Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [85]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VI. Cartea a șasea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șasea a aceluiași autor. Este despre ziua a șasea din creația cea-de-șase-zile
Fii convins de aceasta: Rahil este un chip și chiar un motiv al nerodirii/ sterpiciunii dintâi[1], așa cum Revecca este de asemenea un chip al Bisericii celei dintre neamuri[2]. Ea era în pământul apelor Mesopotamiei atunci când l-a întâlnit pe Isaac. Și ea, ca un purtător de apă bun și zelos, a scos îndată apă din fântână și a împlinit setea necredincioaselor cămile ale tatălui neamurilor[3]. Căci Avraam înseamnă „tatăl popoarelor”[4]. El este un chip al lui Dumnezeu și Tatăl neamurilor[5].
3. Cu multe argumente și în multe feluri[6] am arătat că ființele vii din ape[7] sunt un chip al neamurilor, care fuseseră odinioară întru adâncul neștiinței[8]. Și cu privire la ele, în mod deosebit, Hristos i-a numit pe Ucenicii Săi ca să fie pescarii acestora[9].
Mai avem și altă argumentare: o mărturie surprinzătoare, dar foarte convingătoare. Îl va convinge chiar și pe cel mai certăreț și mai vârtos necredincios că animalele născute din pământ erau o preînchipuire limpede și vie a poporului iudeu.
Care este dovada? Eu zic că Adam cel născut din pământ, după trup, aparține familiei fiarelor și târâtoarelor născute din pământ[10]. Atât el, cât și acelea au fost creați în ziua a șasea[11]. El nu aparținea peștilor mării, care au fost creați în ziua a cincea[12]. Și la fel Hristos, al doilea Adam, după trup, nu a fost înrudit cu noi, neamurile, ci cu evreii[13], acele fiare crude și șerpi veninoși.
Faptul că firea născută din pământ a neamului evreilor este arătată prin aceasta, poți să înțelegi și din fragmentul următor: „Să scoată pământul […] pe cele cu patru picioare și târâtoare și fiarele pământului”[14]. Cele cu patru picioare/ patrupedele – de vreme ce se apleacă împreună spre țărână și tânjesc după lucrurile pământului și le caută pe ele – îi simbolizează pe cei care, deoarece nu au niciun gând (de)spre Dumnezeu, reclamă lățimea pământului drept moștenire a lor[15].
Moisis, ca mijlocitor[16], vestind că ei sunt șerpi și fiare sălbatice, profețește[17] despre nebunia lor împotriva lui Hristos și despre încetarea/ capătul lor. Și când îi numește dobitoace, el dinainte arată disprețul lor lipsit de minte față de ceea ce este mai bun.
Și nu numai aceasta, dar și mărturia lui Amvacum Profetul despre Hristos se referă la cele două neamuri: „În mijlocul a două vietăți Te vei cunoaște”[18] – căci astfel Sfinții Părinți, care erau înțelepți, au înțeles zisa. „Două vietăți”: poți să spui că una este poporul pământului și cealaltă este poporul mării[19].
În armonie cu această simbolistică, Dumnezeu a creat-o pe Eva. Ea a fost o preînchipuire a Bisericii lui Hristos[20], ieșind din neamuri și nu din pământul din care a fost modelat Adam[21]. Biserica nu este înrudită cu iudeii, cu acele ființe nebinecuvântate. Ea a ieșit din altă obârșie: e străină lor. Este Biserica târâtoarelor și a păsărilor care au primit binecuvântarea lui Dumnezeu[22].
[1] Cf. Fac. 29, 31; 30, 1-2.
[2] Cf. Fac. 25, 21.
[3] Cf. Fac. 24, 20.
[4] Cf. Fac. 17, 4-6: Rom. 4, 16-18.
[5] Cf. Ef. 4, 6.
[6] Cf. Evr. 1, 1.
[7] Cf. Fac. 1, 20-21.
[8] Cf. Fac. 1, 2; Is. 8, 23 – 9, 1; Mt. 4, 15-16; Lc. 1, 79.
[9] Cf. Mt. 4, 18-20; Mc. 1, 16-18; Lc. 5, 10-11.
[10] Cf. Fac. 2: 7, 19.
[11] Cf. Fac. 1, 24-27.
[12] Cf. Fac. 1, 20-21.
[13] Cf. Mt. 1, 1; Rom. 1, 3.
[14] Fac. 1, 24.
[15] Cf. Num. 34, 1-15; Deut. 18, 1-2.
[16] Cf. Deut. 5, 5.
[17] Cf. Deut. 18, 15-22.
[18] Amv. 3, 2. Cf. Cartea Sfântului Profet Amvacum, traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2015, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2015/10/21/cartea-sfantului-profet-amvacum/.
[19] Cf. Fac. 1: 20-21, 24-25.
[20] Cf. Ef. 5, 31-32.
[21] Cf. Fac. 2, 7.
[22] Cf. Fac. 1, 20-22.