Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [92]
Traduceri patristice
vol. 6
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VI. Cartea a șasea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șasea a aceluiași autor. Este despre ziua a șasea din creația cea-de-șase-zile
Și astfel această zicere se va adeveri de la Hristos. Și ceea ce s-a zis de către Dumnezeu despre cei doi [oameni dintâi] se va înțelege ca despre El și Mireasa Lui, Biserica: „să stăpânească [ei] peștii mării și păsările cerului și dobitoacele și tot pământul”[1], „de la mare și până la mare și de la râu și până la marginile lumii”[2].
5. Cei care sunt trupești cugetă că stăpânirea oamenilor este trupească: peste peștii materiali și păsări și peste toate turmele și fiarele și reptilele și peste toate creaturile de pe pământ. Dar ei nu vor putea să ne arate nouă un astfel de om, în afară de Hristos, care să fi fost sau să fie după chipul lui Dumnezeu.
Nimeni, născut în orice vreme, nici vreunul dintre împărați sau vreunul dintre Drepți – nu a stăpânit cu putere poruncitoare peste toate cele de pe pământ și din mare. Nimeni, nici chiar dacă cineva ar fi avut tot harul din lume ca să lucreze minuni, să vadă duhovnicește și să profețească.
Domnul nu a lăsat ca desăvârșirea omenirii, după chipul și asemănarea Sa, să stea în scoaterea demonilor și în facerea de minuni. Căci El a zis: „Mulți Îmi vor spune Mie în acea zi: «Doamne, Doamne, nu [întru] numele Tău […] am făcut puteri/ tării/ minuni multe?». Și astfel voi mărturisi lor”[3]: „Adevărat vă spun vouă”[4], „că: «Niciodată nu v-am știut pe voi!»”[5].
„Dar”, a zis El, „ iubiți pe vrăjmașii voștri” și „faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei care vă rănesc și vă prigonesc, pentru ca să fiți” ca „Tatăl” nostru „Cel din ceruri”[6].
Astfel, El a arătat că asemănarea cu Dumnezeu stă în virtutea iubirii. Același Hristos – grăind prin Pavlos – a folosit același canon și aceeași măsură când a zis: „Dacă în limbile oamenilor aș vorbi […] și dacă […] aș ști tainele toate și toată înțelepciunea și dacă aș avea toată credința încât a muta munții, dar nu am dragoste, […] n-am câștigat nimic”[7].
Dar mai multe despre aceasta, mai târziu. Iar acum să privim spre cele care sunt despre binecuvântare: ce ne arată ele?
VII.1. „Și l-a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el”[8]. Adică, ca pe un chip și preînchipuire a lui Hristos, Dumnezeu l-a făcut pe om compus: muritor și nemuritor, văzut și nevăzut, stricăcios și nestricăcios.
Căci „[parte] bărbătească și [parte] femeiască [i-]a făcut pe ei”[9]: pe de-o parte, prin puterea sa și prin țelul său spre nestricăciune, întru totul etern/ netrecător, iar pe de altă parte, prin slăbiciunea și aplecarea sa spre stricăciune, supus destrămării.
„Și i-a binecuvântat pe ei Dumnezeu, zicându-le: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul”[10]. Desigur, ca bărbat și femeie, făcând copii. „Și domniți peste el! Și stăpâniți peștii mării și păsările cerului și toate dobitoacele și tot pământul și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ!”[11].
[1] Fac. 1, 26.
[2] Ps. 71, 8.
[3] Mt. 7, 22-23.
[4] Mt. 6, 16.
[5] Mt. 7, 23.
[6] Mt. 5, 44-45. Lc. 6. 27-28.
[7] I Cor. 13, 1-3.
[8] Fac. 1, 27.
[9] Ibidem.
[10] Fac. 1, 28.
[11] Ibidem.