Reactivarea virușilor vechi
Pe când îmi scriam Teza Doctorală, în Biblioteca cărților și în cea a revistelor de la Facultatea de Teologie din București, m-am apropiat cu nasul și cu gura de cărți și reviste și am înghițit niște viruși care mi-au stricat vocea. Mi-au slăbit-o pentru totdeauna, m-au făcut siteav. Și mult timp am vorbit tot mai stins, tot mai impropriu mie, care aveam o voce rotundă, clară. S-a ameliorat în timp gâtul meu, pentru că n-am mai pus mâna pe cărți cu probleme, cu paraziți în ele.
Dar joi, pe 8 februarie 2024, am vizitat pentru prima oară Muzeul Colecțiilor de Artă din București și m-am apropiat de tablouri pentru ca să le miros, să le simt, să le văd la nuanțe, la modul de execuție, la modul de punere în ramă. Și după 18 ani de zile mi s-au reactivat virușii din gât! Nu de când am intrat în Muzeu, ci de la un moment dat. Nu știu de când, nu știu unde, dar a început să mă irite în gât, să simt o mare usturime și apoi să o simt și în nas. Se pare însă că și Doamna Preoteasă are aceeași problemă, luată de la Biblioteca Academiei Române de astă dată, de când a studiat manuscrisele eminesciene și alte cărți pentru Teza sa Postdoctorală, pentru că avea și ea aceleași simptome. Pe de o parte mai aveam multe de văzut, iar pe de altă parte nu mai puteam să stăm acolo din cauza durerilor din nas și din gât. Pentru că virușii s-au reactivat, erau aceiași, semn că toate lucrurile vechi trebuie trecute printr-o igienizare de proporții. Cred că există soluții să împrospătezi manuscrise, cărți, tablouri, dar instituțiile noastre de tezaurizare nu apelează la ele. Probabil că sunt prea scumpe, dar și indiferența e mare.
Așa că suntem puși în situația de a sta departe de lucrurile vechi, neigienizate, pentru că ne fac rău trupului, dar nu și sufletului nostru. Amândoi suntem doritori de lucruri vechi, de lucruri rare, de manuscrise, scrisori, hărți, albume, tablouri, desene, fotografii, dar bolile nevăzute sunt acolo, sunt împreună cu ele. Soluția: onlineul! Fotografiile online nu ne fac rău, dar ne depărtează de aspectul real și periculos în același timp al lucrărilor de artă vechi și al cărților vechi.