Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [90]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VI. Cartea a șasea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șasea a aceluiași autor. Este despre ziua a șasea din creația cea-de-șase-zile
4. Dumnezeu mai înainte a pregătit ceva mai bun pentru noi, creștinii. Totuși, mai degrabă decât să aducem celelalte multe dovezi din mărturii, care să susțină argumentul de mai sus, vom da un răspuns care este firesc și este suficient în el însuși, luat dintr-o sentință [a noastră] luată în derâdere de evrei:
„Scriptura zice: «Și a zis Dumnezeu». Vezi singularul? Apoi: «Să facem». Vezi pluralul? Cu siguranță, vei pune formularea dintâi pe seama firii lui Dumnezeu, iar pe cea de-a doua o vei atribui persoanelor – iar nu invers. Căci dacă atribui pluralul firii, ai introdus nefirescul. Dar dacă atribui pluralul persoanelor, nu faci nimic neobișnuit. Căci cineva poate vedea firea existând într-un mare număr de oameni”.
5. Am vorbit despre aceste lucruri mai deplin în a doua noastră carte de polemică împotriva evreilor[1]. Și ei au fost pomeniți aici nu din cauza uitării. [Ci] cât de mult ne-ar plăcea să vestim aceste lucruri în piețe și pe străzi, dacă aceasta ar fi cu putință! Atunci cei credincioși ar cugeta mai adânc și ar înțelege. Iar evreii și păgânii – după cum am spus și mai înainte – care își agită limbile împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, ar putea simți puțină rușinare și ar putea învăța puțină smerenie.
VI.1. „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră și să stăpânească peștii mării și păsările cerului și dobitoacele și tot pământul și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ!”[2].
Sunt mai degrabă șovăitor în a repeta cele pe care le-am explicat deja în alte cărți, despre aceste cuvinte. Și totuși sunt uimit de cei care și acum continuă să adaste doar asupra sensului literal, chiar și aici, și mai cu seamă de cei care zic că chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om înseamnă puterea lui fizică și stăpânirea asupra peștilor și păsărilor și asupra tuturor fiarelor. Găsim că însuși omul cel întâi plăsmuit nu stăpânea peste toți peștii mării. Nici vreun altul dintre Drepții care s-au născut în timp.
Eu spun că stăpânirea nu se produce prin anumite invenții de ordin tehnic sau prin arme de vânătoare sau prin strategii. (Acest pasaj pare că tocmai acest lucru înseamnă pentru unii, printre care era și Severianos din Gabala). Aceasta nu este stăpânire, ci vicleșug și înșelăciune. Căci, cineva care stăpânește peste ceva, mai ales din porunca lui Dumnezeu, nu face asta prin istețime/ inventivitate. Ci stăpânește cu tărie și cu vădită putere desăvârșită.
2. Dacă – așa cum e de presupus – unii oameni răi se luptă împotriva acestei înțelegeri, îmi întăresc cuvântul prin doi bărbați sfințiți, care au fost conducători ai Bisericii. Și cred că se cuvine să repet ce am spus evreilor.
Dacă cineva dintre oameni s-a născut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cu siguranță acesta a fost el, Înaintemergătorul Ioannis[3], care a fost mai mare decât toți cei născuți din femeie[4]. Și de asemenea Petros, verhovnicul și căpetenia cea mai vârstnică a Sfinților Apostoli.
Dar nici măcar aceștia doi nu au fost stăpânitori peste toate. Cu adevărat, Petros nu a stăpânit peste toți peștii mării. Ascultă-l pe el zicând către Cel care a stăpânit cu adevărat peștii mării, păsările cerului, făpturile raționale și tot pământul. Ascultă-l pe el zicându-I lui Iisus: „Stăpâne, întru toată noaptea” – adică întru slujirea iudaică –, „trudind, nimic n-am prins! Dar, pentru cuvântul Tău” – desigur, prin credința în Tine –, „voi lăsa jos plasa”[5] cuvântului evanghelic, în marea lumii neamurilor.
Și ascultă ce s-a zis despre Ioannis de către unul cu același nume, în Evanghelia după Ioannis: „Ioannis niciun semn [n-]a făcut”[6].
Deci cum poate fi Ioannis, care niciodată n-a făcut nicio minune, și Petros, care nu avea stăpânire asupra peștilor, cum pot ei să fie considerați ca fiind după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Căci cel care este stăpân peste animale și pești și păsări – după însăși porunca lui Dumnezeu[7] – îi zice leului: „Du-te!”, iar leul se duce. Îi spune vulturului: „Pleacă!”, și vulturul pleacă[8]. Și peștelui: „Vino!”, și peștele se supune. Și șarpelui: „Mori!”, iar el îndată moare.
Să știi aceasta despre omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu: Dumnezeu nu i-a dat lui stăpânire numai peste pești și fiare și târâtoare. Dumnezeu l-a făcut stăpân peste tot pământul. Căci așa este scris, că ei stăpânesc peste peștii mării; și în al doilea rând: peste păsările cerului; și apoi, la sfârșit: peste fiare și dobitoace și peste tot pământul[9]. Adică: peste toți oamenii și popoarele care există și locuiesc pe pământ.
[1] Prin „evrei” se înțelege nu etnia, ci credința religioasă. E vorba de o polemică religioasă, despre adevărul credinței, dezbatere susținută probabil cu rabini sau învățați evrei, susținători ai mozaismului.
[2] Fac. 1, 26.
[3] Cf. Ieș. 23, 20; Mal. 3, 1; Mt. 11, 10; Mc. 1, 2-4; Lc. 7, 27.
[4] Cf. Mt. 11, 11; Lc. 7, 28.
[5] Lc. 5, 5.
[6] In. 10, 41.
[7] Cf. Fac. 1, 28.
[8] Cf. Mt. 8, 9; Lc. 7, 8.
[9] Cf. Fac. 1, 26.