Prima rugăciune de exorcizare a Botezului. Comentariu teologic
Diavolul, care locuiește în omul nebotezat, e certat de Însuși Domnul, Cel care a venit în lume și S-a sălășluit între oameni[1]. Iar două dintre scopurile întrupării Sale sunt exprimate aici: pentru ca să nimicească tirania [τυραννίδα] diavolului și să-i izbăvească pe oameni de sub tirania sa. Și când Domnul îi ceartă pe diavoli, El îi alungă din oameni. Și, alungându-i din oameni, îi scapă pe oameni de asupririle lor cele tiranice, dușmănoase.
Însă Domnul pe lemn [ἐπὶ ξύλου], pe lemnul Crucii, a biruit puterile cele potrivnice [τάς ἀντικειμένας δυνάμει] ale demonilor. Atunci le-a biruit în mod desăvârșit. De aceea, consecințele morții Sale pe Cruce sunt biruința desăvârșită asupra demonilor și mântuirea noastră. Și când i-a biruit pe demoni pe Cruce, soarele s-a întunecat și pământul s-a clătinat, mormintele s-au deschis și trupurile Sfinților au înviat. Pentru că întreaga făptură a compătimit cu Domnul și s-a înfricoșat de marea Sa smerire cea pentru noi, iar Sfinții au ieșit din morminte și s-au arătat multora, pentru că, prin coborârea Sa în Iad, El a biruit moartea, pe demoni și Iadul.
Domnul a zdrobit cu moartea Sa moartea, pentru că El, Stăpânul tuturor, nu a putut fi ținut în moarte, și l-a nimicit pe cel care avea stăpânirea morții [τὸ κράτος τοῦ θανάτου], adică pe diavolul. Însă, când textul liturgic vorbește despre nimicirea demonilor, nu se referă la desființarea lor ontologică, ci la diminuarea covârșitoare a puterii lor malefice. Pentru că demonii, cât și păcătoșii nepocăiți, se vor chinui veșnic în Iad.
„Te jur pe tine după Dumnezeu [Ὁρκίζω σε κατὰ τοῦ Θεοῦ]” înseamnă că te izgonesc pe tine cu puterea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu e Cel care a arătat Pomul vieții [τὸ Ξύλον τῆς ζωῆς] și a rânduit Heruvim[i][τὰ Χερουβὶμ] și sabia cea de foc care îl străjuia pe el. Și i se aduc acestea în față, pentru ca diavolul să se înfricoșeze. Și Episcopul sau Preotul, care rostește rugăciunea aceasta, îi cere diavolului să se simtă certat, certat de puterea lui Dumnezeu, și să plece din cel care vine spre Botez. Căci îl jură pe el cu numele Celui care a umblat pe valurile mării ca pe uscat și a certat furtuna vânturilor. Privirea Lui usucă abisurile și amenințarea Lui topește munții. Și Acela îți poruncește acum [νῦν] prin noi [δι’ ἡμῶν], cei care slujim Botezul, să te temi de El și să ieși din acesta și să te îndepărtezi de zidirea aceasta a lui Dumnezeu și să nu te mai întorci la el, nici să te mai ascunzi în el, nici să îl întâmpini pe el pe undeva și nici să lucrezi împotriva lui noaptea, ziua, dimineața sau la amiază. Și când rugăciunea se referă la Diavolul cu majusculă, ea se referă la Satanas, dar, în subsidiar, se referă la el și la toți demonii lui.
Și diavolul e trimis de Slujitorul Domnului întru Tartarosul [Τάρταρος[2]] său[3], în Iad, până în ziua cea mare care e pregătită judecății. Judecății de obște. Și i se cere diavolului să se teamă de Dumnezeu, de Cel care șade pe Heruvimi și privește abisurile. Atât pe ale creației întregi, materiale, dar mai ales pe ale sufletelor oamenilor, cât și pe ale ființelor îngerești. Pentru că adâncul din noi trebuie să Îi slujească lui Dumnezeu. Noi, cu toată ființa noastră, trebuie să Îi slujim Lui.
Căci de El, de Dumnezeul nostru, se cutremură Îngerii [Ἄγγελοι], Arhanghelii [Ἀρχάγγελοι], Tronurile [Θρόνοι], Domniile [Κυριότητες], Începătoriile [Ἀρχαί], Ἐξουσίαι [Stăpânirile], Puterile [Δυνάμεις], Heruvim[ii] cei cu ochi mulți [τὰ πολυόμματα Χερουβίμ] și Serafim[ii] cei cu șase aripi [τὰ ἑξαπτέρυγα Σεραφίμ]. De El se cutremură cerul și pământul, marea și toate cele care sunt în ele. Pentru că toate sunt zidite de către El.
Și diavolul va ieși din acesta și se va îndepărta de el, de cel care va fi pecetluit cu Sfântul și Marele Mir, pentru că acesta este nou-alesul ostaș al lui Hristos [νεολέκτου στρατιώτου Χριστοῦ], al Dumnezeului nostru [τοῦ Θεοῦ ἡμῶν]. Și creștinul este ostașul [στρατιώτης][4] lui Hristos, pentru că viața sa bisericească e una pe deplin ascetică. El se va război neîncetat cu demonii, pentru că se va lupta în continuu împotriva patimilor sale și a șiretlicurilor demonilor.
Și îl jură pe diavolul cu Acela care umblă pe aripile vânturilor și îi face pe Îngerii Săi duhuri [πνεύματα] și pe Slujitorii Săi văpaie de foc [πῦρ φλέγον]. Pentru că ne umple pe noi cu dragostea Lui, care ne face să fim focuri aprinse, vii, slujindu-I mereu Lui.
Și diavolul e somat să iasă din zidirea aceasta a lui Dumnezeu și să se îndepărteze de ea, dimpreună cu toată puterea lui și cu toți îngerii lui. Cu toți demonii care au căzut dimpreună cu el. Și puterea diavolească e toată lucrarea demonică pe care ei o lucrează în om.
Iar rugăciunea se termină triadologic, slăvind numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, numele Dumnezeului nostru treimic, acum și pururea și întru vecii vecilor.
[1] Textul grecesc folosit e acesta: https://glt.goarch.org/texts/Euch/Baptism.html.
[2] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Τάρταρα.
[3] În text avem forma de Ac. Τάρταρον.
[4] Cf. Friberg Greek Lexicon, 25.055, apud BW 10.