Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [95]

Traduceri patristice

vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei

(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului

Aceasta este cartea a șaptea a aceluiași autor. Este despre cele de după ziua a șasea

I.1. „Și au fost desăvârșite cerul și pământul și toată podoaba lor. Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șasea lucrurile Sale pe care le-a făcut și S-a odihnit [în] ziua a șaptea de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut”[1].

Prin acest pasaj, Scriptura ne descoperă nouă și ne învață faptul că El a făcut și încă face și alte lucrări după acestea.

Astfel, Unul aduce mărturie, Cel ce zice: „Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez”[2]. Inspirat de aceasta, unul dintre tâlcuitorii dintâi a zis că afirmația „și [Dumnezeu] S-a odihnit [în] ziua a șaptea”[3] arată că în veacul al șaptelea (adică în al șaptelea mileniu) va avea loc sfârșitul lumii[4].

Căci în fiecare zi, zic ei, din cele șase zile ale creației, El a făcut lucrări egale în număr cu ziua [respectivă].

Adică: în ziua întâi, după elementele fundamentale, El a făcut o singură lucrare, anume lumina[5].

În ziua a doua, a făcut două lucrări, care au fost: firmamentul/ tăria și despărțirea apelor în cele de deasupra și cele de dedesubt[6].

În a treia, trei: adunarea apelor, arătarea pământului și răsărirea roadelor din el[7].

În a patra, patru: stelele, soarele, luna și așezarea lor[8].

În a cincea, iarăși cinci lucrări: cele cinci simțuri, peștii, târâtoarele, păsările și binecuvântarea dată lor[9].

În ziua a șasea, șase: acestea au fost ființele vii din pământ, bărbatul, femeia, binecuvântarea dată lor, stăpânirea dată lor și hrana lor[10].

2. În fiecare dintre aceste șase zile, tâlcuitorii au zis că este cu putință a vedea pe Dumnezeu creând un chip al sfârșitului lumii și dăruind o dovadă vie a celor ce se vor întâmpla atunci.

În prima zi, despărțirea luminii de întuneric semnifică despărțirea celor de-a dreapta lui Hristos de cei de-a stânga: Drepții și păcătoșii[11]. El poruncește apoi celor din stânga să meargă în întunericul cel mai dinafară[12].

Asemenea și apa în ziua a doua [a fost despărțită]. O parte din ea este adunată în ceruri și devine tăria/ firmamentul. Restul este trimis întru întunericul abisului[13]. Aceasta ne învață ceea ce urmează să se întâmple nouă, celor Drepți și celor păcătoși, la sfârșit.

Cea de-a treia zi, prin cuvântul Creatorului, care va fi mai târziu Judecător, ne arată nouă cu claritate răsplătirea de la înviere[a de obște]: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare”[14], la tribunalul de judecată. Și buruiana de iarbă și copacii răsar din pământ[15], ceea ce arată învierea [trupurilor], după cum însuși Pavlos strigă. Căci atunci, roada nevoinței fiecăruia răsare împreună cu el din pământ[16].

Hristos a zis: La înviere, „Drepții vor străluci ca soarele[17]”, răsărind pe nori spre ceruri[18]. Aceasta arată cu claritate că ziua a patra a profețit învierea [universală] prin luminători[19], din moment ce Dumnezeu a făcut atunci despărțirea zilei și despărțirea nopții.

Apoi, în ziua a cincea, Dumnezeu a zis: „Să scoată apele târâtoare [cu] sufletele vii și păsări zburând peste pământ spre tăria cerului!”[20]. Vedem că aceasta se potrivește foarte bine învierii morților: cei care au fost odinioară înecați și înghițiți de pești în mare, acum înviază cu suflete vii și trupuri nemuritoare. Și unii dintre aceștia devin păsări zburătoare la ceruri[21]. Dar alții sunt lăsați în urmă, în abis.

Unii au zis că crearea omului din țărână, în ziua a șasea, este un simbol al învierii trupurilor adormite[22].  Alții au vorbit despre crearea feluritelor fiare și reptile/ târâtoare și a celor cu patru picioare și a turmelor[23]. Reptilele și fiarele, au zis ei, sunt elinii necredincioși. Cele cu patru picioare și turmele, care sunt necurate și nu sunt spre mâncare, sunt credincioșii cu păcat[24]; iar cele care sunt curate, sunt un chip al celor Drepți.

3. Astfel fiind acestea, zic tâlcuitorii, rămâne să vestim cu tărie că, în ziua a șaptea, El a creat Împărăția ce va veni – în mod tainic.


[1] Fac. 2, 1-2.

[2] In. 5, 17.

[3] Fac. 2, 2.

[4] Cf. Ps. 89, 4; II Petr. 3, 8.

[5] Cf. Fac. 1, 3.

[6] Cf. Fac. 1, 7.

[7] Cf. Fac. 1, 9-12.

[8] Cf. Fac. 1, 14-17.

[9] Cf. Fac. 1, 20-22.

[10] Cf. Fac. 1, 24-30.

[11] Cf. Fac. 1, 4; Mt. 25: 32-33, 46.

[12] Cf. Mt. 8, 12; 22, 13; 25: 30, 41.

[13] Cf. Fac. 1, 6-7.

[14] Fac. 1, 9.

[15] Cf. Fac. 1, 12.

[16] Cf. I Cor. 3, 13; Filip. 1, 22.

[17] Mt. 13, 43.

[18] Cf. I Tes. 4, 17.

[19] Cf. Fac. 1, 14-18.

[20] Fac. 1, 20.

[21] Cf. Fac. 1, 20-21.

[22] Cf. Fac. 1, 27; 2, 7.

[23] Cf. Fac. 1, 24-25.

[24] Cf. Lev. 5, 2; 7, 21; 20, 25; 27, 11; Num. 18, 15.