Cererile speciale de la ectenia Slujbei Aghiasmei celei Mici. Comentariu teologic
Cele în care cerem sfințirea apei. Textul pe care îl comentez e acesta[1]. Și în prima cerere, Preotul sau Episcopul se roagă Domnului „să se sfințească apa aceasta [ἁγιασθῆναι τὸ ὕδωρ τοῦτο]”, cea pusă înainte spre sfințire. Și Domnul sfințește apa noastră „[cu] puterea și [cu] lucrarea și [cu] venirea Sfântului Duh [τῇ δυνάμει καὶ ἐνεργείᾳ καὶ ἐπιφοιτήσει τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]” în apă. Pentru că venirea Lui în apă și lucrarea Lui în apă înseamnă trimiterea în apă a puterii Sale, adică a slavei Sale celei dumnezeiești. Slavă a Duhului care e comună Tatălui și Fiului.
În a doua cerere specială se cere venirea în apă a lucrării celei curățitoare a Treimii celei mai presus de fire [της ὑπερουσίου Τριάδος]. Tocmai de aceea am subliniat anterior că slava cea veșnică a Duhului e slava comună Tatălui și Fiului, pentru că slava cea veșnică e a Dumnezeului nostru treimic. Și când se vorbește aici de lucrarea Treimii în apă, se vorbește de umplerea apei de slava Ei cea veșnică. Pentru că slava Dumnezeului nostru treimic este cea care curățește, luminează și sfințește apa, pentru ca prin apa aceasta să ne curățească, să ne lumineze și să ne sfințească și pe noi, cei care o bem cu credință și cu dragoste.
Din a 3-a cerere aflăm că Aghiasma, adică apa sfințită, pe care o primim de la Domnul, este „vindecătoarea sufletelor și a trupurilor [ἰαματικὸν ψυχῶν καὶ σωμάτων]” noastre „și descurajatoarea a toată puterea cea potrivnică [καὶ πάσης ἀντικειμένης δυνάμεως ἀποτρεπτικόν]”. Pentru că apa lui Dumnezeu ne vindecă bolile noastre sufletești și trupești, atâta timp cât bolile au aceeași rădăcină: păcatele noastre, dar îi și descurajează pe demoni să se apropie de noi. Căci demonii simt în apa aceasta slava lui Dumnezeu, slava Lui cea veșnică, cea care îi arde duhovnicește pe ei.
În a 4-a cerere se vorbește despre trimiterea în apă a harului răscumpărării [τὴν χάριν τῆς ἀπολυτρώσεως] și a binecuvântării Iordanisului [τὴν εὐλογίαν τοῦ Ἰορδάνου]. Însă harul răscumpărării noastre este slava lui Dumnezeu. Pentru că prin slava Lui ne-a scos din robia demonilor. Și tot slava Lui e și binecuvântarea Iordanisului, pentru că El a umplut cu slava Lui apele Iordanisului atunci când S-a botezat. Cu alte cuvinte, în fiecare dintre cereri se vorbește despre același lucru: despre slava Lui cea veșnică. Pentru că slava Lui e cea care sfințește apa noastră.
În a 5-a cerere ne rugăm pentru cei care au nevoie „de ajutor și de sprijin de la Dumnezeu [τῆς παρὰ τοῦ Θεοῦ βοηθείας καὶ ἀντιλήψεως]. Pentru că ajutorul și sprijinul Său în viața noastră sunt slava Lui.
În a 6-a cerere e vorba despre luminarea noastră cea duhovnicească. Pentru că cerem de la El să ne lumineze cu „luminarea cunoașterii [φωτισμὸν γνώσεως]” Sale. Căci slava Lui, vederea și simțirea ei, e cea care ne aduce nouă cunoașterea teologică, cea dumnezeiască și mântuitoare pentru noi. Fiindcă adevărata cunoaștere teologică nu o avem prin citirea cărților teologice, ci prin revelarea dumnezeiască în viața noastră, prin experiența personală a slavei lui Dumnezeu. Tocmai de aceea și în această a 6-a cerere se subliniază faptul că luminarea cunoașterii o primim „prin Treimea cea deoființă [διὰ τῆς ὁμοουσίου Τριάδος]”. Căci, prin slava cea veșnică a Dumnezeului treimic, noi primim cunoașterea Lui cea sfântă, teologia mântuirii noastre. Și Treimea e deoființă pentru că cele trei persoane dumnezeiești, adică Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, au aceeași ființă veșnică.
În a 7-a cerere specială, în ultima a ecteniei, noi cerem de la Domnul nostru Iisus Hristos, Care este Dumnezeul nostru, „să ne arate pe noi fii și moștenitori ai Împărăției Sale [ἀναδείξῃ ἡμᾶς υἱοὺς καὶ κληρονόμους τῆς Βασιλείας Αὐτοῦ], și prin împărtășirea și stropirea [cu] apa aceasta [διὰ τῆς του ὕδατος τούτου μεταλήψεώς τε καὶ ῥαντισμοῦ]”. Căci slava Lui cea veșnică, pe care o primim prin Aghiasma Sa, ne face pe noi fii și moștenitori ai Împărăției Sale, pentru că ne dă să trăim o viață sfântă.
[1] A se vedea: https://glt.goarch.org/texts/Euch/Agiasmos.html.