Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [100]

Traduceri patristice

vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei

(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului

Aceasta este cartea a șaptea a aceluiași autor. Este despre cele de după ziua a șasea

3. Hristos a făcut toate acestea la ceasul al șaselea, după-amiază. Le-a făcut din pricina celui din Paradis care s-a rătăcit în acea după-amiază în grădină[1]. Din pricina acelui întâi-plăsmuit Adam[2] zăcând mort acolo, [îngropat] în curtea Golgotei, la ceasul al șaselea al după-amiezei; Hristos S-a suit pe Cruce în ziua a șasea a timpului, la ceasul al șaselea al aceluiași veac [al șaselea], în a șasea zi a săptămânii, la ceasul al șaselea al zilei a șasea[3]. Și aceasta a fost în mod limpede preînchipuită de ziua a șasea a creației celei de șase zile, așezată aici înaintea noastră sub înfățișarea povestirii.

Dacă cineva ar dori să privească la aceste două zile, ca și cum ar sta între ele – vorbesc despre ziua a șasea [a creației] și despre ziua când Hristos, al doilea Adam[4], a suferit voind patimile Sale[5] –, acel cineva le-ar descoperi pe ele asemenea unor tipuri/ chipuri/ preînchipuiri care își corespund aidoma, ca două ilustrări asemenea, care se cheamă una pe alta prin faptele lor.

Dar am discutat deja aceasta pe larg în contemplarea noastră mistică asupra suferințelor și mântuirii lui Hristos Dumnezeul nostru, așa cum au fost înscrise în Cuvântul cel Bun [Evanghelie]. Cititorul care este râvnitor să cunoască este îndrumat [de mine] acolo[6].

IV.1. Dacă scopul întreg al întreprinderii de față este de a arăta că întreaga creație cea de șase zile a cerului și pământului a preînchipuit întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul și Biserica, atunci este încă nevoie de a arăta câteva din multele elemente ale zilei a șasea dintâi [, cea a Genezei]. Cum au preînchipuit acestea Patima cea mântuitoare a lui Hristos, pe care El le-a suferit în a șasea zi? De ce Adam, care a fost creat liber de Dumnezeu, a suferit din cauza voii lui și fără să fie silit? Și de ce Domnul, din voința Lui și în acord cu dorința Lui, a îndurat Patima Sa?

Ia minte la cele ce vor fi zise și vei vedea tipurile/ preînchipuirile care chiar atunci au prefigurat adevărul.

2. Adam a suferit moartea sa după ce a mâncat[7]. Din această pricină, Hristos a mers la patima Sa și la moarte după ce S-a ridicat de la mâncarea Cinei[8]. Adam a suferit din pricina Evei[9]. Aidoma, Hristos a suferit din pricina Bisericii[10].

Pe scurt: Adam a mâncat, a fugit, s-a ascuns în Grădină, a fost căutat, a fost găsit, a fost osândit și astfel a murit[11]. Asemenea: Hristos a mâncat Cina[12]; a fugit de voia Sa în Muntele Măslinilor ca să se roage[13]; S-a ascuns în grădina din Valea Cedrilor, a fost urmărit de evrei și a fost găsit de Iudas, care a dat un sărut ca semn(al)[14]. A fost legat și scos afară din livadă[15], precum Adam afară din Grădină[16]. Purtând [lemnul] pomul[ui] pe umerii Săi[17], a fost batjocorit[18]. Și devenind blestem[19], din pricina celui care fusese blestemat[20], a fost osândit. S-au adunat și au zis: „Este vinovat de moarte”[21]. Și El a ieșit din Ierusalim și a murit[22], din pricina celui dintâi plăsmuit, care s-a supus morții în afara Paradisului[23].

El [Domnul] a ieșit afară dintr-o grădină[24] și a intrat într-o grădină, unde a fost răstignit pe [lemnul] pom[ului][25]. Și aceasta s-a făcut din pricina celui care a fost trădat/ înșelat în Grădină[26] și care apoi a intrat în grădina lumii, unde a putut să se uite la orice fel de buruiană de iarbă verde. Căci, după păcat, omul a devenit necugetător ca orice dobitoc care paște.

Grădina unde Adam zace mort era cea a Căpățânii[27]. Acolo a mers Hristos. Și atârnând pe lemn, a deschis tâlharului Paradisul[28].

Noaptea, Hristos a mâncat Paștiul Patimilor Sale[29], căci a fost ca noaptea atunci când Adam a fost înșelat și a mâncat[30]. Era înainte ca să i se deschidă ochii.

---

[1] Cf. Fac. 3, 1-6.

[2] Cf. Fac. 2, 7.

[3] Cf. Mt. 27, 45; Mc. 15, 33; Lc. 23, 44; In. 19, 14.

[4] Cf. I Cor. 15, 45.

[5] Cf. In. 10, 17-18.

[6] Sfântul Anastasios se referă la o altă carte a sa, în care a comentat mistic patimile și Învierea lui Hristos (n. m.).

[7] Cf. Fac. 3: 1-6, 19; 5, 5.

[8] Cf. Mt. 26, 30 – 29, 50; Mc. 14, 26 – 13, 37; Lc. 22, 38 – 23, 46; In. 14, 31; 18, 1 – 19, 30.

[9] Cf. Fac. 3, 6-7.

[10] Cf. Ef. 5, 25-27.

[11] Cf. Fac. 3, 6-19; 5, 5.

[12] Cf. Mt. 26, 20-29; Mc. 14, 17-25; Lc. 22, 14-38; In. 13, 1 – 17, 26.

[13] Cf. Mt. 26, 36; Mk. 14: 26, 32; Lc. 22, 39-40.

[14] Cf. Mt. 26, 47-49; Mc. 14, 43-45; Lc. 22, 47-48; In. 18, 1-5.

[15] Cf. In. 18, 12-13.

[16] Cf. Fac. 3, 23-24.

[17] Cf. In. 19, 17.

[18] Cf. Evr. 10, 29.

[19] Cf. Gal. 3, 13.

[20] Cf. Fac. 3, 17-19.

[21] Mt. 26, 66.

[22] Cf. In. 19: 17, 30.

[23] Cf. Fac. 2, 7; 3, 23-24; 5, 5.

[24] Cf. In. 18: 1, 12.

[25] Cf. In. 19, 41-42.

[26] Cf. Fac. 3, 6.

[27] Cf. In. 19: 17, 41.

[28] Cf. Lc. 23, 43.

[29] Cf. Mt. 26: 20, 39, 42; Mc. 14: 17, 36; Lc. 22, 42.

[30] Cf. Fac. 3, 6-7.