Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [83]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VI. Cartea a șasea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șasea a aceluiași autor. Este despre ziua a șasea din creația cea-de-șase-zile
7. Aceasta s-a spus foarte frumos – „suflet viu” – căci Israil este unul. Dar cu referire la noi, neamurile, negrăit de multe, care ne-am ivit din ape, El nu zice „suflet viu”, ci nenumărate suflete. El zice: „Să scoată apele târâtoare [cu] sufletele vii”. Și nu numai acestea, ci și „păsări zburând peste pământ spre tăria cerului!”[1].
Printre aceste păsări a fost și una care a fost botezată Pavlos. Din apă, el a devenit destul de puternic ca să zboare până în al treilea cer și de acolo să treacă în Paradis[2].
Și o astfel de pasăre a fost și Filippos. El a zburat prin aer și a venit la Candachis etiopianul. Filippos l-a botezat pe el la apă și, prin porumbița Duhului, l-a făcut și pe el o pasăre[3].
A deveni o astfel de pasăre era dorința celui ce a zis: „Cine îmi va da mie aripi, ca ale porumbiței” care S-a pogorât peste râul Iordanis, „și voi zbura și mă voi odihni”[4] la locul de odihnă al păsărilor cerului cu câte șase aripi[5]?
Și Sfântul Tâlhar de asemenea a zburat la aceste păsări. El a fost prima pasăre dintre toate care s-a înălțat de la apa dătătoare de viață care a curs dintr-o parte a Învățătorului la locul numit Căpățâna [Golgota][6]. El a zburat împreună cu Împăratul păsărilor, marele Vultur Hristos, prin văzduh, în Paradis[7].
Dar și Psalmistul a cântat despre păsările lui Hristos. „Vrabia” – aceasta, dacă nu altcineva, era Tâlharul – „și-a aflat sieși” în el [în Rai] „casă”: cuib în pomul Paradisului[8]. „Și turtureaua”[9]: aceasta este Biserica, care este intimă cu perechea sa, cu Hristos[10]. Ea iubește viața singuratică/ sihăstrească, mai degrabă decât viața luxoasă, lejeră și efeminată[11]. Ea și-a aflat „cuib sieși”, Împărăția Cerurilor, „în care își va pune puii ei” [12], pe care i-a născut din ape prin Botez.
Despre aceste păsări și Isaias, în extaz, a strigat: „[Și] cine [sunt] aceștia, [care] ca norii zboară și ca porumbițele cu pui?”[13]. Acestea sunt păsările care sunt luate sus întru nori pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh[14]. Despre aceste păsări, de asemenea, Isaias a zis: „Căci unde este trupul cel mort/ stârvul (Tâlharul, adică; așadar, vrea să zică: în Paradis[15]), acolo se vor aduna [și] vulturii”[16] – vulturii care au sugrumat în ghearele lor pe șarpele păzind călcâiele noastre[17].
Sau iarăși: acolo unde Sfântul Său trup a murit, acolo El ne-a adunat pe noi ca să avem împărtășire cu el. Păsările neamurilor, născute din apă, au fost adunate împreună de către El, care a fost înălțat pe Cruce, pentru ca să urmeze suferinței Lui de pe Cruce[18]. Apoi El S-a scufundat în apele abisului. Și înviind, a adunat la sine păsările din mările de dedesubt, trupurile cele multe ale Sfinților care adormiseră și au fost acum înviate[19].
[1] Fac. 1, 20.
[2] Cf. Fapt. Ap. 9, 18-19; II Cor. 12, 2-4.
[3] Cf. Fapt. Ap. 8, 26-40.
[4] Ps. 54, 7.
[5] Cf. Is. 6, 2.
[6] Cf. In. 19, 34.
[7] Cf. Lc. 23, 39-43; Apoc. 4, 7; 8, 13; 12, 14.
[8] Cf. Fac. 2, 9.
[9] Ps. 83, 4.
[10] Cf. I Tim. 3, 2; Tit. 1, 6.
[11] Cf. Fapt. Ap. 7, 38; Evr. 11, 24-26.
[12] Ps. 83, 4.
[13] Is. 60, 8.
[14] Cf. I Tes. 4, 17.
[15] Cf. Lc. 23, 43.
[16] Mt. 24, 28.
[17] Cf. Fac. 3, 15.
[18] Cf. In. 12, 32.
[19] Cf. Mt. 27, 52.