Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [101]

Traduceri patristice

vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei

(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului

Aceasta este cartea a șaptea a aceluiași autor. Este despre cele de după ziua a șasea

3. Au fost trei pomi în Paradis. Unul era pentru oameni ca să mănânce. Ceilalți doi erau pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului[1]. Din această pricină, trei pomi au fost de asemenea sădiți în grădina Golgotei[2]. Unul a fost pentru tâlharul care s-a mântuit[3]. A fost acolo astfel ca noi – precum el – să putem culege rodul întotdeauna copt al cunoașterii lui Dumnezeu, și mâncându-l pe el, să ne putem bucura de Paradis; și nu numai o dată, ci mâncându-l veșnic.

Crucea lui Hristos este pomul vieții. Un mănunchi de struguri copți stau atârnând de el. Cu adevărat, viața noastră poate fi văzută atârnând acolo, înaintea ochilor noștri. Și prin puterea sa, mulți au fost aduși la viață și au fost înviați din mormintele lor[4].

Crucea hulitorului a fost pomul cunoașterii binelui și răului. A fost sădit pentru binele lui, dacă el ar fi vrut astfel; dar a fost spre pieirea lui. Căci el, nepăsându-i de cunoaștere, și-a mișcat limba fără de judecată și l-a ocărât cu răutate pe cel care a grăit despre Dumnezeu. El a mâncat moartea osândirii[5].

4. Trei vinovați au păcătuit în Paradis: Adam, Eva și șarpele. Dintre aceștia, doi au fost mântuiți și unul a fost nimicit[6]. Din această pricină, trei criminali au fost spânzurați [pe cruci] pe Calvar[7]. (Domnul a fost numit „păcat”, dar El nu era un criminal din pricina păcatului: El a fost numai acuzat că ar fi fost astfel[8].) Tâlharul cel lipsit de har[9], singurul – fiind un chip al diavolului și al șarpelui și chiar al lui Iudas, care era spânzurat într-un pom –, a pierit[10].

Stă scris că Adam a fost înșelat prin vicleșug/ trădare[11]. La fel și Iudas și-a dus la capăt trădarea printr-un sărut viclean[12]. Și precum s-a zis că diavolul a intrat în șarpe, tot la fel este scris că același Satanas a intrat în inima lui Iudas, Apostolul lui Hristos[13].

De fapt, Satanas a fost odinioară un ucenic al lui Dumnezeu în ceruri împreună cu restul Sfinților Ucenici. Aici vorbesc despre Puterile Îngerești[14]. Dar acolo era unul dintre arhanghelii despre care s-a spus: „Dar voi ca oamenii muriți și ca unul dintre stăpânitori cădeți”[15].

Iudas, de asemenea, a fost unul dintre conducătorii Ucenicilor[16]: ei i-au încredințat lui punga lor cu arginți[17].


[1] Cf. Fac. 2, 9.

[2] Cf. Lc. 23, 33.

[3] Cf. Lc. 23, 40-43.

[4] Cf. Mt. 27, 52-53.

[5] Cf. Lc. 23, 39.

[6] Cf. Fac. 3: 1-6, 14-19.

[7] Cf. Lc. 23, 33.

[8] Cf. II Cor. 5, 21.

[9] Cf. Lc. 23, 39.

[10] Cf. Mt. 27, 5.

[11] Cf. Fac. 3, 12; I Tim. 2, 14.

[12] Cf. Mt. 26: 3-4, 14-16; Mc. 14: 1, 10-11; Lc. 22, 48.

[13] Cf. In. 13, 2.

[14] Cf. Iov 1, 6; 2, 1.

[15] Ps. 81, 7.

[16] Cf. Mt. 26, 47; Mc. 14, 43; Lc. 22, 47; Fapt. Ap. 1, 17.

[17] Cf. In. 12, 6; 13, 29.