Predică la Tăierea-împrejur cea de după trup a Domnului [1 ianuarie 2024]
Iubiții mei[1],
pe când oamenii își văd de ale lor și nu dau prea multă importanță vieții lor interioare, Dumnezeu Își vede mai departe de planul Său de mântuire a lumii. Noi ne pierdem în detalii, pe când El e cu mare grijă pentru fiecare detaliu al mântuirii noastre. Neprimit și nebăgat în seamă a fost la nașterea Sa, S-a tăiat împrejur la 8 zile pentru noi, începând să pătimească pentru noi până la sânge, a fost prigonit de Irodis și a trebuit să fugă în Egipt, s-a întors din Egipt când a murit persecutorul Său și a trăit tainic în mijlocul poporului lui Israil până când a primit Botezul de la Sfântul Ioannis Botezătorul. Pentru că El știa ce trebuie să facă pentru noi, pentru mântuirea noastră, pe când nouă nu ne pasă de mântuirea noastră. Și El știa ce trebuie să facă pentru noi, pentru că „ne-a ales pe noi în[tru] El [mai] înainte de întemeierea lumii [ἐξελέξατο ἡμᾶς ἐν Αὐτῷ πρὸ καταβολῆς κόσμου]” [Efes. 1, 4, BYZ]. Pentru că din totdeauna El a dorit și dorește mântuirea noastră, a tuturor. Și El ne-a ales pe noi pentru Sine și ne-a asumat în întruparea Sa pe toți, pentru că toată viața Sa în trup a fost pentru răscumpărarea noastră din robia demonilor și pentru mântuirea și sfințirea noastră.
De aceea, tot ceea ce a făcut Domnul fiind în trup a avut și are consecințe veșnice pentru noi. Pentru că El S-a întrupat pentru noi și pentru mântuirea noastră, pentru ca să ne facă pe toți ai Săi și să ne umple de slava Lui. Dar ca să ne facem ai Săi și să creștem mereu în comuniunea cu El și să primim slava Lui cea veșnică, El ne-a dat Biserica Lui ca loc al creșterii noastre continue întru El. Iar Sfintele Taine și Sfintele Slujbe ale Bisericii sunt începutul vieții noastre întru Dumnezeu, viața noastră în Dumnezeu și împlinirea continuă întru El. Căci viața sacramentală a Bisericii e viața noastră duhovnicească, e viața noastră plină de slava lui Dumnezeu.
De aceea, nu poate exista credință reală în Dumnezeu fără viața liturgico-ascetico-mistică a Bisericii. Nu pot exista creștini reali fără Biserică și fără întreaga viață și teologie a Bisericii. Pentru că slujirea Bisericii e viața și mântuirea noastră și nu un apendice al vieții noastre cu Dumnezeu. Și noi creștem din pruncie în viața cu Dumnezeu, de când, prin Botezul nostru sacramental, devenim fiii lui Dumnezeu, și viața cu Dumnezeu e viața noastră bisericească.
Pentru că ne facem creștini în Biserică și, la Înmormântarea noastră, tot în comuniunea Bisericii, de față cu toți, suntem duși la locul nostru de înmormântare. Căci toată viața noastră e viață de oameni credincioși, e viață comunională, e viață trăită în comuniune cu toți, e viață bisericească și nu de indivizi singuratici, asociali. Pentru că nu putem să ne trăim credința în indiferență față de ceilalți creștini, ci doar împreună cu ei.
Însă, când bisericile occidentului ajung tot mai mult baruri și hoteluri, încât ți se frânge inima la vederea unei asemenea decadențe, iar la noi, tot mai mulți sărbătoresc fără Biserică, fără Slujbe, fără Dumnezeu, închizându-se în casele lor sau plecând în țări exotice, uitarea Bisericii are în spatele ei o înțelegere greșită a Bisericii. Și anume, ei cred că pot avea o relație cu Dumnezeu fără Biserica Lui. Că pot avea o relație cu Dumnezeu fără Sfintele Taine și Sfintele Slujbe ale Bisericii, fără tot ceea ce înseamnă Biserica lui Dumnezeu în viața noastră.
Dar asta e o mare înșelare demonică! Pentru că tot harul lui Dumnezeu coboară în noi prin Sfintele Taine și Sfintele Slujbe ale Bisericii și prin toată viața ascetică și mistică pe care o trăim în Biserica lui Dumnezeu. Noi putem să ne rugăm și acasă și oriunde mergem, doar pentru că ne umplem mereu de harul Său în Biserica Lui. Venim la Biserică și trăim viața cu Dumnezeu împreună cu confrații noștri, ne spovedim și ne împărtășim continuu cu Domnul, pentru ca să avem viața Lui în noi înșine. Și viața Lui e din belșug în noi, tocmai pentru că ne rugăm împreună cu toată Biserica, postim împreună cu toată Biserica, suntem împreună cu toată Biserica în prăznuire dumnezeiască.
Unii țin post intermitent când vor și cum vor, făcându-și propria lor dietă, însă noi postim așa cum ne învață Biserica și mâncăm de dulce tot când ne învață ea. Pentru că Biserica postește în anumite zile și se bucură în anumite zile. Și ca să știi aceste zile și cum se trăiește în ele, trebuie să înveți din viața zilnică a Bisericii. Adică din venirea continuă la Biserică.
Toată viața liturgică a Bisericii e comună tuturor. Adică Botezul unui credincios e un eveniment comunitar și nu privat. La fel Nunta, la fel Preoția, la fel Înmormântarea. Nunta nu se face numai cu invitații de la Nuntă, ci și cu întreaga comunitate a Bisericii unde te cununi. Și ei vin, pentru că participă la bucuria ta și a miresei tale. Și, la fel, ca să te însoțească pe ultimul drum, să te ducă spre groapă, întreaga comunitate vine să se roage pentru tine. Și se roagă pentru tine, pentru că te-au cunoscut și te-au iubit, te-au văzut mereu la Biserică și tu ești prietenul lor. Pentru că toate la Biserică se fac împreună, se fac în comuniune, se fac cu rugăciunea tuturor.
Preotul când e hirotonit e hirotonit la Dumnezeiasca Liturghie și în văzul tuturor, pentru că el slujește tuturor. Și toți credincioșii Bisericii vin și participă la Dumnezeiasca Liturghie, pentru că scopul venirii la Sfânta Liturghie e să te împărtășești cu Domnul. Nu ești spectator la Sfintele Slujbe, ci împreună-slujitor! Căci, chiar dacă nu ești Preot, tu ești credinciosul lui Dumnezeu și, din poziția ta de om credincios, tu Îi aduci laudă lui Dumnezeu și I te rogi Lui. Și rugăciunea fiecăruia în parte e rugăciune a Bisericii și pentru toată Biserica. Pentru că ne rugăm cu toții ca oameni credincioși ai lui Dumnezeu și pentru toți cei credincioși și pentru întreaga lume, pentru că vrem ca binele lui Dumnezeu să stăpânească în fiecare dintre noi.
Când Sfântul Sinod al Bisericii noastre a stabilit ca anul 2024 să fie anul slujirii și al îngrijirii celor bolnavi[2], s-a gândit la faptul că bolnavii sunt în casele noastre, sunt de-ai noștri, suntem sau putem fi oricând fiecare dintre noi și nu unii de care să ne debarasăm ca de niște lucruri vechi. Boala e în om, e consecința vieții păcătoase a omului și omul are nevoie întotdeauna de alt om, de mulți oameni, de toți oamenii, pentru ca să rămână în viață. Pentru că viața trupului e legată în mod intim, de nedespărțit, de viața sufletului. Și dacă pentru sănătatea ta trupească ai nevoie, uneori, de mulți medici și de multe medicamente, cu atât mai mult, pentru sănătatea sufletului, ai nevoie de toți Medicii lui Dumnezeu, adică de toți Sfinții Lui, ca să ne ajute și să ne învețe și să ne călăuzească în viața cu Dumnezeu.
Și de aceea, tot în 2024, Sfinții tămăduitori fără de arginți[3], Medicii lui Dumnezeu, sunt puși în prim-plan, pentru ca să ne arate tuturor că sănătatea e un dar dumnezeiesc și că tot dumnezeiește se recapătă, dacă o pierdem. Și noi ne pierdem, adesea, sănătatea noastră, tocmai pentru că nu suntem atenți la viața noastră. Mergem la întâmplare, mergem oricum pe soare și pe ger, crezându-ne de fier. Facem excese de tot felul, nu ne odihnim, nu ne căutăm liniștea sufletească și trupească. Și de aceea ne pierdem sănătatea: pentru că suntem încrezuți și indolenți. Ne încredem prea mult în vigoarea și în tinerețea noastră, ne e lene să ne luăm haine de schimb la noi, ne e rușine să nu părem că nu suntem la modă și de aceea umplem farmaciile și spitalele. Pentru că, în esență, nu dăm prea mulți bani pe viața și pe sănătatea noastră, căci nu avem mari așteptări de la noi înșine.
Însă, boala nu stă în ceva mare, ci, cel mai adesea, în ceva minuscul, în ceva microscopic. Nu știm ce avem, nu știm ce ne apucă deodată, pentru că boala devine o parte din noi, una nevăzută cu ochii. Și ai nevoie de știința medicilor, de nevoința lor pentru a înțelege bolile, pentru ca să te vindeci de înfumurarea și de neatenția ta.
Și după excesul de mâncare și după excesul de relaxare, te aștepți să vezi și excesul de muncă. Chiar de acum, din primele zile ale anului. Dar excesul de muncă e tot mai firav la nivel social. Și e tot mai puțin vizibil, pentru că suntem o societate a divertismentului, a spectacolului, a facilului, cu tot mai puțină apetență pentru lucruri serioase. Numai că lucrurile serioase țin lumea în viață! Și lucrurile serioase ale omului sunt viața Bisericii, munca susținută, grija față de familie, asumarea responsabilităților vieții sociale. Fără lucrurile serioase ale vieții umane o societate intră în disoluție. Pentru că oamenii trebuie să își facă treaba lor în fiecare zi, cea pentru care s-au născut și pentru care s-au angajat, pentru că viața ta și a familiei tale nu are întreruperi.
Da, trăim și petrecem împreună, ne bucurăm de praznic împreună, dar nu uităm nici munca noastră de fiecare zi! Pentru că prăznuirea nu e despărțită de viața de zi cu zi a familiei noastre, ci ea este esența vieții noastre de familie. Am făcut mâncare, am făcut prăjituri, am fost la Biserică, am fost la rude, am fost cu colindul, ne-am bucurat, pentru că le-am făcut împreună. Și le-am făcut împreună, pentru că toate ne împlinesc când le facem împreună.
Și m-am rugat și simt că anul 2024 va fi tot mai împlinitor pentru noi, pentru că sunt tot mai responsabil față de viața și de vocația mea. Vreau să muncesc și mai mult, să scriu și să editez și mai mult, să slujesc tot mai mult, să călătoresc tot mai mult, dar și să mă odihnesc pe măsură. Pentru că vreau să mă împlinesc pe toate planurile, să mă bucur din plin, pentru că vreau să Îi slujesc Domnului și tuturor tot mai mult.
Slujirea din toată inima e împlinirea noastră, iubiții mei! Slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor, cu pace și cu bucurie, e reala noastră împlinire! De aceea, anul 2024 să ne fie tuturor an al mântuirii, al împlinirii, al bucuriei, al păcii! La mulți ani, multă pace și împlinire în tot ceea ce faceți! Dumnezeul mântuirii noastre, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, să ne bucure și să ne umple de slava Lui totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!
[1] Începută la 7. 47, în zi de vineri, pe 29 decembrie 2023. Soare, două grade, vânt de 14 km/ h.
[2] Cf. https://doxologia.ro/noi-hotarari-ale-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-comunicat-de-presa.
[3] Ibidem.