Predică la Nașterea Domnului [2023]

Iubiții mei,

Hristos S-a născut[1]!

Și El S-a născut din Preacurata Sa Maică Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pentru ca să Se sălășluiască în fiecare dintre noi. O singură dată S-a întrupat, la plinirea vremii [τὸ πλήρωμα τοῦ χρόνου] [Gal. 4, 4, BYZ], din singura Fecioară în care a binevoit să Se sălășluiască în mod personal, dar aceasta pentru ca El să Se sălășluiască în fiecare om credincios la Botezul său. Și Și-a făcut-o pe Preacurata Fecioară Maică a Lui, pentru ca pe noi să ne facă frați ai Săi prin Botez. Și S-a născut din Maica Sa cu trup, pentru ca, duhovnicește, să locuiască întru noi dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Căci, de la Botezul nostru sacramental, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Dumnezeul nostru treimic, prin slava Lui, locuiește în noi, în cei credincioși Lui.

Și, iată, aceasta e taina Nașterii Lui! El S-a născut pentru ca să Se sălășluiască în fiecare credincios al Lui în parte. El S-a născut pentru ca să fie pentru totdeauna cu noi și noi cu El, pentru ca bucuria Lui și a noastră să fie deplină.

– Și de ce e bucuria noastră deplină?

– Pentru că Însuși Dumnezeul nostru e cu noi și în noi prin slava Lui! Și aceasta e împlinirea supremă a omului: a fi cu Dumnezeu, a fi intimul lui Dumnezeu, a fi una cu El prin slava Lui. Cei care se închină la dumnezei inexistenți sau nu se închină nimănui, nu pot fi bucuroși. Nu pot fi bucuroși în mod real. Pentru că bucuria reală se revarsă din noi în mod prea bogat. Bucuria reală e în noi, pentru că ea coboară în noi de la Dumnezeu prin slava Lui. Slava Lui cea veșnică e izvorul bucuriei noastre dumnezeiești. Și aceasta, pentru că Dumnezeu e prezent în noi prin slava Lui și ne învață pe noi toate cele ale Sale.

Și noi ne bucurăm de El și cu El, cu Dumnezeul nostru, pentru că toate cele ale Sale sunt pline de frumusețe și de curăție și de pace. Și ele sunt așa, pentru că noi am urcat pe muntele postirii cu El și El ne-a arătat acolo simplitatea și frumusețea și delicatețea Lui în fiecare clipă. Și suntem bucuroși, suntem veseli dumnezeiește, suntem împliniți, pentru că le avem pe toate dimpreună cu El! Nu ne lipsește nimic! Pentru că El este totul de care noi avem nevoie.

Căci de aceea cei care doresc lumea toată nu o au și sunt neîmpliniți: pentru că nu Îl au în ei pe El, pe Cel care e toată împlinirea noastră. Nu-L au pe El și nu se au nici pe ei. Fug de ei, de împlinirea lor, pentru că fug de El. Căci dacă L-am căuta pe El și L-am avea pe El în noi, atunci n-am mai dori nimic, pentru că El e totul nostru.

Dar postirea ne învață această taină a vieții cu El! Pentru că trebuie să renunțăm la noi, pentru a afla viața Lui. Când te reții de la ce vrei tu, pentru a trăi viața Lui, atunci înveți că viața ta nu are valoare fără viața Lui. Și numai când viața Lui devine viața ta și El locuiește în tine și cu tine, atunci înțelegi că postirea, adică renunțarea la tine, te-a făcut sălaș al lui Dumnezeu.

Și noi vrem vacanțe exotice, vrem cadouri extraordinare, vrem ca alții să facă lucruri speciale pentru noi, pentru că așteptăm ca bucuria să ne vină de la alții. Dar bucuria ne vine de la noi!

– Și cum ne vine de la noi?

– Prin aceea că alegem să renunțăm la noi înșine pentru a ne umple de bucuria Lui. Și când renunți la tine, când nu mai vrei să se facă voia ta, atunci voia Lui e toată bucuria care te împlinește, pentru că ea e bucuria ce îți umple toată ființa, care te face să îți ieși din tine însuți de atâta fericire. Și aceasta, pentru că fericirea nu vine din lucruri, ci fericirea vine din relația reală cu Dumnezeul tuturor lucrurilor. Poți să ai, poți să primești, poți să fii dus acolo unde nu te-ai fi gândit niciodată, dar nu asta e fericirea. Pentru că fericirea e Dumnezeul Care a zidit toate și ține toate câte există în existență, fiindcă El ne dăruie împlinirea prin slava Lui cea veșnică.

Și oamenii glumesc despre cele mai sfinte lucruri pentru că nu le au. Glumesc pentru că sunt un vacuum, un gol neîmplinit. Poți glumi despre prietenie, despre iubire, despre fericire, despre sfințenie doar când nu le ai. Poți glumi despre ceea ce nu te reprezintă. Dar când ceva te reprezintă, atunci nu mai e loc de glumă, pentru că acela e un lucru serios. Și dacă tu ești familist, dacă îți iubești familia, nu glumești despre ea, pentru că ea te împlinește. Cu atât mai mult te împlinește credința ta în Dumnezeu și nu poți să glumești despre Dumnezeul tău și despre Biserica Lui, pentru că acestea nu sunt lucruri de glumit.

Și noi nu glumim despre lucrurile noastre sfinte, importante, fundamentale. Nu glumim despre ele, pentru că ele sunt baza ființei noastre. Și noi ne sprijinim existența pe credința noastră în Dumnezeu, pe slujirea Lui, pe munca noastră cinstită, pe familia noastră, pe prieteniile noastre. Ele nu sunt o glumă pentru noi, pentru că sunt ceea ce ne definește.

Și când facem cadouri, noi ne dăruim celorlalți. Și când muncim cinstit, noi nu muncim doar pentru salariu, ci pentru împlinirea noastră. Și când stăm cu alții la masă și ne bucurăm, noi nu mâncăm și bem în primul rând, ci ne umplem de prietenie și de omenie și de bunătate, pentru că masa de praznic este o masă a împlinirii și nu a spitalizării.

Acum, după post, o luăm încet cu caloriile, pentru că ne întremăm trupul. Îl reînvățăm cu mâncatul a de toate, îl reînvățăm cu multul și cu diversul și trebuie să ne știm limitele trupului, limitele sănătății noastre. Pentru că postul este pentru noi, dar și bucuria culinară a praznicului este pentru noi. Căci și postul și mâncarea a toate ne fac bine, pentru că ne întăresc în viața noastră cu Dumnezeu, ne întăresc în sănătatea noastră cea duhovnicească.

Așadar, iubiții mei, pentru această zi și pentru următoarele, pentru prăznuire ne-am pregătit și bucuroși să fim! Să ne rugăm, să colindăm, să ne bucurăm cu sfințenie și cu pace! Căci Cel fără de început, Fiul Tatălui, S-a născut pentru noi și e cu noi și în noi, pentru ca dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt să fie în noi și cu noi pentru veșnicie. Să fim bucuroși și să ne manifestăm ca niște oameni bucuroși, umpluți de bucuria de Dumnezeu! Să fim bucuroși dumnezeiește, căci El, Cel care S-a făcut Prunc pentru noi, e izvorul bucuriei noastre, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt! Să fim bucuroși, pentru că bucuria noastră e fără de sfârșit! Să fim bucuroși și tineri cu inima mereu și dăruitori față de toți, căci Bucuria noastră e cu noi și în noi, e Dumnezeul nostru treimic și a Lui e slava, cinstea și închinarea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

[1] Începută la 15. 25, în zi de duminică, pe 17 decembrie 2023. Soare, 6 grade, vânt de 16 km/ h.