A doua rugăciune a Logodnei. Comentariu teologic
Ea se face către Domnul, Care este Dumnezeul nostru[1]. Și Domnul a călătorit împreună cu slujitorul Sfântului Patriarh Avraam în Mesopotamia, pentru ca să îi aducă soție Sfântului Isaac. Fiindcă Domnul călătorește împreună cu oamenii credincioși Lui, pentru ca ei să trăiască cuvios pe pământ. Iar atunci când slujitorul a vrut să scoată apă, i s-a descoperit că Sfânta Rebecca e cea care trebuie să se logodească. Pentru că Dumnezeu i-a descoperit acest lucru. De unde înțelegem că reala logodire și reala căsătorie au la baza lor descoperirea lui Dumnezeu. Fiindcă El Se descoperă pe Sine celor doi și El îi aduce împreună pe cei doi care se căsătoresc.
Însuși Domnul binecuvântă arvuna [τὸν ἀῤῥαβῶνα] lui și a ei și întărește cuvântul pe care ei l-au grăit. Întărește iubirea și făgăduința lor de a fi împreună. Căci El îi întărește pe cei doi în sfânta unire [ἁγίᾳ ἑνότητι] cea de la El. Pentru că unirea mirelui și a miresei e reală, e dumnezeiască, fiindcă Dumnezeu Însuși îi unește pe ei în unire sfântă.
Însă noi vorbim astăzi despre căsătoria mirelui cu mireasa sa, pentru că Dumnezeu a zidit dintru început partea bărbătească și partea femeiască [ἄρσεν καὶ θῆλυ]. De aceea, Căsătoria are fundament dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia dintru început și nu doi bărbați sau două femei. Și Cel care a creat dintru început bărbatul și femeia, Dumnezeul nostru, îi potrivește bărbatului femeie spre ajutor și spre moștenirea neamului omenesc. Dumnezeu îl armonizează pe bărbat cu femeia lui pentru a se ajuta unul pe altul în viața și în mântuirea lor, dar și pentru ca să nască prunci spre perpetuarea neamului omenesc. De unde înțelegem că viața intimă e viața celor căsătoriți și numai cei căsătoriți trebuie să înmulțească neamul omenesc. Pentru că neamul omenesc nu se înmulțește prin experimente genetice, ci ca o urmare firească a iubirii conjugale. Copiii se nasc în cuplurile căsătorite, în căsătoriile binecuvântate de Dumnezeu și sunt crescuți și educați de ambii părinți în viața cu Dumnezeu.
De aceea, El Însuși, Domnul, Dumnezeul nostru, Cel care a trimis adevărul în moștenirea Lui, adică l-a trimis Bisericii Sale, și făgăduința Lui în robii Săi, în Părinții noștri, în Sfinții Lui, care sunt aleșii Săi din fiecare neam în parte, privește la robul și la roaba Sa, la cei care se logodesc astăzi, pentru ca să întărească arvuna lor „în credință și [în] înțelegere și [în] adevăr și [în] dragoste [ἐν πίστει καὶ ὁμονοίᾳ καὶ ἀληθείᾳ καὶ ἀγάπῃ]”.
Și se începe cu credința, pentru că ea e fundamentul vieții de familie. Cei doi miri au aceeași credință în Dumnezeu, dar și încredere unul în altul. Și toată viața lor ei caută să se înțeleagă unul pe altul, să fie de acord în ceea ce ei fac. Viața lor e o continuă asumare a adevărului dumnezeiesc, a adevărului pe care Dumnezeu l-a dăruit Bisericii Sale, dar ca unii care se iubesc reciproc. Pentru că iubirea are nevoie de adevăr, de înțelegere reciprocă și de credință în tot ceea ce face.
Și Domnul e Cel care a arătat că trebuie să se dea arvună/ logodire și aceasta să fie întărită întru toate. Și arvuna/ logodirea celor doi se face prin inelul de logodnă. De aceea, în rugăciune, se insistă pe rolul inelului de logodnă, pe cel care reprezintă pecetea logodirii. Prin inel i s-a dat Sfântului Iosif puterea în Egiptos. Prin inel a fost slăvit Sfântul Daniil în țara Babilonului. Prin inel a fost arătat adevărul lui Tamar. Prin inel Tatăl nostru Cel ceresc S-a milostivit de fiul cel desfrânat [τὸν ἄσωτον υἱόν], când a poruncit să i se dea inel întru mâna lui și să se jertfească Vițelul cel îngrășat.
Iar dreapta Domnului l-a tăbărât pe Sfântul Moisis la Marea Roșie, pentru că voia Lui Se face întotdeauna. Pentru că El, Cel care face minuni multe în viețile oamenilor, a întărit cerurile prin cuvântul Său cel adevărat și a întemeiat pământul. Pentru că El a făcut toate câte există și le ține în existență pe toate câte există.
Și El, Cel care întărește toate cu dreapta Lui, binecuvântă cu cuvântul Său cel puternic dreapta robilor Săi, a celor doi, și cu brațul Său cel înalt. Pentru că El îi binecuvântă și îi susține cu puterea Sa pe cei care se logodesc astăzi, ca ei să trăiască creștinește, în multă pace și sfințenie pe pământ.
De aceea, Stăpânul nostru, El Însuși și acum, în clipa de față, când ei se logodesc, binecuvântă punerea inelelor pe degetele lor cu binecuvântarea Sa cea cerească. Pentru că nu e o simplă punere a inelelor pe degete, ci o umplere a lor de slava Lui pentru ca ei să trăiască cu sfințenie în căsătorie sfântă. Iar, pe lângă binecuvântarea lui Dumnezeu, cei doi primesc și un Înger al Domnului, care merge înaintea lor în toate zilele vieții lor. Pentru că Îngerul Domnului îi călăuzește pe ei în viața lor de familie. Și rugăciunea de față se termină cu o mărturisire teologică trinitară. Pentru că Dumnezeu e Cel ce binecuvântă și sfințește toate și noi toți Lui Îi înălțăm slavă, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Dumnezeului nostru, acum și pururea și întru vecii vecilor.
[1] Citez textul grecesc cf. https://glt.goarch.org/texts/Euch/Wedding.html.