Cateheza vieții duhovnicești la Sfântul Simeon Noul Teolog [1]
Pr. Dr. Ciprian Ionuț Joița, Cateheza vieții duhovnicești la Sfântul Simeon Noul Teolog, Teza Doctorală, Cluj-Napoca, 2019, 307 p. în format PDF.
*
Citesc PDFul oficial al tezei sale, pe care a făcut-o cu Părintele Vasile Gordon. L-am cunoscut la Craiova pe autor, ieșind în evidență cu punerea pe tapet a unei alte cronologii simeoniene, deși îl știam din Facultate, fiind student cu un an sau doi mai înaintea mea.
Cuprinsul e între p. 2-4. Abrevierile, p. 5-6. Textul cărții începe în p. 7. „cateheza în Biserică este mai mult decât cateheză baptismală; ea nu era destinată numai candidaților la Botez, ci se arată ca o slujire esențială și constantă pentru viața creștină în toate veacurile”, p. 9.
Cateheza nu e doar pentru catehumeni, p. 11, ci e și pentru noi, cei credincioși. Sfântul Simeon Noul Teolog și-a scris catehezele sale pentru „instruirea în viața duhovnicească”, p. 12. Iar autorul dorește „redescoperirea în Sfântul Simeon Noul Teolog a unui model fundamental al catehezei specifice tradiției ortodoxe”, p. 13. Ceea ce e foarte adevărat.
Îi dau dreptate Părintelui Ciprian: Sfântul Simeon este „în primul rând Teolog al Bisericii în toată puterea acestui nume”, p. 14, iar „această calitate [a sa de Teolog al Bisericii] tinde să fie adesea devalorizată de către preocuparea insistentă și adesea exclusivă arătată trăirilor și exprimărilor sale mistice”, p. 14. Însă, Teologul e prin excelență un mistic, pentru că el vede în extaz conținutul teologiei Bisericii.
Autorul ne spune că trebuie să vedem catehizarea ca învățătura Bisericii, pe când predica să o vedem ca pe o evanghelizare, ca pe o punere în evidență a credinței, p. 17. Adică să vedem cateheza ca fundamentală.
„Obiectul central al catehezei evanghelice este dobândirea Împărăției Cerurilor, a vieții celei veșnice în Hristos, iar esența acestei învățături a mântuirii este cuprinsă în cuvintele: «Iată, Împărăția lui Dumnezeu înăuntrul vostru este!» (Luca 17, 21)”, p. 20.
Autorul subliniază cuprinsul duhovnicesc al catehezei apostolice, p. 21, și faptul că aceasta era o constantă în viața Bisericii, p. 22. Pentru că nu se urmărea doar instruirea omului pentru Botez, ci și formarea omului duhovnicesc, p. 22.
În p. 27, n. 90, îl folosește pe passim[1], întâlnit mai rar în scrierile de specialitate. Iar pe sic[2] îl folosește în p. 35. Și autorul duce o luptă continuă cu modul de înțelegere reducționist al manualelor teologice, dar și cu cercetătorii eterodocși care au scris despre Sfântul Simeon.
Părintele Ciprian Joița consideră că Sfântul Teodoros Studitul l-a influențat în modul său de a catehiza pe Sfântul Simeon Noul Teolog, p. 35. Eu n-am simțit niciodată această „influență”, pentru că nu cred că a existat. Catehezele Sfântului Simeon Noul Teolog sunt foarte personalizate și intimiste, fiind un unicat în toată literatura teologică a Bisericii. Și la fel sunt și Imnele sale.
Din p. 43 începe Viața Sfântului Simeon. „Sf. Simeon Noul Teolog a fost…un promotor prin excelență al vieții creștine, înțeleasă drept comuniune personală, directă și conștientă cu Mântuitorul Hristos”, p. 46.
Cronologia vieții sale începe în p. 48. Și autorul consideră că Sfântul Simeon a trăit nu între 949- 12 martie 1022[3], ci între 959-1037, p. 48. Însă poziția sa în ceea ce privește cronologia vieții Sfântului Simeon e a lui Παναγιώτης Κ. Χρήστος, p. 48.
Autorul consideră că Sfântul Simeon a avut prima vedere extatică pe la vârsta de 20 de ani, p. 66. La 27 de ani a intrat novice la Studiu, p. 73. A fost hirotonit în 987, pe la 30 de ani, p. 80. În n. 355 din p. 83, autorul spune că Sfântul Simeon Evlaviosul avea probabil 80 de ani în 997. Sfântul Simeon se retrage după 25 de ani de stăreție, p. 87. Prăznuirea Sfântului Simeon Evlaviosul a durat 16 ani până la conflictul Sfântului Simeon Noul Teolog cu Stefanos, p. 88. Conflictul a durat 6 ani, între 1013-1019, p. 91.
Exilul Sfântului Simeon a avut loc pe 3 ianuarie, p. 91. A adormit după 48 de ani de Preoție, p. 92. A adormit pe 12 martie după 13 ani de exil, p. 93.
Și autorul ne propune ca ani ai vieții sale 959-1037, p. 94, adică 78 de ani în loc de 73, dar preaslăvirea sa tot în anul 1052, p. 94.
Referindu-se la Sfântul Simeon, autorul spune pe drept cuvânt: „viața sa este o experiență a învățăturii sale, iar învățătura este – în cel mai riguros înțeles tradițional, moștenit de la Sf. Grigorie Teologul – o dovadă a faptului că mai întâi a trăit, și abia apoi a învățat pe alții despre culmile creșterii spirituale în viața creștină”, p. 95.
În sec. al 18-lea, „Sfântul Simeon a fost redescoperit, reînțeles și readus în atenția și în cele din urmă în centrul teologiei ortodoxe”, p. 101.
Autorul a remarcat Teza mea Doctorală în p. 103, n. 476.
[1] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/passim.
[2] Idem: https://dexonline.ro/definitie/sic.
[3] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2912/sxsaintinfo.aspx.