Predică la Învierea Domnului [5 mai 2024]

Hristos a înviat!

Iubiții mei[1],

în timp ce mulți contemporani ai noștri caută drumul spre Iad prin tot ceea ce fac, Domnul S-a ridicat din Iad, în ziua învierii Sale din morți, împreună cu toți Sfinții Vechiului Testament. Pentru că El a redeschis Paradisul, pentru toți Sfinții Lui, în ziua Învierii Sale. Și în timp ce mulți dintre contemporanii noștri și-ar dori ca noi să trăim o viață de Iad, aici, pe pământ, una plină de tristețe și de neîmplinire, noi, în Biserica Lui, a Celui înviat din morți, trăim o viață dumnezeiască, o viață plină de slava Lui cea veșnică, o viață foarte împlinitoare. Pentru că noi am învățat de la El că adevărata viață e viața Împărăției Sale, că e viața paradisiacă, pentru că noi ne pregătim să intrăm după moarte în Paradisul milei Sale.

Și ne pregătim pentru Paradis, pentru Împărăția Sa, aici, în Biserica Lui cea dumnezeiască. Ne pregătim prin asceză, prin lupta cu patimile noastre, prin continua strigare către El, pentru ca El să ne umple de mila Lui. Căci și Domnul S-a suit pe Cruce pentru noi, ca să ne umple pe noi de Învierea Lui. Iar asceza noastră ne umple mereu de Învierea Lui, adică de slava Lui cea veșnică, care ne strălucește necontenit din umanitatea Sa cea îndumnezeită desăvârșit. Pentru că El ne arată, prin umanitatea Lui, că toți putem să ne biruim desăvârșit patimile, cu ajutorul Său, pentru ca să ne îmbogățim la nesfârșit întru slava Sa.

Niciun Sfânt al Său nu este în Iad, niciunul! Pentru că toți sunt cu El, în Împărăția Sa. Iadul e al celor care nu L-au suportat nicidecum, e al celor care au luptat toată viața împotriva Lui. Și lupta împotriva lui Dumnezeu e depersonalizantă, pentru că te umple continuu de ură și de urâțenie. Și vedem la tot pasul urâțenia din oameni și de pe fețele oamenilor. Urâțenia profundă, care e consecința patimilor lor…

Pe când oamenii care se curățesc neîncetat de patimi sunt luminoși, sunt frumoși, sunt dulci în toate gesturile și în toate privirile lor, pentru că sunt plini de teologie și de curăție. Și dulceața aceasta interioară e a harului dumnezeiesc, e a luminii Lui. Pentru că El îi umple pe cei ai Săi de slava Lui, care îi face plăcuți și frumoși și buni.

De aceea, frumusețea duhovnicească e consecința unei vieți creștine, a unei vieți cuvioase, pe când urâțenia sufletească e consecința vieții păcătoase. Și când oamenii sunt curvari, sunt hoți, sunt răi, sunt nesimțiți, sunt avari, sunt hulitori, ei nu emană frumusețe sfântă, ci urâțenie insuportabilă. Numai că, stând în mirosul lor de Iad, ei nu își simt mirosul lor urât. Trebuie să iasă puțin din cloaca lor ca să se înspăimânte, ca să vadă diferența dintre mirosul de Biserică și cel de Iad în care stau. Căci numai atunci, numai când încep să își conștientizeze căderea, starea lor interioară rea, ei înțeleg ce miasmă urâtă sunt pentru această lume.

Și oamenii se pot schimba radical! Da, se pot schimba, cu harul lui Dumnezeu, în mod desăvârșit! Exemplele dumnezeiești din istoria Bisericii sunt copleșitoare. Cei care odată fuseseră păcătoși notorii, au devenit mai apoi lumini dumnezeiești. Și s-au schimbat radical, pentru că au înțeles, cu luminarea lui Dumnezeu, diferența dintre ce trebuie să fie omul și ce erau ei. Dumnezeu i-a chemat la împlinirea adevărată a omului, la viața de sfințenie, la viața cu El. Și de aceea și-au lepădat viața lor cea rea ca pe niște haine murdare și au îmbrăcat haina ascultării de Dumnezeu în care s-au sfințit neîncetat.

Da, se poate! Omul se poate mântui în orice localitate, în orice loc, în orice casă. Omul se poate mântui dacă trăiește cu Dumnezeu și dacă se umple neîncetat de slava Lui. Și mesajul cel mare al Învierii Domnului e tocmai acesta: Da, și tu poți învia din morți! Poți învia din morți, pentru că te învie din morți Domnul, Cel care a înviat din morți a treia zi. Și învierea noastră se petrece odată cu pocăința noastră, cu renunțarea noastră la păcate, cu spovedirea păcatelor noastre.

Venim la Domnul și lepădăm toate păcatele noastre la Spovedanie! Venim la El, pentru ca El să ne ierte pe noi prin Duhovnicul nostru! Și, iertat fiind de El, noi ne umplem de slava Lui, pentru ca să trăim o viață nouă, o viață duhovnicească, o viață plină de înviere și de pace. Și toți, pe care v-am spovedit și împărtășit în aceste sfinte zile, vă bucurați de pacea Lui, de bucuria Lui, pentru că ea este în dumneavoastră. Căci ați lăsat păcatele în urmă și L-ați ales pe El, pe Cel înviat din morți, pe Domnul slavei.

Și azi, cât și în zilele Învierii Lui, care țin până la Înălțarea Sa la cer, vă puteți spovedi și împărtăși neîncetat, pentru ca bucuria Lui să fie în dumneavoastră neîncetat. Să fie multă, mare și plină de pace. Căci așa dorește Dumnezeu: ca noi să fim plini de bucurie, de veselie, de pace, de frumusețe multă, dumnezeiască, pentru că suntem fiii Lui și nu ai lumii.

Și suntem fiii Lui pentru că ne iubim unii pe alții. Și ne iubim unii pe alții, pentru că ne rugăm mereu unii pentru alții și ne dorim binele unii altora. Binele de acum, dar, mai ales, binele cel veșnic: mântuirea noastră.

Hristos a înviat și ne-a umplut pe noi de bucurie dumnezeiască!

Hristos a înviat și ne învie pe noi mereu!

Hristos îl învie pe tot omul care crede în El și se pocăiește de păcatele Sale!

Hristos a înviat, bucurați-vă!

Hristos e cu noi și în noi, bucurați-vă!

Bucurați-vă și vă veseliți, căci cu noi este Dumnezeul nostru treimic, Cel care ne mântuie pe noi neîncetat!

La mulți ani, multă pace și bucurie și să ne veselim dumnezeiește în acest dumnezeiesc praznic al Învierii Domnului! Amin!


[1] Începută la 19. 18, în Marțea Mare, pe 30 aprilie 2024. Cer înnorat, 16 grade, vânt de 3 km/ h.