Ioșca [5]

Cristian Fulaș, Ioșca (roman), Ed. Polirom, Iași, 2021, 405 p.

*

Forme ale vorbirii care stau în lucruri, p. 268. Cei doi viitori părinți „păreau pe punctul de a spune ceva ce nu se mai spusese”, p. 268. Vorbirea prin priviri, p. 268-269. Timpul ca amânare a intimității conjugale, p. 269. Bucătăria comună sau Țara lu’ Mafoame, p. 269.

Dictatura bucătăresei, p. 270. Iar Ileana, bucătăreasa, era Mama Văii, iar, la băutură, îi spuneau Muma Văii, „confidenta tuturor, spaima deopotrivă, bună la suflet ca un călugăr și rea de gură ca un viețaș[1], mereu pornită pe harță și presărându-și fiecare răsteală cu o vorbă bună aruncată parcă într‑adins în discuție”, p. 270.

Ileana e seducătoare în sens negativ: „cu ochi negri ca focul iadului și cu gura cărnoasă care pe mulți îi băgase în boală”, p. 270. Pentru că îi ațâța mereu pe bărbați, dar era a unui singur bărbat, p. 270. Deși își ignora trupul, Ileana era dorință, p. 270-271.

Poveștile cu lux de amănunte ale Ileanei în timp ce bărbatul o ascultă, p. 271. Despre simțământul viu că e singură pe lume, p. 272. Ileana trăiește cu animalele și se culcă prima oară cu…un lup, p. 273-274. Amănuntele sunt hiperrealiste, dar lipsite de realitate. După care se culcă cu un tinerel, p. 274. Și povestirile ei se termină într-o împreunare sexuală cu Vasile, p. 275.

După ce a plecat din pădure, Ileana a muncit la o stână, p. 275. Îi vede pe oamenii cruzi, lipsiți de inimă, p. 276, dar îi urmează, pentru că se îndrăgostește de conducătorul lor, adică de Vasile, p. 276. Erau hoți și criminali, p. 276. Iar Vasile o umanizează pe Ileana după ce renunță la viața de tâlhar, p. 277, fapt pentru care „în locul primei ei inimi crescuse o altă inimă, mai caldă, mai mare, cu totul și cu totul străină de viața ei dinainte”, p. 277.

Muncitorilor le era frică „de nebunie, de cealaltă față a oamenilor, de întunecarea minții”, p. 279. Pe când Ileana „parcă se bucura de spital[ul de nebuni de pe Vale], se bucura și‑și dorea să știe, să afle ce era cu oamenii care erau aduși acolo și care erau numiți nebuni, deși ea nici în ruptul capului nu credea în povestea cu nebunia, care nu era decât o altă față a omului și atât, nicidecum ceva periculos sau, cum șușoteau unii mai proști, păgân”, p. 279.

Ileana merge la ospiciu și îi privește îndelung pe cei bolnavi, p. 280. Și ajunge să îi iubească și să îi considere adevărații oameni, p. 280. Îi vorbește pentru prima oară femeia care era internată la ospiciu, p. 282. Și aceea îi mărturisește că și-a omorât bărbatul cu satârul, pentru că bea, apoi l-a tocat mărunțel ca pentru rațe, p. 282. Și după ce l-a tocat îndelung…i-a luat capul sub braț și l-a dus la Miliție, spunându-l că astfel și-a mântuit soțul, p. 282.

Și Preotul e interesat de Ileana și caută amănunte despre viața ei la Vasile, p. 283. Ileana vrea să își prăznuiască an de an ziua propriei sale morți, p. 285.

„privirea gânditoare a lui Vasile”, p. 286; Ileana își dă seama că Ioșca e om însemnat, p. 287, apoi se bucură de venirea Ilonei, p. 288. Cum era Ilona pentru Ileana: „femeia simplă, cu ochi blânzi peste orice măsură, frumoasă așa cum numai oamenii dintotdeauna triști pot fi, cu mâini nu atât de muncite și cu trup aproape mlădios, deși pe chipul ei se arătau deja semnele plecării tinereții”, p. 289. Și pentru că Ilona era cu 10 ani mai mică decât Ileana, aceasta din urmă a primit-o ca pe o fiică rătăcitoare a ei, p. 290.

Doctorul își notează în caietele sale și despre Ileana, p. 292. Pentru bolnavii lui, Doctorul avea trei cuvinte: frică, foame, tăcere, iar pentru cei de pe Vale: muncă, foame, dragoste, p. 293. Cum Ileana cade spre nebunie, p. 296-297. Și Ileana pleacă în pădure fără să anunțe pe nimeni, p. 298…

Despre cum Ilona și-a trăit moartea mamei sale, p. 298. Și „asta era moartea, adevărata moarte: trecerea celuilalt din ceva prezent, care trăiește alături de noi, în ceva absent, ceva compus din imagini și amintiri disparate, străine parcă între ele, mici icoane și sentimente care compun ceea ce numim memorie și în același timp uitare”, p. 298.


[1] Condamnat pe viață, cf. https://dexonline.ro/definitie/viețaș.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *