Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [75]

Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

V. Cartea a cincea a Exaimeronului

Aceasta este cartea a cincea a aceluiași autor. Este despre ziua a cincea din creația cea-de-șase-zile

2. Așadar, cei botezați să devină târâtoare aduse înainte, ca peștii aleși[1], ca dar lui Dumnezeu[2], de către cei care erau mai înainte pescari, iar acum sunt Apostoli[3]! Și să fie, de asemenea, precum păsările care se înalță întru ceruri: să se ridice în văzduh și să zboare ca să întâmpine pe Dumnezeu[4]!

Acestea se întâmplă dacă ieșim din apa Botezului ca târâtoare, dar cu suflete vii. Căci numai sufletul este cel care, după Botez, primește râvna spre lucruri bune. Și este făcut astfel pentru totdeauna, imediat ce a ieșit din apă. Dar nu ieșind ca târâtoare cu suflete vii astfel încât și trupul să câștige oarecare atenție. Căci dacă cineva vorbește despre „animal”, se gândește la ambele elemente, suflet și trup.

3. De aceea, la început, Duhul, ca un Suflet viu, Se purta deasupra apei[5] și a făcut apa vie și a pus-o în mișcare[6]. Și, legat de aceasta, Dumnezeiasca Scriptură, în mod continuu, arată pe amândoi [apa și Duhul] împreună, ca trupul și sufletul. [Căci] odată zice: „Că la Tine” – la Duhul, ca Dumnezeu – „este izvorul vieții”[7]. Și altădată zice: „El va sufla Duhul Lui și vor curge apele”[8]. Și Domnul zice: „Cel care crede întru Mine” – [dacă are pe] Duhul desăvârșit, dacă Acesta l-a întemeiat [în credință] –, „precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”[9]. Asemenea, El zice către femeia samaritisă: „apa pe care [Eu] i-o voi da lui” – căci Eu ca Dumnezeu sunt Duh. Și cei ce se închină Mie, trebuie să Mi se închine în Duh și adevăr[10] – „se va face în el izvor de apă izvorând întru viață veșnică”[11].

V. 1. Viața dintâi s-a arătat în cei vii din ape[12]. Prima lucrare a Duhului a fost a Se purta deasupra apelor[13]. Prima înviere a fost din ape, prin Ionas[14]. Mărgăritarul cel ascuns[15], Fiul [născut] din fulgerul Tatălui[16], a fost în apele Iordanisului[17]. Curățirea creației vine din ape[18]. Creșterea recoltelor vine din ape[19]. Și apele udau grădina Paradisului[20].

La început, apele, mai înainte de toate, au primit luminarea luminii (τὸν φωτισμὸν τοῦ φωτὸς). Apele împreună cu Duhul se purtau deasupra pământului și botezau pământul[21]. Era ca și cum ar fi profețit că întreaga omenire urma să fie botezată. Și, în legătură cu aceasta, pământul a răsărit dintr-un astfel de botez al apelor în cea de-a treia zi[22], ca și cum pământul ar fi fost botezat și ar fi crezut în Treime[23]: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt[24]. Ca dintr-o scăldătoare a botezului[25], Dumnezeu a condus pământul mai departe și îndată i-a poruncit să poarte roade[26]; așa precum vestitul Ioan Botezătorul i-a învățat pe cei care erau botezați: „faceți roade vrednice de pocăință!”[27]. Iar Dumnezeu a zis, de asemenea: „Să răsară pământul buruiană de iarbă […] și pom roditor pe pământ, făcând rod după felul [său]”[28].

2. Socotesc că buruiana de iarbă îi simbolizează pe păcătoși, iar pomii purtători de roade sunt Drepții. Glasul lui Dumnezeu ne-a dat nouă un semn: după Botez, unii vor deveni mâncare pentru turmele demonilor, iar alții, din lenevie, vor deveni adunătură pentru foc, precum fânul uscat. Dumnezeu nu a poruncit aceasta[29], dar El a dat un semn preînchipuind ce avea să fie.

Însă alții, ca în niște văi umbroase și grădini, vor aduce roade bune. Ei Îl vor purta pe Hristos, ca și cum El S-ar fi plecat pe trei ramuri ale unui pom. Ei, cei care îmbrățișează Crucea care a înflorit din cele trei ramuri, dau la iveală ros sănătos, taina sufletului, desfătându-L pe Hristos, Care, plecându-Se pe Crucea celor trei ramuri, a adormit.

În a treia zi, buruiana de iarbă și pomii purtători de roade erau un tip/ preînchipuire a păcătoșilor și a Drepților. La fel și aici, în a cincea zi, peștii sunt păcătoșii care sunt botezați în apă, dar nu inspiră [în ei harul] și nu se împărtășesc de Duhul care Se poartă deasupra apei[30]. După Botez, ei rămân în abisurile și în valurile plăcerilor hedoniste. Nu fug de duhoarea păcatului. Nu Îl contemplă pe Soarele dreptății[31]. Nu își iau aripile porumbiței Duhului[32] și, astfel, nu pot să urce întru cer. Rămân târâtoare. Nu devin păsări, așa cum sunt Drepții. [Ci] pești împuțiți ca aceștia sunt conduși de monstrul marin uriaș și rău, despre care Dumnezeu i-a zis lui Iov: „el [este] împăratul tuturor celor [care sunt] în ape” (Iov. 41, 26).

---

[1] Cf. In. 6: 9, 11; 21, 10-13.

[2] Cf. Mt. 13, 47-48.

[3] Mt. 4, 18-22; Mc. 1, 16-20; Lc. 5, 1-11.

[4] I Tes. 4, 17.

[5] Fac. 1: 2, 20.

[6] In. 5, 3-7; 6, 63; Rom. 8, 11; II Cor. 3, 6.

[7] Ps. 35, 10.

[8] Ps. 147, 7.

[9] In. 7, 38. Cf. Zah. 14, 8; Is. 58, 11; Iez. 47: 1, 12; etc.

[10] In. 4, 24: „Duh [este] Dumnezeu; și cei care I se închină Lui, în Duh și [în] Adevăr trebuie a I se închina”.

[11] In. 4, 14.

[12] Cf. Fac. 1, 20.

[13] Cf. Fac. 1, 2.

[14] Cf. Ion. 2, 11; Mt. 12, 40.

[15] Cf. Mt. 13, 44-46.

[16] Cf. Mt. 24, 27; Lc. 17, 24.

[17] Cf. Mt. 3, 13-17; Mc. 1, 9-11; Lc. 3, 21-22.

[18] Cf. Fac. 1, 9.

[19] Cf. Fac. 1, 11.

[20] Cf. Fac. 2, 10.

[21] Cf. Fac. 1, 2-3.

[22] Cf. Fac. 1, 9.

[23] Cf. Mc. 16, 16.

[24] Cf. Mt. 28, 19.

[25] Cf. In. 5, 4; 9, 7.

[26] Cf. Fac. 1, 9-11.

[27] Lc. 3, 8.

[28] Fac. 1, 11.

[29] Dumnezeu nu a poruncit ca unii oameni să păcătuiască și să moștenească focul cel veșnic.

[30] Cf. Fac. 1, 2.

[31] Cf. Mal. 3, 20 (4, 2).

[32] Cf. Ps. 54, 7; 67, 14; Mt. 3, 16; Mc. 1, 10; Lc. 3, 22; In. 1, 32.