Prima rugăciune a Cununiei. Comentariu teologic

Ea[1] este adresată Domnului nostru Iisus Hristos, Care este Dumnezeul Cel preacurat [ὁ ἄχραντος] și Ziditorul a toată făptura [πάσης κτίσεως Δημιουργός]. Pentru că El a zidit totul întru curăție și întru mare sfințenie. Și după ce l-a creat pe Sfântul Adam, pe Protopărintele [Προπάτωρ] nostru, din iubirea Sa de oameni, Domnul a metamorfozat (s-a folosit verbul μεταμορφόω)/ a preschimbat o coastă a Sfântului Adam întru femeie [εἰς γυναῖκα] și i-a binecuvântat pe ei ca să trăiască împreună, poruncindu-li-se să crească și să se înmulțească și să domnească pe pământ. Și, prin împreună-înjugarea [διὰ τῆς συζυγίας] lor, prin însoțirea lor, Domnul i-a arătat un mădular [ἓν μέλος], adică o unitate duhovnicească pe cei doi.  Pentru că, în cadrul Căsătoriei celei Dumnezeiești, nu mai avem doi oameni, un bărbat și o femeie, ci avem un cuplu de nedespărțit, pentru că acționează unitar întru toate.

Și cum se formează acest cuplu duhovnicesc? Prin aceea că bărbatul își lasă tatăl și mama, își lasă familia lui, și se unește cu femeia sa, pentru ca cei doi să fie un trup [σάρκα μίαν]. Să acționeze ca și când ar avea un trup și un suflet amândoi. Iar unirea lor e duhovnicească în primul rând și nu trupească, pentru că iubirea unuia față de altul i-a adus la un loc. Așadar, fundamentul Căsătoriei este iubirea reciprocă, este unirea duhovnicească a celor doi. Pentru că iubirea lor îi face să fie una, îi face să fie o unitate duhovnicească. Și ceea ce Dumnezeu unește prin Căsătorie, oamenii nu trebuie să despartă. Pentru că unirea lor e duhovnicească, e una sfântă, pentru o viață sfântă și Cel care binecuvântă Căsătoria este Dumnezeu Însuși.

Iar pentru a fi întărită realitatea Căsătoriei în fața celor doi miri, rugăciunea ne duce la Sfinții Vechiului Testament, pentru ca să înțelegem viața lor cu Dumnezeu. Sfântul Avraam a fost slujitorul [τὸν θεράποντά] lui Dumnezeu și El l-a binecuvântat pe acesta și a deschis pântecele Sfintei Sarra. Căci copiii sunt darul lui Dumnezeu în viața celor căsătoriți.

Dumnezeu i l-a dăruit pe Sfântul Isaac Sfintei Rebecca, i l-a dăruit ca soț, și a binecuvântat nașterea ei, a binecuvântat-o să nască cu pace. După care l-a unit duhovnicește pe Sfântul Iacov cu Sfânta Rahil și ei i-au născut pe cei 12 Patriarhi ai lui Israil. Pentru că atât unirea celor doi e de la Dumnezeu, cât și nașterile lor sunt de la El. Sunt darurile Lui în viața lor.

Și pe Sfântul Iosif și pe Sfânta Asinet i-a înjugat Dumnezeu în unire sfântă și le-a dăruit lor prunci: pe Sfinții Efrem și Manassis. Și Dumnezeu i-a primit și pe Sfinții Zaharias și Elisavet și le-a dat lor prunc pe Înaintemergătorul Ioannis. Pentru că toți copiii sunt darul lui Dumnezeu pentru părinții lor. Iar Preacurata Stăpână este din rădăcina lui Iesse [ἐκ τῆς ῥίζης Ἰεσσαὶ], a Sfântului Iesse, e din neamul său și din ea S-a întrupat Domnul, pentru că S-a născut spre mântuirea neamului oamenilor [εἰς σωτηρίαν τοῦ γένους τῶν ἀνθρώπων].

Și Domnul, pentru negrăitul Său dar și pentru multa Sa bunătate, a venit în Cana Galileii [ἐν Κανᾷ τῆς Γαλιλαίας] și a binecuvântat Nunta [Γάμον] care se petrecea acolo, pentru a arăta că după voia Sa este înjugarea/ însoțirea cea după lege [ἡ ἔννομος συζυγία] și nașterea de prunci din ea [καὶ ἡ ἐξ αὐτῆς παιδοποιΐα], din această însoțire sfântă.

Și fundamentându-se astfel Taina Nunții, Însuși Stăpânul nostru Cel Preasfânt e chemat acum, pentru ca să primească rugăciunea noastră și să binecuvânte Nunta aceasta. Căci El, ca și acolo, în Cana, este și aici prin prezența Sa cea nevăzută, dar simțită duhovnicește de către noi. Și prin binecuvântarea celor doi miri, El le dă viață pașnică [ζωὴν εἰρηνικήν], lungime de zile [μακροημέρευσιν], înțelepciune [σωφροσύνην], dragoste unuia spre altul în[tru] legătura păcii [τὴν εἰς ἀλλήλους ἀγάπην ἐν τῷ συνδέσμῳ τῆς εἰρήνης], sămânță cu viață îndelungată [σπέρμα μακρόβιον], har la prunci [τὴν ἐπὶ τέκνοις χάριν], cununa cea neveștejită a slavei [τὸν ἀμαράντινον τῆς δόξης στέφανον] celei dumnezeiești.

Și viața pașnică a celor căsătoriți e darul lui Dumnezeu, pentru că în pace trebuie să trăiască și să se mântuie. Viața îndelungată e darul Lui, pentru ca să se bucure de relația lor cu pace și să facă împreună multe lucruri bune. Ai nevoie de înțelepciune în iubire, pentru că dragostea unuia pentru altul trebuie să fie plină de pacea Lui și nu de certuri și palpitații negre. Din cei doi trebuie să iasă o sămânță cu viață îndelungată, adică o familie cu mulți prunci. Și pruncii sunt harul lui Dumnezeu, sunt darul Lui pentru noi, ca ei să ducă mai departe viața noastră bună, duhovnicească. De aceea, după o viață de sfințenie, cei doi vor primi cununa cea neveștejită a slavei Sale, adică Împărăția Lui cea veșnică.

Și viața soților va fi lungă, pentru ca să îi vadă pe fiii fiilor lor în viață. Și Dumnezeu păzește patul lor fără intrigi demonice, fără asupriri din partea demonilor. Și Dumnezeu le dă din roua cerului și din grăsimea pământului. El le umple casele de grâu, de vin, de ulei și de toată bunătatea, pentru ca să dăruie din ele și celor care au nevoie. Pentru că noi dăruim din multa bunătate a lui Dumnezeu față de noi. Însă El dăruie nu numai mirilor, ci și celor dimpreună cu mirii, toate cererile cele către mântuire [πάντα τὰ πρὸς σωτηρίαν αἰτήματα].  Pentru că El le va împlini rugăciunile lor cele bune, cele care duc la mântuirea lor.

Iar Dumnezeu Fiul, în ecfonisul rugăciunii, este mărturisit ca milostiv, îndurat și iubitor de oameni, și Lui Îi înălțăm slavă, dimpreună și Tatălui Său, cât și Atotsfântului, bunului și de viață Făcătorului Său Duh, acum și pururea și întru vecii vecilor.


[1] Folosesc textul de aici: https://glt.goarch.org/texts/Euch/Wedding.html.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *