Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [84]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VI. Cartea a șasea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șasea a aceluiași autor. Este despre ziua a șasea din creația cea-de-șase-zile
II. 1. Dar acum, fără să mai întârziem, să desfășurăm înțelesul acestui fragment din Sfânta Scriptură:
„Și a zis Dumnezeu: «Să scoată pământul suflet viu după felul [său], pe cele cu patru picioare și târâtoare și fiarele pământului după felul [lor]! ». Și a fost așa”[1].
Dumnezeu a despărțit în două nașteri – într-adevăr două origini – sufletele vii ale tuturor ființelor vii. Adică, din pământ și mare, ca din două femei, Lia și Rahil[2], sau Sarra și Agar[3], Dumnezeu a făcut doi fii, cu adevărat două popoare: iudeii și neamurile. Astfel, este potrivit a lua ceea ce a zis Dumnezeu odinioară Rebeccăi și a considera aceasta despre toată făptura Sa văzută: „Două neamuri sunt în pântecele tău și două neamuri din pântecele tău vor fi împărțite și popor pe popor va covârși, iar cel mai mare va sluji celui mai mic”[4].
Este destul de clar că ființele vii născute din pământ, atât dobitoacele, cât și fiarele, sunt cu mult mai puternice decât toți peștii din mare și decât toate păsările.
2. Oare cititorul clatină capul îndoindu-se de ceea ce s-a zis? Atunci ce spui de aceasta: Cum înțelegi că ființele vii din ape mai înainte au deșertat binecuvântarea lui Dumnezeu[5], așa după cum Iacov mai înainte a deșertat binecuvântarea lui Isav[6]?
Cel din urmă era vânător[7]. Obârșia lui era ca și cum ar fi fost din pământ și avea o viață împreună cu târâtoarele/ reptilele și fiarele în sălbăticie[8]. De aceea, numele lui Isav a fost schimbat în Edom, care înseamnă „ars de soare”[9] [cu sensul de înroșit, roșu sau înfierbântat].
Însă Iacov i-a furat drepturile de întâi-născut și s-a așezat el cu binecuvântare în Mesopotamia, între ape. Acolo, printre ape, i-a născut pe copiii săi, în casa lui Dumnezeu: căci Batuil înseamnă „Duhul lui Dumnezeu”[10]. Și tot acolo a luat-o pe Rahil. Rahil se cheamă „casa lui Dumnezeu”[11], căci ea a fost o preînchipuire a Bisericii neamurilor.
Când a născut Biserica, Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit peste ea întru desfătare: Duhul S-a odihnit peste apa Mesopotamiei a tuturor neamurilor.
[1] Fac. 1, 24.
[2] Cf. Fac. 29, 15 – 30, 24; 35, 16-20.
[3] Cf. Fac. 16; 21, 1-7; Gal. 4, 21-31.
[4] Fac. 25, 23.
[5] Cf. Fac. 1, 22.
[6] Cf. Fac. 27, 1-40.
[7] Cf. Fac. 25, 27.
[8] Cf. Fac. 1, 24.
[9] Cf. Fac. 25, 29 – 34; 36, 1.
[10] Cf. Fac. 28, 1-5; 29, 31 – 30, 24.
[11] Cf. Rut 4, 11.