Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă [1]

Haruki Murakami, Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina, Ed. Polirom, 2009, 235 p.

Murakami[1], scriitor japonez, n. 1949, debut în 1979.

„Orice lucru, oricât de neînsemnat ar fi, făcut zi de zi, capătă o latură meditativă”, p. 5. Pentru că devine ceva serios, grav, care face parte din ființa ta și te adâncește în tine. E o cale spre profesionalizarea muncii și îți dă conștiința seriozității vieții.

„Ca să înțeleg bine ce înseamnă pentru mine să alerg, a trebuit să iau stiloul în mână și să scriu”, p. 6. Scrisul ca alergare, ca împlinire a vocației. Scriitor de cursă lungă. A scris cartea într-un an și ceva, decizând să scrie orice îi vine în minte, ieșind un volum de memorii, p. 7.

În scris trebuie „să-ți păstrezi tenacitatea, să nu-ți pierzi ritmul”, p. 10.

Vremea din Hawaii e „fără complicații sau înțelesuri duble, fără metafore sau simboluri”, p. 11. Poate că întreaga existență umană ar putea fi așa dacă oamenii ar rămâne la simplitatea vieții, cum ne-a dat-o Dumnezeu, și nu ar complica-o prin patimi și viclenie.

Orice om, chiar dacă nu e ortodox sau creștin, dacă e serios cu sine și cu viața, ajunge inevitabil la concluzii adevărate.

Wikipedia[2] vorbește despre aspecte legate de shintoism[3] și shamanism, regăsibile în lucrările lui; bunicul autorului – din partea tatălui – era preot budist, iar părinții lui predau literatură japoneză[4]. Iar de la 33 de ani a început să alerge și a devenit maratonist.

Are tendință spre exprimare poetică și filosofică, probabil pe filiera tradiției literare japoneze. Multe elemente de cultură occidentală (precum muzica), dar fondul sufletesc e altul, diferit de cel american sau vest-european: „Când mă gândesc ce înseamnă viața asta, mă simt uneori ca o bucată de lemn aruncată la mal de apă. Alizeul bate dinspre far și face să foșnească frunzele de eucalipt deasupra capului meu”, p. 12.

Parcurgea 10 km pe jos, pe zi, 60 de km pe săptămână, 260 pe lună, p. 13.

Face mult sport, dar nu arte marțiale, p. 16.

„În meseria de scriitor nu există victorie sau înfrângere”, premiile nu sunt esențiale. „A scrie un roman se aseamănă cu a alerga un maraton”, motivația e interioară, inexplicabilă, p. 19.

Nu concurezi decât cu tine însuți, p. 20.

„Din fericire, vârsta la care artiștii își ating apogeul diferă de la om la om. Dostoievski, de exemplu, a scris cele mai importante și semnificative romane, cum ar fi Demonii sunt Frații Karamazov, în ultimii ani de viață, aproape de vârsta de 60 de ani. Domenico Scarlatti a compus majoritatea celor 555 de sonate pentru clavecin între 57 și 62 de ani”, p. 20. E adevărat, dar trebuie avute în vedere și condițiile în care au trăit până au ajuns să scrie – dacă ne gândim la Dostoievski, cel puțin…


[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Haruki_Murakami.

[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Haruki_Murakami.

[3] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Shinto.

[4] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_literature.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *