Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [98]
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șaptea a aceluiași autor. Este despre cele de după ziua a șasea
3. Pentru că nimic nu este atât de plăcut pentru oameni, mai ales pentru cei în care pândește pizma cea rea, decât să batjocorească și să lepede cele care nu sunt ale lor, producând vătămare ucigătoare celor care ascultă, [de aceea] cu adevărat, probabil că unii vor ataca calculul [pe care l-am făcut] și numărul anilor pe care l-am numit despre cele 6 amieze și despre mijlocurile mileniilor, de vreme ce, probabil, câțiva ani au fost uitați sau [dimpotrivă] au fost incorect adăugați.
Pentru cei vrednici de această înștiințare, spunem, în apărarea noastră, mai întâi, că un asemenea răboj a reieșit de la cronicarii care au însemnat vreme după vreme, dar care nu au fost în acord [unii cu alții] întotdeauna.
În al doilea rând, e nevoie a ști că, anume, cărturarii cei dintre evrei calculează timpul într-un fel, iar tradiția romaică [bizantină] a Bisericii în alt fel. Cei dintâi numără 354 de zile într-un an – doar atât. Dar Biserica, totuși, nu calculează niciodată precis zilele lipsă.
Spre exemplu, Dumnezeu i-a zis lui Avraam că Israil trebuie să slujească și să sufere sub egipteni 400 de ani[1], dar Biserica crede[2] că ei nu au slujit egiptenilor timp de 400 de ani[3].
Și iarăși, Dumnezeu i-a zis lui Noe [că oamenii nu vor mai trăi decât] 120 de ani[4]; dar apoi ei nu s-au împlinit. Și această situație este asemănătoare și în cazul multor altor datări.
III.1. Spusa „Și a fost seara și a fost dimineața”[5] nu s-a aplicat zilei a șaptea, ca în cazul celorlalte zile. Acesta este un simbol viu al faptului că sfârșitul a avut loc în această zi, înainte de finalul zilei. Aceasta este ceea ce spun Părinții, mai cu seamă cei din jurul Sfântului Climis și [al Sfântului] Irineos și [al Sfântului] Iustinos Martirul și Filosoful.
Acesta din urmă ia aminte, într-un mod preaînțelept, la numărul 6 al celor șase zile: adică sufletul rațional al omului și cele cinci simțuri ale percepției – căci el explică cele șase lucrări ale celei de-a șasea zi. Și enumerând multe înțelesuri ale numărului 6 în amănunt, zice apoi că toate cele create de Dumnezeu puteau fi împărțite în șase categorii. Adică: în raționale și nemuritoare (care sunt Îngerii), raționale muritoare (care sunt oamenii), cele care au simțuri dar sunt fără rațiune (care sunt dobitoacele, păsările și peștii), cele care își schimbă locul și se mișcă, dar nu au simțuri (care sunt vânturile, norii, apele și stelele), cele care nu se mută, dar cresc (care sunt copacii) și cele nesimțitoare care nu se mută (care sunt munții și pământul și altele asemenea). Fiecare lucru creat de Dumnezeu în cer și pe pământ este înțeles prin aceste șase categorii și aparține uneia dintre ele.
Tu, cel care cercetezi bine lucrurile bune ale lui Dumnezeu, Creatorul cel Bun, fixează-ți mintea ta în a cunoaște că Hristos însuși, Făcătorul creației celei de șase zile, este de asemenea, cumva, o alcătuire a însumării celor șase. Vorbesc despre trupul Său cu cele patru elemente ale sale, despre sufletul Său rațional și despre dumnezeirea Sa [neschimbabilă și nemuritoare].
[1] Cf. Fac. 15, 13.
[2] Făcând propriile sale calcule.
[3] Cf. Ieș. 12, 40-41.
[4] Cf. Fac. 6, 3.
[5] Fac. 1: 5, 8, 13, 19, 23, 31.