Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [99]
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a șaptea a aceluiași autor. Este despre cele de după ziua a șasea
2. Căci dacă „în[tru] El s-au făcut toate cele [care sunt] în ceruri și cele de pe pământ”[1] și tind către El, atunci cu siguranță orice număr șase, în Vechiul și Noul Testament, sugerează și arată de șase ori suma în el.
Hristos îmbrățișează și stăpânește toate lucrurile. Din această cauză, numărul șase mii îmbrățișează fiecare monadă menționată în Scripturi – fiecare număr și sumă și toate monadele și diadele și triadele din lucrurile de pe pământ și din văzduh – fiindcă este indicativul fiecărei sume matematice care este cunoscută.
Și, din această cauză, primul Adam a venit întru ființă în ziua a șasea. El preînchipuia icoana părților nedespărțite ale celui de-al doilea Adam[2], a nevăzutului Hristos al celor șase zile, Care a fost alcătuit și a devenit văzut pe pământ în ziua a șasea a timpului[3]. Zic despre anul 5500, care este deopotrivă miezul zilei și după-amiază; este la mijloc, în ceasul al șaselea. Desigur, este în a șasea parte a timpului.
Din această cauză, într-adevăr, la ceasul al șaselea al zilei a șasea, după-amiază, în grădina Paradisului, Adam a venit întru ființă din pământ și suflarea lui Dumnezeu[4] – și grăiesc acum despre firea lui văzută și nevăzută. El L-a preînchipuit pe Hristos cel văzut și nevăzut, Care, ca icoană a Sa Însuși și a Bisericii i-a apărut lui Avraam, la ceasul al șaselea, la stejarul lui Mamvri[5]. El a jertfit acolo un miel, făcând astfel un chip al morții Sale, și a primit mâncare muritoare, făcând un chip al întrupării Sale.
De asemenea, El a vindecat sterpiciunea Sarrei, Biserica, care naște nu unul, ci mulți Isaaci[6]. Și a șezut în cort, ca un simbol: căci Dumnezeu trăiește și Se mișcă pretutindeni în Biserică[7].
Era iarăși miezul zilei, după-amiaza, ceasul al șaselea, când Iosif, ca chip al lui Hristos, a apărut fraților săi și a mâncat cu ei[8]. Astfel, pe neașteptate, L-a preînchipuit pe Mielul pascal, Hristos. Și apoi a stat în groapă[9]. Și aceasta a fost o înainte-vestire a lui Hristos care, după Cina cea de taină, urma să fie aruncat în groapa mormântului Său (τῷ λάκκῳ τοῦ τάφου Ηριστόν)[10].
Și era ceasul al șaselea când minunata Rut s-a apropiat de Booz în câmp, precum frumoasa Biserică, înfometată, apropiindu-se de Hristos. Și a fost hrănită de el și a devenit însoțitoarea și soția lui[11]. Ei i s-a asemănat în mod preafrumos înțeleapta femeie samaritisă, Biserica neamurilor, care a întrebat cum și unde poate cineva să slăvească pe Dumnezeu. La ceasul al șaselea, ea L-a întâlnit pe Hristos, care ședea la fântâna apei, fântâna Cuvântului, și care a primit ospitalitatea ei pentru mai mult timp.
Apoi El a eliberat-o pe ea de purtarea apei și de slujirea idolilor străini, cu adevărat de sudoarea muncii sale pentru ei. Căci ea căra apă pentru samaritei[12].
[1] Col. 1, 16.
[2] Cf. Fac. 1, 27; I Cor. 15, 45-49.
[3] Cf. Mt. 2, 11.
[4] Cf. Fac. 2, 7.
[5] Cf. Fac. 18, 1.
[6] Cf. Fac. 18, 9-15; 21, 1-2.
[7] Cf. Lev. 26, 12; II Cor. 6, 16.
[8] Cf. Fac. 45, 1-15.
[9] O groapă în care se punea apă sau se strângea apa de ploaie. Un fel de rezervor, bazin sau puț.
Cf. 37, 24; 50, 26.
[10] Cf. Mt. 26, 20-29; 27, 57-60; Mc. 14, 17-25; 15, 42-46; Lc. 22, 14-38; 23, 50-54; In. 13: 1-17, 26; 19, 38-42.
[11] Cf. Rut 2, 2-14; 4, 1-13.
[12] Cf. In. 4: 6-7, 15, 20.