Predică la Sfânta Teofanie a Domnului nostru Iisus Hristos [6 ianuarie 2024]
Iubiții mei[1],
am luat Aghiasmă Mare din depozitul Bisericii, păstrată din anii anteriori, și am pus-o în găletușă și cu ea v-am botezat pe 2 și pe 3 ianuarie 2024. Pentru a arăta tuturor că aceasta, Aghiasma Bisericii, nu e o apă oarecare, ci una care se păstrează ani întregi nealterată, pentru că e plină de slava cea necreată a lui Dumnezeu. Căci apa pe care Dumnezeu o sfințește, aceasta rămâne pentru totdeauna sfântă, pentru că El o umple de slava Lui cea dumnezeiască.
Căldărușa de botez însă e mică și, tot botezând, se golește tot mai mult. De aceea, când vedem că ea se golește, turnăm peste Aghiasmă din apa existentă în casa dumneavoastră, pentru ca să înmulțim Aghiasma primă, Aghiasma pusă la început în ea. Pentru că apa dumneavoastră, pusă peste Aghiasma păstrată în Biserică, devine Aghiasmă! Așa după cum, atunci când aprindem cu lumânarea noastră aprinsă o altă lumânare, noi dăruim același foc și altora. Iar focul pe care îl dăruim de la noi, din lumânarea noastră, tuturor celorlalte lumânări, e unul și același, așa după cum, oricâtă apă am turna peste Aghiasmă, adică peste apa sfințită, ea devină Aghiasmă. Pentru că apa pusă în căldărușă e sfințită de Aghiasma din ea.
Pe 4 ianuarie 2024 am venit și v-am spovedit și împărtășit în casele dumneavoastră. Pe cei care sunteți bolnavi și neputincioși. Și după ce Domnul, prin mine, v-a iertat de păcatele făcute, eu v-am împărtășit cu El Însuși, cu Hristosul mântuirii noastre, cu Domnul și Dumnezeul nostru.
Și cum vi L-am dat pe El? Sub forma Sfintelor Taine uscate! Pentru că pe ele le-am pregătit în Săptămâna Mare tocmai pentru acest lucru: pentru a vă împărtăși oricând aveți nevoie. Oricând îmi cereți acest lucru. Și atunci am împlântat Sfântul Trup al Domnului în Sfântul Său Sânge din Potir, le-am amestecat pe acestea două și am uscat Sfintele Taine, fărâmițându-le. De aceea, când Îl iau pe Domnul sub forma acestor mici firimituri și vi-L pun în lingurița de împărtășire, Îl simțiți pe El ca fiind tare. Și eu vă spun să Îl înghițiți și să nu Îl scuipați din gură, pentru că El e Domnul cu Care vă împărtășesc. Și Domnul, în marea Sa milă față de noi, pentru ca noi să ne mântuim, ni Se dăruie mereu ca Mâncare și Băutură sfântă. Căci e de ajuns să luați această mică fărâmitură, care este El, pentru ca El Însuși să Se odihnească în ființa dumneavoastră.
O picătură de Aghiasmă e o apă plină de slava lui Dumnezeu, după cum o mică linguriță de Dumnezeiască Euharistie este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Viața noastră. Și dacă ne împărtășim cu El, Îl avem pe Domnul nostru în noi și cu noi, iar dacă bem apa Lui, Aghiasma Lui, noi bem o apă plină de slava Lui cea veșnică.
De praznicele acestea am mâncat din destul, am mâncat și am tot mâncat. Dar ce am mâncat noi nu ne-a folosit în mod esențial. Ne-am mai îngrășat, ne-a mai luat amețeala, durerea de cap, pentru că am mâncat mâncare pământească din destul. Dar când ne împărtășim cu Domnul, noi mâncăm mâncare dumnezeiască, mâncare veșnică, care ne înveșnicește și pe noi. Și când bem apa Lui, noi ne curățim, ne luminăm, ne sfințim neîncetat, pentru că Aghiasma Lui e o retrăire a Botezului nostru sacramental, pe care l-am primit cu toții în pruncie.
Botezul Bisericii nu e botezare în apă goală, în apă oarecare, ci e botezare în Aghiasmă. După ce copilul este exorcizat în pronaos și se leapădă de Satanas, pentru a se lipi veșnic de Domnul Hristos prin mărturia nașilor lui, care îl reprezintă pe cel ce se botează, Episcopul sau Preotul slujitor sfințește apa din cristelniță, adică din vasul de Botez. Și copilul e botezat în acea apă, în apa sfințită, adică în Aghiasmă. Și, în acel moment al Botezului său, copilul devine fiul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu coboară slava Lui în acesta.
De aceea, Botezul Bisericii e o Taină imensă, e Taina Dumnezeiască prin care omul devine dumnezeu, pentru că Dumnezeu îl face pe om, pe cel ce se botează, fiul Său. Și îl face fiul Său pentru că Îl naște de sus, din El Însuși, prin slava Lui, pentru că Îl face un locaș rațional al Lui. Și omul botezat devine o biserică a lui Dumnezeu, un locaș rațional al Lui, iar toți creștinii, adică toți cei botezați sacramental, sunt trupul lui Hristos Dumnezeu, pentru că toți ne unim cu El în Botezul nostru. Și viața noastră bisericească e viața lui Dumnezeu, e viața Lui cu noi și în noi, pentru că El ne umple din destul de slava Lui.
Dacă mănânci doar piftie, cârnați, tobă și jumări, mănânci trupește și rămâi trupesc. Dar dacă Îl mănânci pe Domnul în Dumnezeiasca Euharistie și bei apa Lui pe care El o sfințește prin noi azi, nu mănânci și nu bei trupește, ci dumnezeiește, pentru că mănânci sfințenia cea mare a lui Dumnezeu. Și noi, cu toții, avem nevoie să ne împărtășim cu Domnul și să bem apa Lui, pentru ca să fim vii duhovnicește. Căci porcul e bun, pentru că faci destule din el, dar nu te sfințește. Pe când Domnul te sfințește mereu, pentru că El e sfințenia noastră cea mare, deși noi Îl mâncăm la Potir sau la linguriță, adică în mod concentrat.
Și de aceea vă tot spun că El e mâncarea și băutura noastră esențială. El e Viața noastră cea veșnică. Dacă vrem să fim cu El, atunci trebuie să ne spovedim Lui și cu El să ne împărtășim, pentru ca împreună cu El să trăim fiecare zi a vieții noastre.
Pe TikTok cineva râdea de înmulțirea Aghiasmei cu apă, dar râsul era din neștiință. Pentru că marele dar al înmulțirii Aghiasmei e un bine pentru mulți. Spre exemplu, vii la Biserică și primești o sticluță de Aghiasmă, dar tu vrei să bei pe fiecare zi Aghiasmă, pentru că te simți bine făcând asta. Ce trebuie să faci? Un lucru simplu: verși sticluța de Aghiasmă în câtă apă vrei tu, îmbuteliezi toată Aghiasma rezultată, o pui bine în casa ta și poți bea Aghiasmă pe fiecare zi până la praznicul de anul viitor.
Nu e o mare binefacere această înmulțire a ei? Bineînțeles că e! Și e o mare binefacere pentru cei credincioși și pentru Slujitorii Domnului, pentru că astfel avem Aghiasmă din destul și putem să dăm la toți de pe scara noastră sau de pe strada noastră, la toți prietenii și cunoscuții, pentru că, din puțină, noi putem facem multă apă sfântă la nesfârșit. Așa după cum, în Sâmbăta Mare, când coboară lumina sfântă a lui Dumnezeu în Mormântul Domnului, noi o înmulțim neîncetat de la unul la altul, o dăruim de la unul la altul și ea ajunge peste tot în lume. Căci, dacă ea nu s-ar putea împărți, s-ar bucura de ea doar cei de acolo, de la fața locului. Dar ea se împarte, după cum se împarte și se înmulțește la nesfârșit și Aghiasma noastră!
Însă eu am venit la dumneavoastră să vă botez și să vă sfințesc casele, pentru ca să vă vestesc marea bucurie și împlinire a praznicului de astăzi. Și v-am vestit-o prin troparul praznicului, care e acesta: În Iordanis botezându-Te Tu [Ἐν Ἰορδάνῃ βαπτιζομένου Σου], Doamne [Κύριε], închinarea Treimii a fost arătată [ἡ τῆς Τριάδος ἐφανερώθη προσκύνησις]! Căci glasul Părintelui înainte Îți mărturisește Ție [τοῦ γὰρ Γεννήτορος ἡ φωνὴ προσεμαρτύρει Σοι], Fiu iubit pe Tine numindu-Te [ἀγαπητόν Σε Υἱὸν ὀνομάζουσα]! Și Duhul în chip de porumbiță [καὶ τὸ Πνεῦμα ἐν εἴδει περιστερᾶς], a adeverit întărirea cuvântului [ἐβεβαίου τοῦ λόγου τὸ ἀσφαλές]. Cel ce Te-ai arătat [Ὁ ἐπιφανεὶς], Hristoase [Χριστὲ], Dumnezeu[le][ὁ Θεός], și lumea ai luminat [καὶ τὸν κόσμον φωτίσας], slavă Ție [δόξα Σοι]![2].
Domnul Se botează pentru noi, pentru ca să facă din Botezul nostru sacramental nașterea noastră din nou, dar, în același timp, Botezul Lui a fost și momentul în care lumea întreagă a aflat că Dumnezeul nostru e treimic. Că Treimea Dumnezeirii, adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Dumnezeu, este Dumnezeul mântuirii noastre. Și praznicul de azi se numește Sfânta Teofanie, adică Sfânta Arătare/ Descoperire/ Revelare a Dumnezeieștii Treimi. Pentru că azi, la Botezul Domnului, am aflat că Dumnezeul nostru e Treime de persoane și că Lui trebuie să I ne închinăm ca Tată, Fiu și Duh Sfânt.
Astăzi a fost arătată/ descoperită tuturor închinarea Treimii. Pentru că Sfinții Vechiului Testament, în mod tainic, știau că Dumnezeul nostru e treimic, dar acum am aflat cu toții în mod explicit, în mod clar. Pentru că Tatăl sau Părintele sau Născătorul Fiului mărturisește din cer că Acesta, Cel care Se botează în Iordanis, este Fiul Său. Iar Duhul, în chip de porumbiță, coboară și rămâne în Fiul, pentru că prin coborârea Lui în Fiul, Duhul Sfânt întărește cuvântul Tatălui. Și Cel care Se botează în râul Iordanis, adică Fiul întrupat, Se arată tuturor că e Dumnezeu. Dar Dumnezeu e și Tatăl, Cel care mărturisește despre Iisus Hristos că e Fiul Lui, dar Dumnezeu e și Duhul Sfânt, Care coboară și rămâne în Fiul lui Dumnezeu.
De aceea, de acum, de la Botezul Domnului, am aflat că Dumnezeul nostru e treimic, că noi Preasfintei Treimi trebuie să I ne închinăm întotdeauna, adică Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, Dumnezeului mântuirii noastre. Și dacă am aflat adevărul despre Dumnezeu chiar de la El Însuși, atunci ne-am luminat dumnezeiește, adică am fost învățați de El Însuși adevărul despre Dumnezeu și despre închinarea înaintea lui Dumnezeu.
Pentru că mulți se închinau atunci la zei, la dumnezei falși, după cum se închină și azi. Se închinau demonilor și le slujeau lor. Dar când afli că Dumnezeul nostru e treimic și că numai Lui trebuie să I te închini, atunci te lepezi de demoni și te unești cu El pentru totdeauna, pentru ca numai pe El să Îl slăvești.
Aceasta e teologia dumnezeiască pe care v-am vestit-o în micul tropar pe care l-am cântat peste tot! Și troparul e o imagine esențială a praznicului. E icoana cântată a praznicului. Și de la această icoană sfântă, noi putem aprofunda teologia Botezului Domnului. Pentru că citim Evangheliile Botezului, citim Slujba Botezului, citim Slujba îndoită a Aghiasmei, cea Mare și cea Mică, și aflăm tot mai multe date despre ce s-a petrecut atunci, când El S-a botezat, ce se petrece cu noi când ne botezăm și ce se petrece cu noi când bem apa Domnului, apa cea sfințită azi.
Și putem aprofunda la nesfârșit teologia Bisericii pentru că ea este viața noastră. Am fost botezați întru Domnul în pruncie, bem în continuu din apa Lui și putem vorbi despre schimbările dumnezeiești ale vieții noastre. Și putem vorbi, pentru că ele sunt reale, sunt experiența noastră intimă, sunt modul în care noi trăim împreună cu Dumnezeul nostru.
Așadar, iubiții mei, iar și iar retrăim întreaga viață a Domnului pentru ca să ne-o facem tot mai mult viața noastră. Și întregul an bisericesc e o continuă schimbare interioară a noastră, pentru că Dumnezeul nostru e Cel care ne schimbă interior în mod neîncetat.
Vă mulțumesc frumos pentru primire, pentru daruri, pentru zâmbete, pentru îmbrățișări, pentru sărutări, pentru prietenie! Vă mulțumesc frumos pentru că Îl lăsați pe Dumnezeu să vă schimbe neîncetat și să vă bucure dumnezeiește! Pentru că viața reală e viața sfântă, e viața plină de bucurie și de pace dumnezeiască. Amin!
[1] Începută la 16. 29, în zi de miercuri, pe 3 ianuarie 2024. Cer înnorat, 10 grade, vânt de 14 km/ h.