Viitorul are mult prezent

Eu miros culorile, le folosesc și pentru mirosul lor, pentru că am nevoie de un miros plăcut când pictez. De aceea în viitorul tablou voi trece la un alt nivel: la condimentarea culorilor. Voi pune în culorile în ulei mirodenii de tot felul, deja făcute sau inventate de către mine, pentru ca ele să aibă și gust. Să le mănânci din privire!

*

Pe Schmitt l-am cunoscut prima oară prin Oscar și Doamna roz și mi-am dat seama că e un scriitor de stare, de temperatură interioară. E ceea ce ceream eu de la predică pe când eram student: să întemeieze în om o stare interioară memorabilă. Pentru ca omul să te țină minte după starea interioară pe care i-ai dăruit-o predicând. Apoi am citit povestirile sale și mi-am dat seama că el dăruie sentimente și stări de bine, cum uitasem că poate dărui literatura.

*

Viitorul nostru are foarte multe lucruri din prezent. El lățește potențele noastre, asistă la maturizarea lor, consatată marile noastre împliniri. Când vom ajunge acolo, noi suntem deja pregătiți, vom ști ceea ce trebuie să facem sau ne vom da seama foarte repede. Pentru că am lucrat tot timpul la viitorul de care suntem capabili.

*

Locurile din online unde se dăruie cărți sunt marile revoluții tăcute ale umanității. Pentru că se aruncă spre oameni uneltele pentru crearea de sine. Oamenii se schimbă prin cărți, prin cărțile de tot felul, dar mai ales prin cele valorice, teologice și duhovnicești. A dărui uneltele schimbării de sine înseamnă a dărui umanitate și mântuire oamenilor. Și găsesc tot mai multe locuri în online unde se dăruie sute, mii, sute de mii de cărți într-o lună, cu speranțe mari pentru binele umanității. E ceva ce părea incredibil altădată, iar acum e o bucurie zilnică, una încântătoare.

*

Modul meu de-a scrie poezie se extinde în mod continuu, pentru că însumează tot mai multe modalități de exprimare. În ultima săptămână am ajuns la o altă extindere majoră a conținutului poetic. Simt să integrez tot mai mult discurs colocvial în poematica mea, îmbrăcat în structura sentențială care îmi e proprie. Dar, în același timp, continui să repun formele trecutului la îndemâna noii libertăți interioare pe care vreau să o poetizez.

*

De ce a pus-o Dali pe Gala peste tot în pictura sa? Pentru că a văzut, prin dragostea pentru ea, întreaga lume. A fost o mărturisire plenară a iubirii lui pentru ea, a iubirii care l-a făcut să vadă toată lumea prin această iubire. Dali a exagerat mult, a demitizat mult lumea lui, a pus-o cu botul pe labe, dar a fost sincer în ceea ce privește iubirea. Când iubești, privești toate prin ochii iubirii. Iar el a spus cu putere acest lucru.

*

Oamenii de geniu se confesează continuu. Opera lor e viața lor pe scurt. Cei care îi imită le folosesc cuvintele, culorile, tușele, temele, motivele, de aceea sunt fazi. Pentru că opera ta ești tu, cel care o creezi și prin care te pui în centrul lumii spre a fi privit. Tu nu imiți pe nimeni, ci te pui în fața tuturor cu tot ceea ce ești.

*

Corectez Istorie 11, monumentala carte a Soției mele, și intuiesc cu multă bucurie, cu multă împlinire interioară, modul organic în care l-a înțeles pe Nichita. Dar l-a înțeles pe Nichita și pe Mihail și pe Marin și pe toți ceilalți, pentru că m-a înțeles pe mine organic. Mă iubește pe mine, îi iubește pe ei, și iubirea te învață să gândești foarte logic și foarte profund un om valoric. Dumnezeu a revărsat multă înțelepciune, multă atenție, multă candoare în Doamna Preoteasă Gianina Picioruș, și observ acest lucru în fiecare pagină pe care o scrie, pentru că urmărește peste tot adevărul omului. Și când cauți adevărul lui, cu iubire, atunci ai parte de multe descoperiri dumnezeiești, pentru că Dumnezeu luminează iubirea ta de oameni. Te luminează să îi înțelegi și să vorbești despre ei dinăuntru, din adevărul lor profund.

*

Platformele Netflix, Filmbox+, Voxa și altele, cu filme și cărți, cu programe și utilitare de tot felul, pun totul împreună, în biblioteci cu preț mic pe lună, pentru a fi accesibile tuturor. Ele sunt o democratizare continuă a ideii de bibliotecă. Și, putând fi accesate de oriunde și oricând, ele respațializează ideea ta de a citi, de a asculta, de a vedea, de a crea. Pentru că, pe telefon sau pe tabletă, poți călători cu bibliotecile tale, cu bazele tale de date, cu toate informațiile despre tine, pentru a crea, pentru a-ți aminti, pentru a te cunoaște tot mai mult. Și asta înseamnă a fi eficient, a fi mereu conectat la munca ta, la viața ta, la îndatoririle tale. Înseamnă a trăi continuu în atmosfera intimității tale.

*

Altădată trebuia să pun multe cărți în geantă ca să mă duc cu ele la Liceu sau la Facultate. Îmi rupeau mâinile cărțile, mâncarea și hainele. Acum pot citi orice carte, pentru că o citesc pe telefon, și pot scrie oricând, pentru că scriu pe telefon. Acum plec în călătorie doar cu haine și puține lucruri intime, cu un bagaj lejer, dar în telefon și în racordare cu el am mii de biblioteci. Trebuie să am doar adresele, parolele, datele de conectare. De aceea, acum plec cu toată lumea în buzunar, dar nu agasez pe nimeni cu bagajul meu. Citesc, ascult, văd, mă informez, mă ghidez, creez, plătesc cu telefonul și cu datele legate de el, și nu e o greutate în deplasările mele. Uit de el, îmi trăiesc viața, mă bucur, experimentez, discut, mă odihnesc, pentru că el, micuțul, nu îmi stă împotrivă, ci e de partea mea. În el îmi tezaurizez experiența de viață și o trimit mai departe. Pentru că publicul e beneficiarul ultim al muncii mele. În el rămân și mă odihnesc.