Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [89]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei (sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VI. Cartea a șasea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șasea a aceluiași autor. Este despre ziua a șasea din creația cea-de-șase-zile
5. De aceea, noi, toți oamenii, avem la fel întreitul chip în esența sufletului nostru netrupesc, rațional, imaterial și necunoscut[1]. Însă aceia și numai aceia, care s-au renăscut pe ei înșiși printr-o viețuire virtuoasă, au și asemănarea. Ei îl au pe Dumnezeu trăind în ei înșiși[2] și, într-un anumit fel, prin har, sunt hristoși deopotrivă după dumnezeire și umanitate.
De aceea, Dumnezeiasca Scriptură a zis aceasta o dată și apoi a doua oară: „Și l-a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el”[3]. Dar nu a adăugat și: „după asemănare”. Ceea ce este „după chip” a fost creat de Dumnezeu și este înnăscut în firea noastră. Dar ceea ce este „după asemănare” este ceva legat de libera noastră voință. Ceva ce este câștigat și adăugat prin trăirea în virtute.
Ioannis Teologul, al cărui nume este sinonim cu Logosul/ Cuvântul[4], ne învață aceasta. El spune într-o epistolă: „Și acum, copiilor […] acum suntem fii ai lui Dumnezeu!”[5] (Prin Botez, adică.) „Și încă nu s-a arătat ce vom fi. [Însă] știm că, [atunci] când Se va arăta, vom fi asemenea Lui, căci Îl vom vedea pe El precum este”[6]. Vezi: zice că, după Sfântul Botez, o purtare virtuoasă duce la „asemănare”. Când aceasta se descoperă în inimă, inima Îl va vedea pe El în ea însăși, pentru că se aseamănă cu El și devine precum El[7] – după putința omului și pe cât este posibil.
Un filosof păgân prost a furat aceasta din Scriptura noastră. El a zis că filosofia este asemănare cu Dumnezeu, după putința omului. Dar, de fapt, el a tras cu ochiul la sfântul cuvânt al lui Moisis, unde zice: „Și a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră și să stăpânească [ei] peștii mării și păsările cerului și dobitoacele și tot pământul și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ»”[8].
V. 1. Ajungând aici, este vreme potrivită pentru noi ca să cântăm laude cuvintelor Duhului Sfânt, de Dumnezeu dăruite și pline de lumină și înțelepciune. Cu adevărat, „luminător al picioarelor” Bisericii „este cuvântul Tău și lumină a cărărilor” noastre[9].
Să auzim ce mare și nebiruită armă a construit Dumnezeu aici pentru noi, împotriva evreilor, a barbarilor, a samariteilor, care sfâșie și batjocoresc credința creștinilor. Ei spun că creștinii slăvesc Treimea – deoființă și sfântă – ca pe trei dumnezei. Dar, de vreme ce Scriptura spune că cele două persoane, Adam și Eva, erau un singur om și nu doi[10], îi putem nărui pe vrăjmașii Adevărului.
Dumnezeu este slăvit în trei persoane, deși, prin deoființimea firii Sale, El este un singur Dumnezeu și nu trei. Aceasta este asemănătoare cu situația lui Adam și Eva. Pe baza înrudirii și a deoființimii lor, Dumnezeu vorbește despre ei și despre întreaga omenire ca despre un singur om.
Ascultă cum zice El: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră și să stăpânească ei”[11]. Se referă la cei doi ca la o singură persoană. Și iarăși zice: „Și l-a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el, [parte] bărbătească și [parte] femeiască [i-]a făcut pe ei”[12]. Iată, și aici îi numește pe cei doi ca pe un singur om. Aceasta pentru a-ți da ție arme ca să arăți că Tatăl și Fiul, deși sunt două persoane, sunt un singur Dumnezeu.
2. Pentru aceasta, Dumnezeu, când urma să trimită potopul, i-a zis lui Noe: „Vremea a tot omul vine înaintea Mea”[13]. Iată: se referea la un mare număr de oameni. Acum ascultă cum numește această mare mulțime om, când îi zice din nou lui Noe: „Îl voi șterge pe omul pe care l-am făcut”[14]. El numește nenumărare zeci de mii de indivizi [ca pe] o singură persoană, din cauza deoființimii firii lor. Atunci, nu este cu atât mai mult cu putință ca cele trei persoane deoființă ale Dumnezeirii să fie chemate un singur Dumnezeu?
3. Vei găsi că Dumnezeiasca Scriptură, în multe alte locuri, folosește cuvântul om pentru întreaga omenire. Spre exemplu, după potop, Dumnezeu zice despre omenire: „zace mintea omului cu grijă în cele rele din tinerețe[a sa]”[15]. Și iarăși: „Omul întru deșertăciune s-a asemănat”[16]. Și iarăși: „Omul este ca iarba”[17]. Și: „Ce este omul, că îl pomenești pe el?” Și: „Mișcoratu-l-ai pe el cu puțin anume față de Îngeri”. Și: „Cu slavă și cu cinste l-ai încununat pe el”[18].
Auzi, evreule fără minte, și tu, barbarule, și tu, samaritisule, cum este numită întreaga omenire? Nu este după aceeași regulă după care și Dumnezeirea este și este numită un [singur] Dumnezeu?
Chiar și Israil, deși era format din 600. 000 de oameni, este numit un [singur] Israil[19]. Și Asirul: întregul neam este numit ca o singură persoană[20]. La fel și Persul și Iperboreul și restul neamurilor: deși sunt formate din mii de mii de oameni, se vorbește despre ei ca despre o singură persoană.
[1] În esența sa.
[2] Cf. Rom. 8, 9.
[3] Fac. 1, 27; 5, 1.
[4] În sensul că este Cuvântător de Dumnezeu.
[5] I In. 2, 28; 3, 2.
[6] I In. 3, 2.
[7] Cf. Rom. 8, 29; Filip. 3, 10.
[8] Fac. 1, 26.
[9] Ps. 118, 105.
[10] Cf. Fac. 1, 27.
[11] Fac. 1, 26.
[12] Fac. 1, 27.
[13] Fac. 6, 13.
[14] Fac. 6, 7.
[15] Fac. 8, 21.
[16] Ps. 143, 3.
[17] Ps. 102, 15.
[18] Ps. 8, 5-6.
[19] Cf. Ieș. 12, 37; Num. 11, 21; I Sam. 11, 8.
[20] Cf. Mih. 5, 4; Zah. 2, 13.