai bun ca Sfântul Nicolaos cel darnic și milostiv. Vă dorim ani lungi de rodire duhovnicească, pace și multe bucurii! Binecuvântați și iertați!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Multă pace și bucurie, Domnule Andrei! Dumnezeu să vă călăuzească spre tot lucrul cel bun și să vă mântuie în pace! Vă mulțumesc frumos că ne sunteți aproape!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *